Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  PROIECTE  »  Dosar

Politicieni sacrificaţi pe altarul reformelor în sănătate

Viața Medicală
Dr. Mariana MINEA vineri, 11 octombrie 2013
   Reformele în sănătate au suscitat de fiecare dată discuţii aprinse şi au ameninţat funcţiile publice ale unor politicieni importanţi din întreaga lume. Un exemplu a fost reforma iniţiată de Bill Clinton în 1993, imediat după câştigarea alegerilor prezidenţiale, cu o platformă electorală ce avea în centru chiar stoparea crizei în sănătate din Statele Unite. Potrivit acestui plan, americanii ar fi trebuit să aleagă dintre diverse pachete de sănătate, cel minim prevăzând ca persoanele cu venituri sub un anumit nivel să beneficieze gratuit de un set de servicii.
    Planul avea 1.342 de pagini şi acoperea asistenţa medicală de urgenţă şi spitalicească, serviciile de prevenţie, de tip hospice, de sănătate mintală, îngrijirea la domiciliu, ambulanţele, serviciile dentare, educaţia sanitară, îngrijirea oftalmologică şi lista continuă, într-o generozitate fără precedent. Prevederile reformei aveau impact asupra unor aspecte precum legile antitrust, compensaţiile pentru angajaţi, alegerea medicului, asigurările de sănătate, malpraxisul, Medicaid, Medicare, prescrierea de medicamente, liber-profesioniştii, neasiguraţii şi deductibilitatea taxelor.
   Grupul de lucru pentru Reforma Sistemului Naţional de Sănătate a SUA a fost condus nu de Bill Clinton, ci de prima doamnă, Hillary Clinton. Mult timp, grupul de lucru a ţinut întâlniri secrete pe tema reformei, şi secrete au fost şi numele membrilor Grupului, stârnind critici din partea Justiţiei şi a  Asociaţiei Medicilor şi Chirurgilor, care a iniţiat chiar un proces împotriva lui Hillary Clinton pentru lipsă de transparenţă. Alte acuze au fost acelea că grupul conţinea mai degrabă teoreticieni şi academicieni, şi nu medici şi oameni de afaceri. Proiectul a fost considerat de republicani excesiv de birocratic, îngrădind libertatea de alegere a contribuabililor. În 1994, planul începea să se dovedească a fi un eşec,  iar publicul, „ajutat“ şi de emisiunea TV pamflet „Harry&Louise“, a considerat ca fiind inacceptabilă ideea unei reforme care îşi asumă întreg sistemul, cu toate aspectele lui. Motivele eşecului: proiect prea exhaustiv, prea ambiţios, întâlnirile secrete, lipsa de coordonare între preşedinte şi Congres, publicitatea negativă.

Obama în corzi

   La 1 octombrie anul acesta, va demara Patient Protection and Affordable Care Act (ACA), cunoscută mai degrabă sub numele de ObamaCare, cea mai importantă reglementare a sistemului de sănătate după trecerea Medicaid şi Medicare în 1965. La 23 martie 2010, preşedintele Barack Obama semna piesa de rezistenţă a reformei – fiecare american este obligat să aibă o asigurare de sănătate, în condiţiile în care 80% din americani au deja asigurări publice sau private (prin intermediul angajatorilor). Această obligativitate este şi principala critică la adresa reformei propuse. Scopul programului este de a creşte calitatea şi accesibilitatea asigurărilor de sănătate, de a reduce procentul persoanelor neasigurate prin extinderea asigurărilor publice şi private, şi de a reduce costurile individuale şi guvernamentale cu îngrijirile în sănătate.
   De fapt, ACA extinde Medicaid, programul public destinat familiilor foarte sărace care nu se califică pentru Medicare (acesta din urmă fiind destinat persoanelor de peste 65 de ani, celor cu dizabilităţi permanente sau totale şi celor cu boli renale în faze terminale). Prin ACA, cel mai ieftin pachet de bază costă în jur de 100 de dolari, costurile variind în funcţie de vârsta asiguratului, dimensiunea familiei, consumul sau nu de tutun, de venit şi de poziţia geografică. Succesul reformei, aşa cum îl analizează americanii, se datorează şi faptului că spre deosebire de predecesorul său, preşedintele Barack Obama a fost un lider, s-a situat în fruntea reformei şi i-a făcut lobby permanent, dar nu s-a considerat arhitectul ei, ci i-a lăsat pe experţi să-şi facă treaba. În plus, a punctat în repetate rânduri importanţa discuţiilor transparente, cu uşile deschise.
   Majoritatea republicană din Camera Reprezentanţilor refuză însă să aprobe bugetul dacă intrarea în vigoare a ObamaCare nu va fi amânată cu un an. Din aceste motive, sistemul public american este blocat în prezent, cele mai multe instituţii fiind închise. Lupta e departe de a se fi terminat.

Miniştrii britanici schimbaţi

   Health and Social Care Act 2012 este un act al Parlamentului britanic şi reprezintă cea mai amplă reorganizare a structurii Sistemului Naţional de Servicii din Marea Britanie (NHS). Planul urmărea identificarea de fonduri suplimentare pentru sistemul de sănătate, în contextul îmbătrânirii populaţiei şi creşterii de solicitări pentru servicii de sănătate gratuite. Legea propunea abolirea trusturilor de îngrijire primară ce administrau serviciile de asistenţă medicală primară, secundară şi comunitară de la furnizori şi desfiinţarea Autorităţilor Strategice de Stat, responsabile pentru implementarea politicilor fiscale. Banii astfel economisiţi ar fi urmat să fie gestionaţi de grupuri de clinicieni, care, astfel împuterniciţi, i-ar fi alocat pe principiul competiţiei, pentru găsirea celei mai eficiente oferte de servicii.
   Întrucât această competiţie era deschisă şi pentru sistemul privat, au existat voci care au spus că reforma NHS înseamnă de fapt privatizarea NHS. În plus, medicii britanici au atras atenţia că licitaţiile consumă timp şi efort şi sunt inutile, atâta timp cât un furnizor local oferă deja servicii de calitate. Asociaţia Medicală Britanică şi opinia publică s-au opus reformei (campania „kill the bill“, – ucideţi legea, n.n). Controversele au fost atât de aprinse încât guvernul Cameron a stopat în 2011 evoluţia reformei pentru câteva luni.
   Portdrapelul reformei a fost secretarul de stat pentru sănătate, Andrew Lansley, criticat în repetate rânduri pentru inflexibilitate şi pentru stilul de comunicare. A fost acuzat de conflict de interese din cauza sponsorizării primite din partea unui furnizor privat de asistenţă medicală, Care UK, anterior demarării reformei.
   Legea reformistă a trecut până la urmă, cu amendamente, şi a primit acordul Regalităţii la 27 martie 2012. Andrew Lansley a fost însă silit să demisioneze, iar succesorul său, Jeremy Hunt, nu este nici el prea popular. Orice reformă importantă are un cost politic consistent.

Guvernul Ungariei, spart de o reformă a sănătăţii

   În Ungaria, reforma în sănătate începută la 1 ianuarie 2007 a dus la scindarea guvernului. Reforma fusese propusă în 2006 de Alianţa Democraţilor Liberi (Szabad Demokraták Szövetsege, SZDSZ), foşti parteneri de coaliţie cu Partidul Socialist Ungar (MSZP). Deşi votase de două ori în favoarea propunerii, MSZP şi-a schimbat părerea cu 180 de grade şi s-a aliat opoziţiei, pentru a respinge legea. Reforma viza managementul fondurilor din asigurările de sănătate, crearea de centre regionale, pentru a reduce inconsistenţele de la o zonă la alta privind accesul la servicii medicale, reducerea numărului de paturi pentru internări acute, creşterea importanţei asistenţei medicale în ambulatoriu şi îngrijirilor de o zi şi introducerea coplăţii obligatorii (300 forinţi, adică un euro pentru fiecare vizită la medic şi pentru fiecare zi de spitalizare).
   În martie 2008, guvernul social-liberal, susţinător al reformei, organizează un referendum pe această temă, iar populaţia votează împotrivă, în principal din cauza coplăţii.
   Prim-ministrul demite fără consultări ministrul liberal al sănătăţii, Ágnes Horváth, ceea ce a determinat SZDSZ să-şi retragă trei miniştri din guvern şi să părăsească coaliţia. Partidul Socialist a rămas singur în guvernul minoritar şi, în mai 2008, a votat împotriva trecerii legii. Au contribuit şi presiunile din partea sindicatelor şi Camerei Medicilor din Ungaria (Magyar Orvosi Kamara, MOK), care s-au opus coplăţii, pentru ca, după anularea ei, să-şi schimbe părerea şi să ameninţe cu demisia dacă Guvernul nu găseşte resurse financiare pentru a acoperi pierderile cauzate de rezultatul referendumului. Guvernul a găsit aceste fonduri.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.