Newsflash
Dosar

Principalele mituri despre vaccinuri – ce trebuie să știe profesionistul

de Dr. Sandra Adalgiza ALEXIU - iul. 13 2018
Principalele mituri despre vaccinuri –  ce trebuie să știe profesionistul
    Ceea ce face rău profund astăzi este ușurința cu care o populație lipsită de instrumente de educație medicală, lipsită de un sprijin al statului în ceea ce privește informarea modernă, se lasă manipulată de un grup mic de indivizi care au în spate interese meschine strict comerciale și care promovează de fapt medicina practicată fără dovezi științifice. Suntem înconjurați de vindecători care profită de credulitatea oamenilor și de bâlbâiala unui sistem sanitar care agonizează, în lipsa unei viziuni și a unei infuzii serioase de capital și de oameni. Suntem, practic, la limita de avarie și fiecare zi ne aduce noi dovezi că așa este. Se vehiculează în mediul online tot felul de „teorii”, pe care unii părinți ajung să le considere „adevăruri absolute”, chiar dacă nu au nicio bază științifică. Se spune că vaccinurile conțin mercur și aluminiu, că se fac prea multe și că organismul copiilor nu poate suporta expunerea la atâția antigeni într-un timp scurt, că determină boli grave, că fac parte din instrumente ale unor mari conspirații mondiale de reducere a populației. Toate însă sunt mituri, iar întreaga propagandă se bazează pe exploatarea unei dorințe firești a fiecărui părinte ca pruncul său să fie sănătos. Iar decizia de a nu vaccina copiii are exact efectul invers: îi expune pe micuți unor boli dezabilitante și, în multe prea multe cazuri, mortale.
    În ultimii trei ani s-au intensificat discuțiile pro și contra, mai ales din cauza acestui curent antivaccinare care a început să prindă teren și la noi. Dar subiectul e mai de mult dezbătut, iar controversa vaccinării e legată de mituri și de lipsa de informare corectă. Cu cât oamenii au căpătat tot mai mare acces la internet, s-au pierdut în mulțimea de informații false care îi bombardează din toate direcțiile, care sunt de fapt mituri promovate de experți manipulatori.
    Există foarte multe mituri, atât referitoare la vaccinare în general, cât și la anumite vaccinuri în parte. Ele se referă la efectele adverse pe care le produc vaccinurile, ca orice medicament (orice medicament are reacții adverse și contraindicații, se găsesc pe orice prospect, iar statisticile apar datorită faptului că ele sunt raportate), sau la compoziția acestora. Se mai discută și de conspirații mondiale, de resorturi financiare ș.a.m.d.
    Personalul medical are datoria să combată toate aceste mituri, dar, pentru a face eficient acest lucru, e necesar ca medicii și asistenții medicali să fie informați asupra lor, să depisteze cu ușurință tehnica de manipulare folosită, să fie educați în spiritul combaterii miturilor cu instrumente potrivite, să perceapă utilitatea mesajului clar, a exemplului comparativ și a exemplului personal și, mai ales, să intervină prompt, rapid, ori de câte ori constată inadvertențe. Cu alte cuvinte, este nevoie de instruire specială cu instrumente de comunicare adecvate furnizării unor mesaje dedicate. Mai mult, este nevoie de oameni de specialitate care să spargă bariera mesajului pe social media și să intervină exact acolo unde este miezul problemei. Puțini medici fac astăzi acest lucru, pentru că implică dedicare, dorință de intervenție voluntară, timp, resurse.

Vaccinul, autismul și interesul comercial

    Cel mai rostogolit mit este acela potrivit căruia unele vaccinuri ar putea duce la manifestări din spectrul autist. Se vehiculează pe internet că vaccinurile ar conține mercur, care provoacă autismul – unul dintre cele mai întâlnite mituri. O simplă privire aruncată pe prospectul unui vaccin, disponibil astăzi in extenso online, pe situl Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, ar putea combate acest mit, pentru că vaccinurile moderne nu conțin mercur. Dar, chiar și așa, nu vorbim despre mercurul din termometre, ci despre un compus organic care se numește thiomersal/thimerosal, folosit pe vremuri în vaccinurile multidoză drept conservant. Informația poate fi combătută eficient dacă utilizăm comparații clare, pe care pacienții le pot vizualiza: „E ca și cum ai spune că te intoxici cu clor pentru că mănânci sare zilnic. Sarea conține sodiu și clor, dar asta nu înseamnă că noi înghițim clor și ne intoxicăm”. Thiomersalul nu se mai utilizează, pentru că astăzi majoritatea vaccinurilor sunt unidoză, deci nu mai au nevoie de conservant. Mai poate fi întâlnit doar în unele vaccinuri gripale, acestea nefiind însă înregistrate în România. Se mai folosesc și alte comparații, cum ar fi cantitatea de mercur în diverși compuși pe care un sugar o primește de la mamă prin alăptare, de exemplu.
    Pentru fiecare mit care circulă există argumente științifice care îl destramă. Și informațiile există, dar la fel există și oameni care ori nu vor să le caute, ori nu vor să le audă. În ceea ce privește mitul cu autismul, originea e foarte clară. „Teoria” a apărut în urma unui studiu făcut de un doctor englez, Andrew Wakefield, care a publicat în 1998, într-o revistă medicală de prestigiu, rezultatele unui studiu efectuat pe un număr de 12 copii cu vârste între zece și 12 ani. Acest doctor a vrut să demonstreze că acei copii, anterior normali, au suferit tulburări gastrointestinale și o regresie de dezvoltare în prezența anumitor factori externi, reprezentați de componentele vaccinului combinat care conținea și vaccinul rujeolic (ROR). Studiul lui a declanșat, practic, întreaga istorie modernă a mișcării antivaccin. Cercetările ulterioare au arătat că studiul lui Wakefield a fost o minciună, revista l-a retras din baza de date și a precizat că este vorba de o fraudă, medicul și-a pierdut dreptul de practică pentru că a mințit grosolan. Lucrul acesta a schimbat viziunea asupra acestui vaccin de atunci încoace, însă a deschis poarta către studii științifice, astfel încât astăzi acest vaccin este cel mai studiat vaccin din toată istoria omenirii, având, totodată, cele mai mari dovezi de siguranță.
    La baza așa-zisului studiu stătea, de fapt, dorința acestui doctor de a-și promova propriul vaccin, care să fie făcut separat de vaccinarea combinată. În susținerea acestei concluzii, Andrew Wakefield a folosit fișe medicale modificate, rezultatele testelor medicale ale celor 12 subiecți au fost falsificate, a folosit examinări neconforme ale subiecților. Din cei nouă copii prezentați ca având autism, doar cinci au fost de fapt diagnosticați, unii chiar înainte de vaccinare. Așadar, în spatele poveștii stă un motiv comercial.
    În timp, au apărut și corelări între dorința de întoarcere la natură, promovarea alimentației vegane, neacceptarea tratamentelor alopate, ci doar a produselor așa-zis naturiste – toate acestea au dus manipularea la extrem pentru numeroase persoane, din dorința de a nega evoluția industrială, au făcut ușor legătura între vaccin, adică ceva produs în fabrică, și viața naturală. Revenind la studiul lui Wakefield, deși e dovedit științific și fără tăgadă că nu există nicio legătură între vaccin și autism, obsesiile și promovările continuă, inclusiv din partea autorului, care continuă să manipuleze frica unor părinți celebri în lumea filmului american.
    Acest mit a apărut și pentru că majoritatea simptomelor de tulburare de spectru autist debutează în jurul vârstei de 1,3–1,6 ani, or acest vaccin se face la vârsta de un an. Este o coincidență nefericită care i-a făcut pe mulți să creadă că aceasta ar fi cauza, pe lângă studiul despre care am vorbit. Astăzi ne confruntăm cu o situație foarte clară: acest vaccin NU determină autism, nu există nicio relație de cauzalitate între ele; mai mult, copiii care nu sunt vaccinați fac autism în proporție egală cu cei nevaccinați.
Studiile efectuate și mijloacele moderne de diagnostic sugerează că autismul poate fi condiționat genetic, iar simptomele ar putea fi depistate mult mai devreme, dacă am avea mijloace mai fine de diagnostic și o observație mai atentă a sugarului. Cei care sunt supraspecializați în tulburarea de spectru autist pot observa la sugari mai devreme acest lucru. Noi, medicii de familie, folosim astăzi la examenele periodice ale sugarului chestionare standardizate, validate, încercând să depistăm dacă aceste manifestări apar mai devreme. Poți depista anumite semne care să te ajute să urmărești atent dezvoltarea copilului respectiv, ca să poți sesiza mai din timp această tulburare și să o poți trata cât mai precoce.

Teorii false care încă prind

    S-a vehiculat, de asemenea, „intoxicarea cu aluminiu”. Din nou, vorbim despre un compus organic de aluminiu care are rol imunostimulant, deci ajută anticorpii să se înmulțească în organism și să atingă titrul optim. În lipsa acestui compus din vaccin, noi nu putem produce atâția anticorpi ca să ne putem apăra de boală. Și, din nou, ca să punem în perspectivă lucrurile, concentrația de formaldehidă dintr-un vaccin e de mii de ori mai redusă decât cea pe care o găsim într-o pară!
    Dar există și alte mituri care sunt perpetuate, de genul: ce conțin vaccinurile; faptul că se fac prea multe într-un termen foarte scurt; se vaccinează de la vârste foarte mici; nu se vaccinează gravida împotriva tetanosului „pentru că nu naște pe câmp”; nu se vaccinează cu vaccin gripal pentru că „faci gripă mai rău” ș.a.m.d. Există și temeri susținute religios, dar și interpretări false și rostogolite de persoane instruite, care folosesc tehnici de manipulare foarte bine definite de specialiști.
    Teoriile false „prind” pentru că există mereu o populație predispusă la a crede, a înghiți ușor teorii care n-au bază științifică, dar au argumente îmbrăcate într-o haină de comunicare foarte strălucitoare. Și prind liderii teoriilor, oameni charismatici care au lipici la un anumit public și care folosesc ca trigger și frica părintelui de a nu a avea un copil perfect. Orice părinte e dispus să facă orice ca să-și apere puiul. Cum înțelege însă această apărare? Pentru că nu toată lumea are imaginea clară despre vaccinare.
    Există țări în care nu există obligativitate la vaccinare, dar există o rată de acoperire vaccinală de invidiat, pentru că populația este educată, campaniile sunt făcute în mod constant, sistemul de sănătate funcționează aproape impecabil, există vaccinuri în permanență. Mai mult, schemele de vaccinare sunt permanent înnoite și există bani pentru sănătate, sunt contracarate imediat încercările de a veni cu dovezi neștiințifice și nu se pune problema sancțiunilor, pentru că nu este nevoie.
    Noi, în România, nu avem vaccinuri, nu avem campanii, nu avem comunicare, avem un număr de medici sub limita de avarie, nu există niciun fel de reacție din partea autorităților la aberațiile care se rostogolesc atât în social media, cât și în presă, în biserici etc. Procentele din PIB alocate sănătății sunt absolut ridicole, nu există o strategie de prevenție. În plus, Colegiul medicilor, fie că vorbim de medici sau de dentiști, nu vine să-i amendeze prompt și rapid pe cei care decid să nu mai practice medicina alopată și trec în tabăra antivacciniștilor. Una este să ai o opinie personală, dar alta este să-ți faci adepți și să duci mai departe opinia ta care face rău. Autoritatea este cvasitotal absentă. Vaccinurile sunt produse pe care le încadrăm la medicamente. Mare parte din ele sunt utilizate, de fapt, la prevenirea unor boli infecțioase foarte grave, cu consecințe nefaste, dar și la prevenția unor forme grave de cancer.
    În acest context, dar și în acela al lipsei cronice de timp, medicii nu mai comunică la fel de eficient cu pacienții lor sau nu în măsura așteptărilor acestora. Pacienții nu mai au încredere în sistemul medical. O mulțime de vindecători de ocazie le oferă soluții facile, ieftine în aparență, nereglementate de niciun for de specialitate, în timp ce medicii sunt forțați să solicite consimțământ scris după ce oferă informații standardizate, uneori lipsite de empatie, ceea ce accentuează temerile părinților. Pacienții și mai ales părinții care urmează să își vaccineze copilul percep azi actul vaccinal ca pe o manevră riscantă și se tem nu numai de efectele adverse, pentru că miturile nu se referă doar la efecte adverse, ci și la alte date extrase, manipulate și folosite ca mituri de curentul antivaccinist și rostogolite de la o țară la alta, de la un studiu la altul, prin diverse rețele de socializare și printre oameni care constituie anumite cercuri.
    Educația trebuie să aibă un loc esențial nu doar în discuțiile cu populația, dar mai ales în rândul medicilor, care trebuie să învețe cum se comunică în astfel de situații, să cunoască pârghiile fine de combatere a miturilor. Din fericire, un modul de comunicare va fi disponibil începând cu acest an pentru medicii rezidenți din medicina familiei, odată cu creșterea duratei stagiului de pregătire, de la trei la patru ani. Poate că în timp se va reuși implementarea unor astfel de module și în stagiile de pregătire pentru alte specialități.
    Ca profesioniști, trebuie să punem în balanță realizările vaccinurilor, așa cum se întâmplă cu realizările altor medicamente. Așa cum penicilina a salvat milioane de vieți, și vaccinurile au salvat milioane de vieți. Știm foarte bine că există reacții alergice la penicilină, știm foarte bine că există reacții adverse la vaccinuri. Ele nu sunt ascunse publicului, sunt expuse în mod transparent, raportate periodic, plasate pe prospectele și rezumatele caracteristicilor fiecărui produs.
    Din păcate, unele mituri sunt promovate și răspândite de medici și de oameni care au încă drept de practică sau au legătură cu sistemul medical, ceea ce ne face misiunea mult mai dificilă. Aici vor putea interveni prevederile legii vaccinării, dacă în loc să fie tergiversată în Parlamentul României va fi adoptată, sau va fi rândul comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor să ia atitudine pentru a combate pseudoștiința.

Medicul de familie – principala sursă de informare și educare pentru părinți

    Legislația în vigoare în România stipulează sarcinile care îi revin medicului de familie în ceea ce privește prevenirea bolilor prin vaccinare. Printre acestea: preluarea nou-născutului în evidență imediat după naștere, consultația prenatală (urmărirea sarcinii), consilierea privind vaccinarea, procedura de vaccinare, raportarea ulterioară către Ministerul Sănătății. Medicul de familie este principalul medic vaccinator în țara noastră, asigurând atât vaccinarea copiilor, cât și a adulților și vârstnicilor aflați în unele grupe de risc.
    Pe lângă medicii de familie, și alți specialiști din sistemul de sănătate efectuează vaccinări, dar proporția acestora este însă foarte mică. De exemplu, medicii pediatri pot vaccina în clinici private, medicul specialist în boli infecțioase sau medicul epidemiolog poate vaccina în camera de gardă a spitalului, în centre de vaccinări pentru deplasări în străinătate, în zone unde se aplică scheme speciale de vaccinare, medicul specialist chirurg și medicul obstetrician, de asemenea, vaccinează adulții ș.a.m.d. Este important, de asemenea, să îi amintim pe medicii de alte specialități care se ocupă de aspectele teoretice, științifice, de cercetare în vaccinare, dar și alte domenii. Astfel, activitatea de vaccinare implică o echipă multidisciplinară, în care medicul de familie are rolul de bază.
    Medicii de familie, ca principali vaccinatori, sunt conștienți că acceptarea programelor de vaccinare la copii poate fi realizată doar printr-un efort de comunicare constant și transparent și prin asumarea responsabilității împreună cu părinții. Ei sunt implicați în multiple activități de promovare a vaccinării. Există astăzi o lipsă marcată de informare a pacienților în acest segment, iar statul roman, din păcate, nu își îndeplinește rolul de educator așa cum ar fi firesc. Tocmai de aceea, noi, medicii de familie, încercăm să combatem această lipsă de informare, prezentând oamenilor avantajele vaccinării, cea mai sigură metodă de prevenție. Responsabilitatea aparține însă, în mare măsură, și părinților, deoarece ei decid viitorul copiilor lor și trebuie să-și cântărească în mod responsabil deciziile.    Ei trebuie să înțeleagă că, uneori, între „vaccin” și „viață” pot pune semnul „egal”. Poate că nu vrem să schimbăm mentalități, ci să deschidem ochii tuturor, prin informații de valoare, susținute de profesioniști care sunt experți în vaccinare.
    Ne dorim să fim partenerii părinților în luarea deciziei conștiente și informate asupra viitorului copiilor lor, dar și ai adulților care au nevoie de intervenții prin vaccinare, în anumite situații care le pun viața în pericol, plasându-i în zone de risc. Vrem să ne asigurăm pacienții că suntem mereu alături de ei când au temeri, le putem răspunde la întrebări, când sunt nesiguri de decizie și îi putem ajuta să ia hotărârea potrivită.
    Pacienții noștri simt nevoia unui dialog realist cu medicul de familie. Pe lângă problemele administrative (aprovizionare cu vaccinuri), faptul că informațiile sunt luate de pe un site sau afiș ori de la televizor, dintr-o emisiune, sau cel mai adesea direct din social media, în locul unei campanii susținute, făcută și promovată de profesioniștii din domeniul medical, crește neîncrederea în vaccinare în România. Cred că este momentul să deschidem calea dialogului.

Mediul online și „amestecarea” informațiilor

    În cadrul Societății Naționale de Medicină Familiei (SNMF) există un grup de medici care se ocupă de problema vaccinării și care au intrat exact în acele medii în care se desfășoară „luptele”. Uneori pare că asistăm la un adevărat război între susținătorii și contestatarii vaccinării, dar rolul nostru e să îi ajutăm pe cei care n-au încredere sau sunt indeciși să aleagă ce e mai bine pentru copilul lor, dar mai ales să o facă singuri, din convingere! Grupul de vaccinologie al SNMF activează pentru promovarea beneficiilor vaccinurilor, în scopul de a educa atât personalul medical, cât și pacienții în acest sens. În palmaresul acestui grup stau numeroase campanii pentru pacienți, sesiuni de informare pentru personalul medical, alcătuirea unor resurse permanente de informare pentru pacienți, resurse de calitate, validate științific, care asigură un dialog permanent în mediul online. Un exemplu de acest fel este pagina de web dedicată pacienților, edumedical.ro, care abordează și probleme legate de bolile transmisibile prevenibile prin vaccinare. Membrii grupului sunt și autori de cursuri de specialitate pentru personalul medical, accesibile pe portalul de e-learning formaremedicala.ro al SNMF.
    Vaccinarea este una dintre cele mai cost-eficiente și de succes intervenții pentru sănătate și previne între două și trei milioane de decese anual. Beneficiile vaccinării se extind de la sugar și adolescent până la adult și vârstnic, prin protecția bolilor amenințătoare de viață (difterie, pojar, tuse convulsivă, pneumonie, poliomielită, diaree cu rotavirus, rubeolă, tetanos, gripă, meningită, cancer de col uterin, cancer hepatic).
    Educația pentru sănătate trebuie făcută atât în mediul rural, cât și în cel urban. În mediul rural, din păcate, sunt multe locuri unde nu există medic de familie. Refuzul la vaccinare este însă majoritar în mediul urban, acolo unde răzbate foarte mult curentul antivaccinist care se desfășoară mai ales în mediul online. În mediul rural există o încredere deosebită în medic și obișnuința de a face cum spune medicul, pentru că sunt în mod istoric încrezători că așa este bine. Informația însă ajunge astăzi rapid, inclusiv în mediul rural, și ne așteptăm la o creștere a procentului de nevaccinați și în acest segment.
    Majoritatea celor care nu-și vaccinează copiii sunt dintre cei care refuză cu bună știință să se prezinte. Sunt foarte puțini cei care nu-și vaccinează copiii pentru că nu acces la asistență medicală de specialitate sau pentru că fac parte din comunități vulnerabile, cum ar fi comunitățile mobile, de etnie rromă, comunități foarte închise, oameni care nu sunt înregimentați în sistemul de înscriere (nu au buletine, nu sunt înscriși la școli, nu apelează la asistență medicală, nu au posibilitatea să se asigure în niciun fel, nu sunt luați în evidențele medicilor de familie). În aceste comunități, mortalitatea și morbiditatea sunt mari, mai ales la vârste mici.
    Din păcate, există un trend internațional de refuz al vaccinării, mai ales în rândul unei populații instruite, informate de regulă din mediul online, unde informațiile circulă nefiltrate, nevalidate de specialiști, amestecate. E complicat să filtrezi informațiile atunci când nu ești medic sau personal medical, atunci când ți se oferă informații trunchiate sau ajustate, cu tehnici avansate de manipulare. Acum suntem liberi să ne informăm, avem un acces la informații greu de estimat, avem posibilitatea să decidem. Din păcate, nu toți avem întotdeauna discernământul necesar să decidem așa cum ar fi sănătos, iar asta pentru că stăm foarte rău la ceea ce înseamnă educație medicală. De aceea contează foarte mult educația populației. Acesta este un obiectiv important, dar are nevoie de implicarea masivă a statului prin campanii permanente, printr-o nouă viziune asupra procesului educațional, încă din copilărie. Ceea ce încercăm noi să facem prin societățile profesionale este o picătură într-un ocean. De altfel, Organizația mondială a sănătății a elaborat ghiduri de comunicare separat pentru populația instruită care are un anumit grad de educație și acces la informație.

Imunitatea de grup

    Unul dintre elementele de bază pe care medicul de familie le explică pacienților lor este conceptul de „imunitate de comunitate sau de grup”. Principalul lucru cu care ne confruntăm când nu vaccinăm un copil este faptul că acesta riscă să facă boala care îi poate pune în pericol viața. La nivel social și de comunitate, punem în pericol și alți copii sau alți adulți, care pot să facă această boală prin întreținerea unui focar. Există printre noi persoane care nu se pot vaccina din cauza unor contraindicații și pe care comunitatea în care trăiesc trebuie să le protejeze. Cel mai adesea este vorba de persoane cu un sistem imunitar deficitar. Ele au o pondere mică în populație. Pentru acestea, singura apărare în fața unor boli care pot fi prevenite prin vaccinare este „scutul” pe care îl fac celelalte persoane vaccinate în jurul celor bolnavi. O persoană vaccinată împotriva unui agent patogen reacționează la întâlnirea cu acesta ca o armată perfect instruită în fața unui dușman, pe care îl distruge. Dacă înconjurăm un individ cu un sistem imun compromis cu persoane vaccinate, e ca și cum i-am angaja o „armată personală”. Pentru acest obiectiv, e absolut necesară atingerea acelui nivel de siguranță de 95% rată de acoperire vaccinală. Coborârea sub 85% pune în pericol această „armată”, iar nivelurile mai mici duc la epidemii, așa cum vedem că se întâmplă în zilele noastre.
     Vaccinurile sunt adevărate scuturi de apărare. Ele protejează oamenii de orice vârstă împotriva unor boli care le amenință viețile, crescând speranța de viață mai mult decât orice altă intervenție. Mesajul medicilor de familie către pacienții lor este foarte important, recomandând cu fermitate vaccinarea. De aceea, putem spune că medicul de familie este principala sursă de informare și educare pentru părinți.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe