Trebuie să admitem, fără aroganţă, că doar la final vom putea ști cu toţii cum am fi putut proceda mai bine. Dacă vom ști...

Comunicarea mesajelor de către autorități

Mesajele primite de medici și de populaţie au fost contradictorii. Iniţial, odată cu prima ordonanţă de urgenţă, aflam că  „Avem de toate”. Apoi, la următoarea ordonanţă, aflam că medicii ar trebui să anunţe ce le trebuie. Populaţia care a respectat ordinele și a rămas în casele proprii a văzut la televizor cum spitalele s-au aglomerat de cazuri – de medici și de pacienţi – din motive diverse și puţin înţelese.

„Noi avem un exemplu din care nu am învăţat mai nimic: tragicul accident de la Colectiv, în care, tot așa, autorităţile au spus că suntem pregătiţi, că avem tot ce ne trebuie”, ne spune profesorul Sorin Rugină, rector al Universităţii Ovidius din Constanţa, medic primar boli infecțioase și medic specialist boli transmisibile și epidemiologie, într-un interviu publicat în acest număr al publicaţiei noastre. Problema comunicării poate fi una de formă (alegem să comunicăm în criză că totul e sub control, pentru a nu crea panică, iar decizia poate avea efect de bumerang atunci când lumea percepe lucrurile ca nefiind ţinute sub control – de exemplu, în faţa numărului mare de medici infectaţi în spitalul din Suceava, și nu numai acolo).

De asemenea, poţi să comunici astfel și pentru că nu știi exact cum stai: ce ai, ce nu ai, la cine poţi apela, care ar fi planurile de rezervă. În plus, deși „Planul alb” a împărţit spitalele pe linii de acţiune, realitatea din teren a dovedit că, întrucât persoane infectate cu noul coronavirus, dar neîncadrabile în definiţia de caz, s-au prezentat la spitalul cel mai apropiat pentru diverse probleme de sănătate, ele s-au amestecat cu ceilalţi bolnavi și cu lucrătorii medicali.

Definiţia de caz și circuitele intraspitalicești

La 23 martie 2020, Centrul Naţional de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile anunţa o nouă definiţie de caz, mai laxă, pentru suspiciunea de infecţie cu coronavirus. Specialiștii au atras însă atenţia că orice persoană trebuie să fie considerată suspectă de a fi infectată cu noul coronavirus, întrucât virusul se poate transmite și în absenţa unor simptome supărătoare. Este o adaptare a precauţiilor universale, acestea având rolul de a preveni transmiterea HIV, VHB, VHC și a altor agenţi microbieni cu transmitere sangvină, în timpul actului medical.

Prin aceste precauţii, toţi pacienţii trebuie consideraţi ca posibil infectaţi. Adaptate la un virus al cărui mediu de transmitere este cel aerian, ele presupun ca personalul medical să poarte echipament de protecţie și, de asemenea, să fie puse la punct circuite intra­spitalicești care să permită izolarea pacienţilor nou-veniţi de cei deja internaţi. În același timp, ar trebui asigurată păstrarea distanţei sociale între toţi pacienţii nou-veniţi.

Aceste circuite sunt vitale cu atât mai mult cu cât spitalele obișnuite sunt de obicei clădiri monobloc, cu una sau două intrări, spre deosebire de cele formate din mai multe pavilioane, cum sunt Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balș”, Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeș” și Spitalul Colentina.

Prof. dr. Alexandru Rafila s-a referit, într-o intervenţie la un post naţional de televiziune, la măsurile luate de italienii din regiunea Venetto. Deși se învecinează cu Lombardia, italienii din Venetto înregistrează o mortalitate de zece ori mai mică decât a vecinilor. Explicația ar fi că ei au dus 80% dintre bolnavii de COVID-19 în hoteluri rechiziţionate, unde aceste cazuri ușoare și medii primeau vizita medicilor, și nu au aglomerat spitalele, lăsându-le disponibile pentru cazurile grave.

O măsură binevenită a fost aceea că autorităţile din România au transmis publicului ca, în caz de simptomatologie COVID-19, să nu se prezinte la spital sau la medic, ci să apeleze medicul de familie. Acesta, dacă va considera necesar, îi poate direcţiona către DSP (pentru testare la domiciliu) sau către 112, în caz de urgenţă. De asemenea, o parte dintre spitalele noastre au identificat soluţii pentru cazarea întregului personal medical în afara familiilor, pentru a evita riscul de contaminare.

Revenind la circuite și protocoale, la 27 martie, ministrul Sănătăţii declara: „După evenimentele pe care le-am avut la Suceava, voi accentua mai mult pe acele proceduri și protocoale care trebuie respectate la nivel local. Se vor face iar instruiri”. Pe de altă parte, întrebat dacă este de părere că ar trebui să fie testaţi toţi pacienţii care ajung în spitale, tocmai ca măsură care poate limita răspândirea în unităţile medicale a infecţiei cu noul coronavirus, ministrul Nelu Tătaru a răspuns că autorităţile au acele protocoale în care se prevede ca orice persoană care vine în spitale cu o infecţie respiratorie și care are teste negative la gripă să fie testată pentru coronavirus.

Motivul pentru care nu sunt testaţi toţi pacienţii nou-veniţi îl constituie și capacitatea noastră redusă de testare.

Testarea

Unul dintre instrumentele de succes ale luptei cu noul coronavirus în Coreea de Sud și Singapore a fost testarea în masă. Este vorba de o testare de tip RT-PCR, din exsudat, care arată prezenţa virusului în organism la momentul testării. În România, capacitatea de testare a crescut treptat, prin achiziţionarea de noi aparate RT-PCR – prin eforturile ministerului, ale ONG-urilor și al companiilor private –, prin cooptarea Institutului Cantacuzino și prin folosirea aparaturii centrelor medicale private (la două zile după ce Sanador și-a atras antipatii și simpatii prin anunţul că oferă testări contra-cost, această ofertă nu a mai fost valabilă).

Proiectul care prevedea testarea serologică a peste 10.500 de bucureșteni, anunţat de profesorul Adrian Streinu-Cercel, a generat discuţii care s-au asociat chiar cu demisia fostului ministru al Sănătăţii, dr. Victor Costache. Ministrul actual al Sănătăţii, dr. Nelu Tătaru, care a declarat că studiul nu este asumat de MS, ci de Primăria Capitalei și de Institutul „Matei Balș”, a explicat la un moment dat la un post TV că nu este cel mai bun moment pentru acest proiect, întrucât probele ar trebui procesate la „Matei Balș”, încărcând practic activitatea Institutului, care ar trebui să se ocupe de pacienţii cu COVID-19. La 2 aprilie, primarul Capitalei, Gabriela Firea, anunţa că testarea se amână.

Echipamentele medicale

Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat prin art. 34 din Constituţia României, iar Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și sănătăţii publice. Această obligaţie se referă atât la pacienţi, cât și la personalul medical. Pe fondul lipsei echipamentelor medicale necesare, demisiile unor medici pot căpăta, iată, o altă conotaţie – pot fi asemănate alegerilor unor medici de a pleca din ţară pentru că nu au putut admite să își servească pacienţii în cadrul unui sistem medical pe care nu se pot baza.

De asemenea, au fost situaţii la începutul epidemiei când echipamentele medicale au fost irosite, din cauza panicii, după cum povestea unul dintre medici pentru Viaţa Medicală. 

Lipsa echipamentelor medicale este o realitate nu doar pentru România și, pe măsură ce ne-am intrat în ritm, am văzut cum comenzile au putut fi onorate. În plus, la 17 martie, CDC (Centers for Disease Control and Prevention) din SUA recomanda lucrătorilor ca în situaţiile în care nu au măști la dispoziţie, să improvizeze (din eșarfe, bandane). CDC subliniază că aceste improvizaţii nu pot fi considerate PPE (personal protective equipment) și recomandă dublarea lor, pe cât posibil, cu ecrane de protecţie (viziere sau improvizaţii de viziere; CDC folosește termenul de „shields”, scuturi).

În acest context au apărut diverse recomandări pentru confecţionarea pe cont propriu a unor măști, pe principiul „mult mai bune decât nimic”, pentru situaţiile în care cele profesioniste lipsesc. Dr. Mihail Pautov a postat un astfel de clip în care chirurgul estetician Radu Ionescu confecţionează o mască dintr-o cupă de sutien, cu un respirator prevăzut cu filtru Hepa și închis cu un dop de sticlă de plastic.

Rămâne problema ventilatoarelor: nu este cert dacă și când vor sosi cele 200 de ventilatoare contractate. Autorităţile au identificat 120 de ventilatoare ale unităţilor de ambulanţă care pot fi de folos în serviciile de terapie intensivă și alte 190 care vor suporta reparaţii.

Citește și:

Interviu cu prof. dr. Sorin Rugină: „Dacă nu ai incendii în fiecare zi, nu înseamnă că desființezi pompierii”