Marcată anual în perioada 18-24 noiembrie, Săptămâna Mondială de Conștientizare asupra Antimicrobienelor își propune să crească gradul de conștientizare privind rezistenţa globală la antimicrobiene, să promoveze utilizarea adecvată a acestora, prin informarea corectă a medicilor și a publicului larg privind riscul reprezentat de folosirea lor excesivă și eronată...

Antibioticele reprezintă, probabil, cel mai mare progres în domeniul medical din ultimul secol. Au revoluţionat modul în care sunt trataţi pacienţii cu infecţii bacteriene și au contribuit la reducerea ratei de morbiditate și mortalitate secundare acestor infecţii.

Așadar, în cei 75 de ani de când sunt utilizate au demonstrat beneficii clinice semnificative. O problemă îngrijorătoare este însă faptul că unele bacterii, care în mod normal sunt sensibile la antibiotice, devin rezistente ca urmare a modificărilor genetice (rezistenţă dobândită).

De aceea, în 2015, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a lansat
Sistemul Global de Supraveghere a Rezistenţei și Utilizării Anti­microbienelor (GLASS). Potrivit experţilor, administrarea prudentă a antibioticelor este unul dintre cei mai importanţi pași în lupta împotriva rezistenţei antimicrobiene.

Această idee a fost prezentată pentru prima dată în Europa în 2007. La nivel global, campania subliniază importanţa antibioticelor și recomandă administrarea lor pentru tratarea infecţiilor bacteriene numai atunci când sunt prescrise de un medic. Utilizarea abuzivă și excesivă
a antimicrobienelor reprezintă principalul factor în dezvoltarea agenţilor patogeni rezistenţi la medicamente.

Ameninţare pentru sănătatea publică

Rezistenţa la antimicrobiene reprezintă o ameninţare tot mai importantă la adresa sănătăţii publice la nivel mondial, care face necesară dezvoltarea unor noi medicamente cu proprietăţi antimicrobiene. OMS definește acest fenomen astfel: „Rezistenţa la antibiotice apare atunci când bacteriile se schimbă ca răspuns la utilizarea acestor medicamente. Bacteriile, nu oamenii sau animalele, devin rezistente la antibiotice”.

Pentru combaterea rezistenţei la antibiotice și pentru a se asigura că acestea vor fi disponibile și eficiente pentru generaţiile viitoare, Asociaţia Farmaciștilor (Commonwealth Pharmacists Association) a dezvoltat o campanie care se va concentra pe rolul important al farmaciștilor și pe sprijinul acestora în lupta împotriva rezistenţei la antimicrobiene.

Au fost observate rate mari de rezistenţă la antibioticele recomandate frecvent pentru a trata infecţiile bacteriene obișnuite, inclusiv infecţii ale tractului urinar, infecţii cu transmitere sexuală și unele forme de diaree. În ultimii ani, în spitale sunt îngrijiţi tot mai mulţi pacienţi cu infecţii determinate de agenţi patogeni multirezistenţi la antibiotice, precum și infecţii determinate de Clostridium difficile.

Efecte îngrijorătoare

La nivel global, rezistenţa la diferite clase de antibiotice se dezvoltă într-un ritm alarmant, iar efectele în timp sunt îngrijorătoare. România este una dintre ţările europene care se confruntă cu această problemă, cele mai recente date statistice expunând situaţia alarmantă în care se află ţara noastră.

În 2019, datele raportate către Reţeaua Europeană de Supraveghere a Rezistenţei Antimicrobiene (EARS-Net) au arătat variaţii mari în apariţia rezistenţei antimicrobiene (AMR) în Uniunea Europeană/Spaţiul Economic European, în funcţie de agentul patogen implicat, clasa de medicamente și regiunea geografică.

Speciile bacteriene cel mai frecvent raportate au fost Escherichia coli (44,2%), Staphylococcus aureus (20,6%), Klebsiella pneumoniae (11,3%), Enterococcus faecalis (6,8%), Pseudomonas aeruginosa (5,6%), Streptococcus pneumoniae (5,3%) și specii de Acinetobacter (1,7%).

Antibioticele devin din ce în ce mai ineficiente, pe măsură ce rezistenţa la medicamente se răspândește la nivel global. Pe termen lung, implicaţiile asociate presupun infecţii mai dificil de tratat și o rată mai mare de deces. Fără instrumente eficiente pentru prevenirea și tratamentul adecvat al infecţiilor rezistente la medicamente, procedurile medicale, precum
intervenţiile chirurgicale, chimioterapia sau transplantul de organe, vor deveni mai riscante.

Reguli de bază

Prevenirea infecţiilor reprezintă cea mai bună metodă de apărare împotriva rezistenţei la antibiotice. Curăţenia este primordială! Se recomandă spălarea frecventă a mâinilor, bandajarea corespunzătoare a leziunilor tegumentare și minimizarea contactului cu membrii familiei, atunci când există simptome de boală.

De asemenea, menţinerea curăţeniei în locuinţă, pregătirea corespunzătoare a alimentelor și evitarea locurilor aglomerate în perioadele cu epidemii de infecţii respiratorii sunt măsuri utile în prevenirea infecţiilor bacteriene.

Starea de spirit poate contribui și ea la sănătatea generală. S-a observat că oamenii fericiţi au o rată mult mai mică de infecţii bacteriene, iar atunci când aceștia se îmbolnăvesc, recuperarea este mult mai rapidă.

Nu este recomandată utilizarea antibioticelor dacă acestea nu sunt prescrise de un medic. De asemenea, nu este recomandată păstrarea antibioticelor pentru o viitoare infecţie sau utilizarea antibioticelor rămase de la un episod anterior de boală.

Pacienţii nu trebuie să ia antibioticele prescrise altei persoane sau să împartă antibioticele prescrise cu alţi bolnavi, chiar dacă manifestările bolii par asemănătoare. Și nu în ultimul rând, pacienţii nu trebuie să insiste să primească un antibiotic dacă medicul consideră că nu este necesar.

Copiii și antibioticele – esenţial de știut

Multe boli ale copilăriei sunt determinate de virusuri, iar antibioticele nu ajută la uciderea lor. Cu toate acestea, pot lupta împotriva infecţiilor bacteriene și pot preveni agravarea acestora.

Potrivit Academiei Americane de Pediatrie (AAP), deși antibioticele nu vor ajuta la tratarea unei răceli sau a unei dureri minore de ureche, ele sunt necesare pentru tratarea faringitei streptococice sau a unei infecţii bacteriene a urechii. Medicii pediatri atrag însă atenţia asupra unor aspecte esenţiale, pe care fiecare părinte trebuie să le cunoască și să le respecte.

Mulţi dintre copii pot avea chiar și șase-opt episoade de răceală pe an. Utilizarea antibioticelor pentru a trata infecţii virale poate favoriza infectarea cu bacterii rezistente. De asemenea, pot exista evenimente adverse asociate cu tratamentul antibiotic.

Este important ca în cazul în care copilul are diaree apoasă, diaree cu sânge sau alte reacţii adverse în timpul tratamentului cu antibiotic, părintele să ia legătură cu medicul pediatru cât mai repede.

Secreţiile nazale de culoare galbenă sau verzuie nu impun întotdeauna antibioterapia. Pe perioada unei infecţii cu rinovirus (răceală obișnuită), este normal ca secreţiile nazale să își schimbe consistenţa și culoarea de la limpede, la galben sau verde.

Simptomele durează adesea zece zile. Dacă însă un copil are un tablou clinic care cuprinde tuse și mucus de culoare verde care durează mai mult de zece zile sau dacă are secreţii nazale cu consistenţă crescută, de culoare galbenă sau verde și febră mai mare de 39 de grade Celsius, timp de cel puţin trei sau patru zile, acestea pot fi semnele unei sinuzite bacteriene.

Durerea în gât, în 80% dintre cazuri, este cauzată de un virus. Antibioticele ar trebui folosite numai atunci când este confirmată o infecţie faringiană cu streptococ de grup A.

Atunci când unui copil i-a fost prescris un antibiotic, este important ca administrarea acestuia să fie făcută conform recomandărilor și să fie respectată doza, intervalul orar și perioada de tratament, chiar dacă apare ameliorarea simptomelor.

Anumite antibiotice nu trebuie administrare în asociere cu alte medicamente, de aceea este important ca părintele să comunice cu medicul sau cu farmacistul înainte de a administra alte
medicamente unui copil.

Majoritatea infecţiilor bacteriene se atenuează în 48-72 de ore de la iniţierea tratamentului. Dacă simptomele nu se ameliorează în 72 de ore sau dacă se agravează, medicul trebuie să reevalueze cazul și să ajusteze strategia de tratament.

Efectele secundare pot să apară la unul din zece copii care iau antibiotic. Efectele secundare cuprind erupţii cutanate, reacţii alergice, greaţă, diaree, durere abdominală. Atunci când copilul are o reacţie alergică la un medicament, aceasta trebuie notată în fișa medicală.

Folosirea în siguranţă a antibioticelor. Medicamentele trebuie administrate conform recomandărilor. Nu este indicată utilizarea antibioticelor unui copil pentru a trata un frate sau un prieten.

Conform unor studii, copiii expuși în primii doi ani de viaţă la clasele de antibiotice cel mai frecvent prescrise (peniciline, cefalosporine și macrolide) au avut risc mai mare de a dezvolta astm bronșic și rinită alergică.

Riscul de dermatită atopică a fost, de asemenea, crescut, în special în rândul copiilor cărora li s-au administrat antibiotice precoce, în doze multiple, și în special cefalosporine.

Expunerea la antibiotice a fost, de asemenea, asociată cu risc crescut de alergii alimentare. Un studiu finlandez menţionează chiar și o asociere între alergia la laptele de vacă și expunerea la antibiotice a copilului înainte de debutul bolii sau cu utilizarea antibioticelor de către mamă în timpul sarcinii.

Se consideră, astfel, că antibioticele au un posibil rol în patogeneza tulburărilor imune ale copilăriei, prin afectarea microbiomului în perioada de dezvoltare.

Mesaje de luat acasă

1. Antibioticele pot salva vieţi! Când un pacient are nevoie de tratament antibiotic, beneficiile depășesc riscurile asociate efectelor adverse sau rezistenţei.
2. Antibioticele nu sunt întotdeauna răspunsul!
3. Antibioticele nu sunt eficiente în tratarea infecţiilor cauzate de virusuri, precum virusul gripal, rinovirusul sau COVID-19.
4. Antibioticele sunt eficiente doar în tratarea infecţiilor bacteriene.
5. Dacă este necesară administrarea antibioticelor, tratamentul trebuie urmat conform recomandărilor.
6. Antibioticele sunt instrumente farmacologice esenţiale pentru tratarea afecţiunilor ameninţătoare de viaţă!

Citiți și: Rezistenţa la antibiotice – de ieri până mâine

Despre antibiotice, pe scurt

În 1895 – A fost publicat documentul care atestă acţiunea antibacteriană a mucegaiului. În urma cercetărilor efectuate de Sir William Roberts și Louis Pasteur, medicul italian Vicenzo Tiberio a publicat o lucrare despre proprietăţile antibacteriene ale unor extracte de mucegai.

În 1907 – A fost sintetizat primul antibiotic
În Germania, experimentele efectuate de Paul Ehrlich, la sfârșitul anilor 1880, contribuie la descoperirea salvarsanului (cunoscut astăzi ca arsfenamină), primul medicament antibacterian.

În 1928 – A fost descoperită penicilina
Sir Alexander Fleming a continuat să cerceteze efectul antibacterian al mucegaiului și descoperă că acesta eliberează o substanţă care inhibă dezvoltarea bacteriilor, pe care o numește „penicilină”.

În 1945 – Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină
Alexander Fleming, Howard W. Florey și Ernst B. Chain au fost distinși cu Premiul Nobel „pentru descoperirea și purificarea penicilinei și pentru evidenţierea efectelor curative ale acesteia în bolile infecţioase”.
În 2015 – A fost iniţiată campania Săptămâna Mondială de Conștientizare asupra Antibioticelor. OMS consideră rezistenţa la antibiotice o prioritate și aprobă un plan global de acţiune în acest sens