Newsflash
Dosar

Să nu te vindeci!

de Dan Dumitru MIHALACHE - feb. 19 2015
Să nu te vindeci!

România recunoaşte oficial 18 culte religioase şi un număr mare de asociaţii religioase, înfiinţate independent sau în cadrul unor culte. Alături de restul românilor, credincioşii ce aparţin acestor culte îşi manifestă liber credinţa şi, conform învăţăturilor confesiunii din care fac parte, refuză anumite acte medicale. 

 
 
 
 
 
   În România, cultele religioase recunoscute activează în baza Legii nr. 489/2006 şi au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere ordinii, sănătăţii, moralei şi securităţii publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
   Două cazuri au făcut mare vâlvă în urmă cu trei ani şi ceva. Primul, o femeie din Iaşi, de religie penticostală, a refuzat să nască prin cezariană pentru că aşa i-ar fi spus pastorul său. După mai bine de 12 ore de travaliu şi patru ore de dilataţie maximă, gravida a născut un copil de 4.500 de grame, însă cu urmări grave: după o suferinţă fetală foarte mare (inclusiv un traumatism craniocerebral), copilul a rămas cu dizabilitate pentru tot restul vieţii. Al doilea caz, o tânără de 30 de ani, accidentată de o maşină în Baia Mare, a decedat pentru că părinţii ei nu au permis medicilor să-i administreze sânge în timpul operaţiei. Tânăra făcea parte din organizaţia religioasă „Martorii lui Iehova“, la fel ca familia ei.

Un mare semn de întrebare

   Ce poate determina o persoană să procedeze aşa? Tânăra de 30 de ani, de exemplu, a refuzat transfuzia de sânge pentru că altfel ar fi încălcat regulile cultului religios din care făcea parte. La vârsta de 16 ani, tânăra se botezase şi semnase un document în acest sens. Explicaţia organizaţiei religioase „Martorii lui Iehova“ din România a fost fermă: „Abţinerea de la sânge este o poruncă clară, pe care orice creştin trebuie să o respecte. (…) Pentru Dumnezeu, sângele este viaţă“. Fiecare martor al lui Iehova are însă dreptul şi responsabilitatea de a alege pentru sine şi în cunoştinţă de cauză să respecte normele şi preceptele Bibliei. Şi fata a ales. A murit.
   „Afirmaţia că cineva a murit deoarece a refuzat transfuzia este foarte evazivă şi eronată“, precizează comunicatul (nesemnat) primit de la amintita organizaţie. Ni se spune, negru pe alb, că, potrivit studiilor efectuate de mulţi doctori în medicină, se întâmplă foarte rar sau poate niciodată ca un pacient să moară pentru că nu i s-a făcut transfuzie de sânge. Oamenii mor din cauza bolii, ca urmare a unui traumatism sau a complicaţiilor postoperatorii. De aceea, medicul are datoria etică de a căuta cea mai bună soluţie pentru pacient, indiferent de situaţia în care se găseşte acesta. „În prezent, mii de medici din întreaga lume efectuează operaţii complexe fără transfuzii de sânge folosind diverse metode, pentru a reduce la minimum pierderile de sânge. Câteva dintre aceste metode sunt: folosirea agenţilor farmaceutici pentru accelerarea hemostazei, strategiile de folosire a sângelui autolog sau abordările minim invazive.“
   Alternativele propuse de martorii lui Iehova pentru transfuziile de sânge urmăresc, aşadar, creşterea volumului circulator prin administrarea unor lichide non-sanguine şi administrarea preparatelor pe bază de fier. „Nu sunt superpozabile“, spune prof. dr. Mihai Lucan, şeful Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca; „Ele pot să menţină volumul, dar nu au rolul de transfer de oxigen. (…) Pentru operaţiile cu pierdere de sânge foarte mare, eu nu m-aş angaja să mă ţin de promisiune, pentru că nu se poate“. Produsele pe bază de fier, care, potrivit adepţilor acestei religii, ar ajuta organismul să producă globule roşii într-un ritm crescut, au inconvenientul că „nu fac asta imediat – o fac într-un interval de câteva zile, săptămâni, iar dacă este o problemă acută, poate fi prea târziu“. Cu toate acestea, adaugă urologul clujean, medicul trebuie să ţină seama de opiniile pacientului şi să se adapteze necesităţilor lui: „La mine vin colici nefritice, cu dureri de o intensitate deosebită şi pot să-i ajut fără să fac transfuzii de sânge; fac în aşa fel încât să nu aibă nevoie de transfuzii, să nu piardă sânge“.
   Poate de aceea încă nu se cunosc cazuri de pacienţi care să fi adresat plângeri la Colegiul Medicilor pe motiv că au fost forţaţi să accepte transfuziile de sânge, împotriva voinţei lor, conform declaraţiilor prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele CMR: „Eu, peste tot, le-am spus (n.n.: medicilor) că nu pot să treacă peste consimţământ şi să găsească metode alternative, în afara situaţiilor de urgenţă, când nu se cere consimţământul. Poate s-or fi făcut (n.n.: transfuzii de sânge împotriva voinţei pacientului), dar nimeni nu a declarat“.
   „La Martorii lui Iehova, protocolul prevede corectarea anemiei, dacă există, fără a folosi produse de sânge; operaţiile (inclusiv transplantul hepatic) se fac fără utilizarea sângelui şi a produselor de sânge“, explică prof. dr. Irinel Popescu, directorul Centrului de chirurgie generală şi transplant hepatic „Prof. dr. Dan Setlacec“ – Institutul Clinic Fundeni. El spune că atât pacienţii, cât şi familiile lor cunosc riscurile pe care şi le asumă: „La noi s-au făcut mai multe operaţii la martori ai lui Iehova, fără să avem probleme intraoperatorii sau postoperatorii deosebite. De altfel, într-un mod destul de curios, nici la nivel internaţional, unde experienţa este cu mult mai mare, nu s-au semnalat probleme deosebite după operaţii la martori ai lui Iehova. Presupun că, de fiecare dată, echipele chirurgicale lucrează cu maximum de grijă şi precauţie“, adaugă profesorul Irinel Popescu.
   Şi atunci cum rămâne cu tânăra accidentată în Baia Mare? N-au auzit medicii de acolo de metodele alternative vehiculate de această organizaţie sau ne aflăm în faţa unei „afirmaţii eronate“, cum preciza comunicatul citat?

Copilul ce vină a avut?

   În exemplul anterior, pacienta era majoră şi îşi putea decide singură soarta, în celălalt însă, subiectul era copil. Dacă părinţii refuză să-şi dea consimţământul, iar situaţia este gravă, medicul trebuie să anunţe de urgenţă autoritatea de protecţie a copilului, care poate decide suspendarea sau chiar decăderea acestora din drepturile părinteşti şi poate aproba realizarea actului medical, precizează preşedintele CMR.
   Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) precizează că, în astfel de situaţii, sunt aplicabile prevederile art. 46 alin. 5 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată cu modificările şi completările ulterioare: „În situaţia excepţională în care viaţa copilului se află în pericol iminent ori există riscul producerii unor consecinţe grave cu privire la sănătatea sau integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de strictă necesitate pentru a salva viaţa copilului, chiar fără a avea acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al acestuia“. Dispoziţiile, ne comunică ANPDCA, fac referire atât la situaţia în care reprezentantul legal al copilului lipseşte, cât şi când acesta refuză asistenţa medicală, ceea ce pune în pericol viaţa, sănătatea şi dezvoltarea copilului.
   Daniela Ciobanu, şefa Serviciului de asistenţă în situaţii de abuz, neglijare, trafic şi exploatare a copilului din cadrul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, sector 6, mai adaugă un element (art. 508, alin. 1 din Noul Cod Civil), potrivit căruia instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului.
   Cazurile amintite se pare că s-au născut din perceperea eronată a învăţăturilor biblice de către părinţii credincioşi penticostali. Daniel Purdel, diacon în cadrul cultului creştin penticostal şi redactor şef al revistei „Cuvântul adevărului“, spune că acest cult este răspândit în toată ţara şi, din păcate, „nu în toate zonele au ajuns oameni bine pregătiţi; unii au doar noţiuni prinse de la unul şi de la altul, crezând că sunt extrase din Biblie“. El spune că Biserica penticostală nu interzice nici cezariana şi nici intervenţiile chirurgicale: „Dacă au motivat aşa (n.n.: părinţii celor doi copii), sunt motivaţii personale“. Dr. Liviu Rad, pastorul Bisericii penticostale „Betania“ Deva şi medic la Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva precizează că Biserica penticostală acceptă medicaţia clasică, intervenţiile chirurgicale, transfuziile de sânge, transplantul de organe. Interzis este însă avortul, indiferent de natura lui (la cerere sau cu indicaţie medicală), şi sunt reţineri în privinţa metodelor de reproducere umană asistată medical (inseminare artificială, fertilizare in vitro etc.).
   Biblia spune că orice formă de ucidere este o crimă şi un păcat înaintea lui Dumnezeu, completează Daniel Purdel, „iar noi considerăm că unei vieţi care a luat fiinţă, indiferent că este în stadiul de embrion, nu avem dreptul să-i curmăm firul. Dacă alegi să o suprimi, este o crimă, indiferent care este motivaţia: că vrei să te salvezi pe tine sau, ştiu eu, când ştii că acel copil va ieşi cu handicap“.

În tandem sau separat?

Nu am descoperit vreun alt cult religios, dintre cele recunoscute de statul român, unde să existe restricţii în relaţia cu medicaţia şi practicile medicale clasice. Ba unele dintre ele sprijină prevenţia, luând atitudini ferme faţă de fumat, consumul de alcool sau droguri. Biserica adventistă de ziua a şaptea, de exemplu, consideră aceste vicii incompatibile cu calitatea de membru al acestui cult. De data aceasta, vorbim de trup ca templu al Duhului Sfânt, „ceva la care trebuie să ţii, nu să-l distrugi“, explică Daniel Seniuc, directorul departamentului de viaţă şi sănătate al acestei organizaţii religioase: „Calitatea de membru este condiţionată de abstinenţa la fumat, alcool şi droguri“. În general, Biserica acceptă şi are o relaţie foarte bună cu medicina, arată Daniel Seniuc, însă pune accent şi pe partea de prevenţie prin remedii naturale şi educaţie pentru sănătate: „Un stil de viaţă sănătos, importanţa dietei (recomandăm o dietă vegetariană), a exerciţiului fizic, apă suficientă, expunere la soare, inclusiv relaţii sănătoase, dar numai ce-i demonstrat ştiinţific“. În acest sens, în România şi în lume există mai multe centre de sănătate deschise de adventişti sau unde lucrează adventişti.
Nici Biserica lui Hristos nu se împacă bine cu fumatul, pentru că „el este baza unei dependenţe, iar Dumnezeu zice să nu fim dependenţi de nimic, doar de el“, şi nici cu alcoolul, deoarece „conştiinţa şi convingerile nu mai sunt unde trebuie“, dar nu are nimic împotriva a tot ceea ce înseamnă medicină, fie ea clasică sau naturistă, spune Anamaria Orsós, coordonatoarea femeilor din acest cult.
   În aceeaşi notă se încadrează şi Biserica lui Isus Hristos a sfinţilor din zilele din urmă, un alt cult care nu numai că este de acord cu toate cuceririle ştiinţelor medicale, dar deţine şi câteva spitale în SUA şi facultăţi „în care se cercetează medicina şi se face practică“, explică Marin Iachimov, coordonatorul învăţământului religios în România şi Republica Moldova: „Noi nu avem nimic împotrivă – suntem pentru progresul medicinii, cercetare, aprofundare şi descoperirea de noi limite în domeniul medicinii“.
 Nici musulmanii nu au restricţii, deşi suntem tentaţi să credem că ar putea avea obiecţii la medicamentele obţinute din diverse extracte de porc sau alcoolice, dacă ne gândim la obiceiurile lor alimentare. Aziz Beşir Osman, imamul comunităţii din Bucureşti a cultului musulmanilor din România, spune că „ceea ce este prelucrat pentru binele omului este permis, deci şi aceste medicamente“. Nu există nicio interdicţie din punct de vedere medical pentru religia musulmană, conchide acesta.
Influenţa religiei asupra atitudinii credincioşilor faţă de un act medical este diferită de la un cult la altul. Sunt oameni care fug de procedurile medicale, uneori dătătoare de şanse, apelând la credinţă cu aceeaşi speranţă, la fel cum sunt şi oameni care par să-şi folosească credinţa pentru a trece peste durerile provocate de un tratament medical agresiv, chiar şi atunci când nu sunt convinşi de reuşita lui.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe