Articol apărut în seria „Mărturii din prima linie”

Parcă niciodată, în ultimele decenii, breasla medicală nu a fost atât de mult în atenţia publică. Triajul și ancheta epidemiologică sunt noţiuni la ordinea zilei, la fel și clase întregi de medicamente, protocoale și cazuistică diversă, care sunt analizate de specialiști ori de amatori, de la caz la caz, în grupuri de Facebook și WhatsApp, în rapoarte de gardă, ședinţe ale comitetelor de criză, chiar și în discuţii de familie.

Noul coronavirus scoate la iveală eroi, dar și lași, oameni organizaţi și informaţi, dar și (prea) mulţi incompetenţi, persoane cu iniţiativă și viziune, precum și speculanţi ai momentului. Viaţa Medicală a ales să vă prezinte, în acest prim material special dedicat celor care luptă cu perfida boală COVID-19, activitatea câtorva dintre miile de eroi obișnuiţi în halat alb: de la medicii care întâmpină la graniţă conaţionalii noștri care revin în ţară în aceste zile, la cei care oferă telefonic informaţii corecte. De la medici care au trecut prin autoizolare, la cei care dorm în pavilioane de spital, ca să poată îngriji cât mai bine cazurile de COVID-19.

Îi aplaudăm pe toţi și le trimitem un gând bun și recunoștinţa noastră, a tuturor!

Am înţeles rapid că cei mai afectaţi vor fi vârstnicii, fumătorii, cei cu boli asociate. Știm că, mai devreme sau mai târziu, orice pandemie are un final, dar nu știm însă când va fi acesta. Sunt  trist când mă gândesc la toţi cei care vor trece prin această boală: părinţi, bunici, persoane dragi, colegi medici. La final îi vom păstra pe unii dintre aceștia doar în amintire.

Acest front nevăzut are în primul eșalon personalul medical. După ce în ultimii ani am constatat o accentuare progresivă a lipsei de respect faţă de personalul medical și o creștere alarmantă a injuriilor aduse de unii pacienţi medicilor, acum am observat o conștientizare colectivă a muncii depuse de aceiași medici, o conștientizare a jertfei. Jertfă care, deși era prezentă, nu era cunoscută și nici apreciată. E un semn de schimbare!

În ultimele săptămâni am mers la spital sau în gărzi cu un sentiment de nesiguranţă. Nu pot spune că am fost panicat, nici că a existat în adâncul meu frica de îmbolnăvire. A apărut însă o teamă justificată privitoare la familie, la cei dragi, dar și la calitatea actului medical. Directivele și recomandările din spital s-au schimbat de la o zi la alta, uneori de mai multe ori în aceeași zi. Dacă iniţial suspecte erau doar persoanele venite în ultimele 14 zile din China și Italia, treptat pe lista oficială s-a așternut întreaga Europă.

Am beneficiat aproape de la început de echipamente de protecţie, dar din păcate, în lipsa unor protocoale interne, care au apărut treptat, o parte dintre aceste echipamente au fost consumate în mod nejustificat. Am consultat suficient de mulţi copii în această perioadă pentru a-mi da seama că, pe lângă cei care erau corecţi și recunoșteau întoarcerea în ţară din străinătate sau contactul cu persoane confirmate/suspecte, au fost, din păcate, persoane care negau și ascundeau aceste date epidemiologice. Fiecare medic cunoaște faptul că este mai bine să previi decât să tratezi.

Am fost mâhnit de toţi cei care nu au respectat autoizolarea sau carantina. M-am bucurat însă la auzul că multe organizaţii de voluntari s-au oferit să ajute în distribuirea de alimente sau medicamente la domiciliul persoanelor aflate în nevoie. E un semn de schimbare!

Mai mult ca oricând, în această perioadă am primit mesaje și întrebări de la persoane panicate de pandemie, prieteni, cunoștinţe, pacienţi, colegi din alte specialităţi.

Mi-au fost cerute sfaturi de sănătate și am răspuns cu drag numeroaselor solicitări. M-am confruntat însă cu un număr impresionant de știri false, dezinformări, teorii ale conspiraţiei venite atât prin mesaje cât și prin intermediul reţelelor de socializare.

Am observat nevoia de informare a populaţiei din surse de încredere. Am înţeles rapid că știrile care șochează, și tot ceea ce este negativ, vor fi ușor distribuite mai departe, în detrimentul recomandărilor medicale corecte, dar „neinteresante”. Căutând însă, cu o oarecare greutate la început, am descoperit totuși în postările unor prieteni o multitudine de activităţi, evenimente și ateliere online. Există biblioteci care s-au deschis în mediul online cu această ocazie.

Sunt disponibile piese de teatru și operă în format digital. Spitalul Colentina și-a deschis o platformă online de diagnostic. Au început să fie organizate conferinţe medicale online.

E un semn de schimbare! Gândul la viitor ne pune în balanţă efectele pandemiei pe de o parte, iar pe de altă parte intrarea într-o societate schimbată. Nu putem să nu ne întrebăm când și dacă va veni momentul în care capacitatea sistemului sanitar din România va fi depășită de situaţie.

Nu putem ști cât de mult timp vom vedea consecinţele pandemiei prin criza economică deja începută. Însă, odată cu „#stauacasă” știu că la final de pandemie vom aprecia mai mult îmbrăţișările celor dragi, zâmbetele prietenilor, sănătatea noastră și a celor din jur, bucuria sărbătorilor în familie, participarea la Sfânta Liturghie, posibilitatea de a călători în ţară sau în străinătate ori simpla plimbare prin parc. Și acestea sunt semne de schimbare.

Să fim solidari! Schimbarea începe cu noi!