Pe măsură ce conștientizarea daunelor consumului de tutun a crescut, iar eforturile globale de control al acestuia s-au intensificat în ultimul deceniu, acceptabilitatea socială a fumatului a scăzut.

Consumul de tutun reprezintă principala cauză de îmbolnăvire și moarte prematură în Europa, peste 700.000 de europeni decedând în fiecare an din cauza afecţiunilor cauzate de fumat. Conform sondajului Eurobarometru, publicat în 2017, 26% dintre europenii cu vârsta peste 15 ani și 33% dintre cei cu vârsta între 25 și 39 ani fumează.

În România, conform aceluiași sondaj realizat de Comisia Europeană, consumul de tutun se menţine încă relativ ridicat, cu o prevalenţă a fumatului de 28% în rândul celor cu vârsta peste 15 ani, aproape de media europeană (26%). În rândul bărbaţilor, prevalenţa este de 38%, iar în rândul femeilor, de 19%.

De asemenea, s-a observat o creștere a interesului tinerilor faţă de produsele care conţin tutun. Astfel, putem spune că a apărut o nouă categorie a consumatorilor de tutun, cei care vapează ţigara electronică și cei care consumă produsele de tutun încălzit. Acestea nu sunt acceptate ca metode de renunţare la fumat.

STRATEGIA RENUNŢĂRII LA FUMAT

Încurajarea renunţării la fumat nu este apanajul unei singure specialităţi, fiecare medic trebuie să fie conștient de rolul său în acest demers.
Sfatul minimal trebuie efectuat de toţi medicii de familie, medicii stomatologi, medicii specialiști, și durează maxim 3-5 minute.

Trebuie să identifice statusul de fumător. În cazul în care pacientul nu fumează, acesta va fi încurajat de către medic să rămână nefumător, iar dacă acesta este fost fumător, încurajat și felicitat pentru decizia luată.
Consilierea antifumat implică o intervenţie mai elaborată.

Trebuie să evaluăm statusul de fumător, dar și gradul de motivaţie de care dispune pacientul. Scopul este de a construi o strategie de schimbare comportamentală.

Astfel, putem să clasificăm fumătorii într-unul dintre următoarele cinci stadii ale motivaţiei:
1. Precontemplare: nu intenţionează să renunţe;
2. Contemplare: intenţionează să renunţe, dar nu în viitorul apro­piat;
3. Pregătire: intenţionează să renunţe în viitorul apropiat;
4. Acţiune: încearcă să renunţe;
5. Menţinere: a renunţat la fumat de minimum 3 luni.

TERAPIA NON-FARMACOLOGICĂ

Terapia cognitiv comportamentală vizează identificarea factorilor comportamentali ai fumatului, precum și dezvoltarea unor abilităţi de a face faţă emoţiilor și tentaţiilor. Dacă pacientul este fumător, trebuie încurajat să renunţe, explicându-i-se în termeni clari efectele nocive ale fumatului.

În cazul în care pacientul își exprimă dorinţa de a renunţa la fumat în viitorul apropiat, va fi îndrumat spre un cabinet de renunţare la
fumat pentru consiliere detaliată. Consilierea individuală are un impact scăzut, doar 1 din 40 de fumători renunţând astfel.

Dacă însă sfatul minimal este administrat în mod curent, ca intervenţie elementară sistematică, el devine un instrument terapeutic foarte eficient.
Consilierea psihologică vizează informaţii cu privire la procesul de renunţare la fumat și soluţii pentru depășirea obstacolelor pe care le pot întâmpina fumătorii.

Se recomandă asocierea ședinţelor de consiliere psihologică
cu terapia farmacologică individualizată, pentru creșterea ratei de succes.
Sunt recomandate mai multe tipuri de consiliere: individuală, de grup, renunţarea la fumat cu ajutorul liniilor telefonice, materialele ajutătoare (broșuri, pliante, materiale media), programele computerizate.

TERAPIA FARMACOLOGICĂ

Terapia de substituţie nicotinică (TSN)
Este medicaţia de primă linie recomandată atât fumătorilor motivaţi care doresc să abandoneze fumatul, cât și celor nemotivaţi. Utilizând TSN se produce o saturaţie a receptorilor nicotinici, pentru a îndepărta astfel pofta și alte simptome de sevraj, cu efect imediat, și se reduce numărul receptorilor nicotinici, pe durata mai multor săptămâni, ducând astfel la scăderea dependenţei de tutun.

Cele mai populare forme de TSN sunt plasturii cu nicotină, guma de mestecat cu nicotină, tabletele sublinguale cu nicotină. Alte forme de administrare includ tabletele orale, cu doze de la 1 la 4 mg, inhalatoarele cu nicotină, spray-ul nazal (este cel mai eficient în suprimarea simptomelor de sevraj).

În concluzie, TSN este o medicaţie eficientă în renunţarea la fumat, fiind dovedit că asocierea formelor orale cu plasturii cu nicotină crește rata de succes. De asemenea, durata terapiei peste 14 săptămâni crește succesul renunţării la fumat.

Bupropion SR
Bupropionul blochează eliberarea neuronală a dopaminei și a noradrenalinei și, posibil, inhibă funcţia receptorilor nicotinici anticolinergici, dovedit in vitro.

Se recomandă iniţierea tratamentului cu 150 mg bupropion SR în primele 3 zile, apoi se trece la administrare de două ori pe zi până la sfârșitul perioadei de 7, 9 sau 12 săptămâni. Este indicat în cazul fumătorilor predispuși la creștere ponderală, pentru prevenirea recidivelor, la pacienţii alcoolici care renunţă la fumat, la pacienţii cu BPOC.

Terapia cu bupropion este contraindicată celor cu vârsta sub 18 ani, în sarcină și alăptare, în caz de alergie la bupropion sau la alte componente inactive, în caz de episoade convulsive sau de accidente vasculare cerebrale în antecedente, în epilepsie, tumori cranio-cerebrale, tulburări alimentare, afecţiuni psihiatrice bipolare, sevraj alcoolic, insuficienţă hepatică severă, ciroză hepatică, în cazul administrării de inhibitori MAO în ultimele două săptămâni sau al tratamentului cu benzodiazepine.

Efectele adverse pot fi frecvente – insomnie, cefalee, senzaţie de uscăciune a gurii – și pot fi severe – alergii cutanate până la angioedem, reacţii neurologice, reacţii neuropsihice (gânduri suicidare, depresie), mai ales la cei cu factori de risc predispozanţi.

Vareniclină
Vareniclina este și el un medicament de linia întâi, care prin antagonismul parţial faţă de receptorii a4p2 ar promova abstinenţa la fumat prin stimularea neuronilor dopaminergici și ameliorarea, în consecinţă, a poftei de fumat și a sevrajului nicotinic.

Se administrează oral, în primele 3 zile în doză de 0,5 mg/zi, apoi în zilele 4-7 se administrează 2x0,5 mg, după care se continuă terapia cu 2x1 mg/zi până la săptămâna a 12-a. Contraindicaţiile sunt: hipersensibilitatea la vareniclină sau la componentele inactive, sarcina, alăptarea, vârsta sub 18 ani.

Se impun precauţii la pacienţii cu insuficienţă renală și trebuie administrată cu prudenţă la șoferi și la cei care manevrează utilaje grele. Cel mai frecvent efect advers este greaţa, în special în prima săptămână, cu durată medie de 12 zile.

Aceasta poate fi evitată prin administrarea medicamentului odată cu ingestia de alimente și prin apelarea la odihnă după administrarea dozei. De asemenea, sunt citate și insomniile, cefaleea și apariţia viselor anormale.

Citizină
Citizina este un alcaloid natural extras din seminţele unor plante (Cytisus laburnum și Sophora tetraptera). Mecanismul ei de acţiune este similar cu cel al vareniclinei, fiind un agonist parţial al receptorilor aceticolinici nicotinici alfa4beta2.

Trebuie utilizată cu precauţie în caz de cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială, feocromocitom, ateroscleroză și alte boli vasculare periferice, ulcer gastric și duodenal, boală de reflux gastroesofagian, hipertiroidism, diabet, schizofrenie, insuficienţă renală și hepatică.

Din cauza experienţei limitate, nu se recomandă utilizarea la cei cu vârsta sub 18 ani și nici peste 65 de ani. Durata tratamentului este de 25 de zile, iar fumatul trebuie întrerupt după a cincea zi.

Simptomele de supradozaj includ stare generală de rău, greaţă, vărsături, creșterea alurii ventriculare, fluctuaţii ale tensiunii arteriale, probleme de respiraţie, înceţoșarea vederii, convulsii.

Material preluat din volumul „Pneumologia de la A la Z”, editat de Viaţa Medicală