Newsflash
Dosar

Terapia durerii în cefaleea de cauză ORL la femeia gravidă

Terapia durerii în cefaleea de cauză ORL la femeia gravidă
    Cefaleea în sfera ORL este o durere difuză, surdă, situată anterior și mai profund. Exprimarea senzației de durere este subiectivă și diferă de la individ la individ. În funcție de durata acesteia, durerea poate fi acută sau cronică.
    Multe gravide se prezintă la medic pentru dureri de cap. O anamneză atent efectuată trebuie să scoată în evidență caracteristicile cefaleei: debutul, perioada de stare (cu localizare, poziții antalgice, eventuală asociere cu alte simptome), perioada terminală și statusul între crize.
    Terapia durerii urmărește eliminarea suferinței și acest lucru se realizează tratând bolile care au ca simptom dominant durerea cronică sau subacută și care afectează sever calitatea vieții. Prima etapă a acestei terapii este diagnosticarea cauzei durerii, după care urmează tratamentul efectiv, care variază în funcție de afecțiune. De multe ori, terapia durerii este rezultatul unui efort de echipă, care include medici de diverse specializări.
    Stare fiziologică, graviditatea ocupă o poziție specială în patologia generală ORL. Schimbările metabolice, endocrine și imunologice apărute în cursul sarcinii afectează funcționalitatea diverselor organe și sisteme. Multe dintre aceste schimbări pot duce la dezordini variate și în sfera capului și gâtului.
    Cauzele cele mai frecvente de cefalee în sfera ORL la femeia gravidă sunt rezultatul obstrucției nazale, care apare în urma unor modificări la nivelul mucoasei respiratorii a căilor aeriene superioare pe statusul gravidic. Mucoasa nazală a femeii gravide diferă histologic față de statusul negravidic. Diferențele rezultă din efectele directe și indirecte ale sarcinii asupra glandei pituitare, cu toate că mecanismul exact rămâne obscur. Henderson, în 1956, a făcut afirmația că epiteliul nazal se supune influenței hormonale într-o manieră similară suprafeței cervicale uterine. În timpul sarcinii, mucoasa nazofaringiană devine hiperemică și edematoasă, cu hipersecreții de mucus secundare modificărilor hormonale. Aceste schimbări conduc adeseori la secreții nazale marcate și obstrucție nazală. La unele gravide se dezvoltă rinite acute, polipoză nazală, sinuzite și disfuncții tubare, care regresează după naștere.
    Rinita de sarcină constă în congestia nazală apărută pe perioada sarcinii, menținută uneori o scurtă perioadă de timp în postpartum, fără alte semne de infecții ale tractului respirator sau cauze alergice, și care dispare complet la două săptămâni după naștere. Multe gravide acuză o simptomatologie care sugerează o răceală cronică.
    Schatz și Zeiger au subcategorizat rinita de sarcină în două forme pe care le-au numit: rinoree posterioară nespecifică, respectiv rinită vasomotorie. Se consideră că prima este determinată de efectul hormonal gestațional pe mucoasa nazală, iar cea de-a doua reprezintă efectul vascular nazal.
    Anamneza, foarte importantă pentru diagnostic, sugerează prezența obstrucției nazale bilaterale asociate cu rinoree clară. Poate să apară anosmie, ceea ce sugerează apariția polipozei nazale, secreție purulentă, ceea ce indică suprainfecție sinusală, pruritul nazal și strănut, prezente în boala eozinofilică. Obstrucția nazală prelungită explică apariția cefaleei.
    Diagnosticul pozitiv se realizează pe baza examenului clinic (rinoscopie anterioară și posterioară) și a examenului fibroscopic nazal. Citologia nazală este în general puțin utilizată, dar de ajutor în multe cazuri. Examenele paraclinice (radiografia sinusală și ultrasonografia în modul A) sunt folosite pentru eventualele complicații ce pot apărea. Cu toate că medicii sunt prevăzători (pe bună dreptate) în comandarea radiografiei în timpul sarcinii, doza prag a expunerii la radiații pelvice pentru inducerea unui defect congenital la făt e considerată a fi 10 rad. Aceasta este de o mie de ori mai mare decât cantitatea de radiații primită în acest caz. În ciuda acestui fapt, radiografiile de sinus ar trebui folosite cumpătat, din moment ce riscul utilizării razelor X nu poate fi neglijat. Ultrasonografia în modul A este o investigație la îndemâna obstetricianului, folosită în evaluarea prezenței sau absenței sinuzitei. A fost sugerată ca o modalitate de screening sigură și eficace pentru patologia sinusală. Rezonanța magnetică poate aduce un plus de informație în ceea ce privește orientarea diagnosticului în cazul sinuzitelor și poate fi folosită pe perioada sarcinii.
    Cele mai multe medicamente luate în sarcină traversează bariera placentară și ajung în sângele fătului. Din moment ce fătul nu poate metaboliza aceste substanțe așa cum face mama, unele dintre ele pot avea efecte negative asupra dezvoltării normale a acestuia, greu de anticipat. În 1979, FDA a introdus obligativitatea ca pe ambalajul folosit pentru medicamente să fie incluse toate informațiile disponibile despre efectele teratogene și non-teratogene ale medicamentelor în cursul sarcinii. De asemenea, au fost clasificate (după riscul aparent fetal) în cinci clase: A, B, C, D, X, în funcție de gradul de teratogenitate pe care îl pot avea.
    Există o reticență din partea medicilor în legătură cu managementul acestei patologii în cursul sarcinii, care poate fi înțeleasă din cauza existenței factorilor de risc fetali. Impactul simptomatologiei zgomotoase asupra mamei sugerează că rinita de sarcină trebuie evaluată activ și tratată.
    Niciun medicament folosit în tratarea rinitei etichetat din 1980 nu mai îndeplinește cerințele în sarcină pentru categoria A (situația în care studiile adecvate și bine controlate pe femeile însărcinate au eșuat în a demonstra un risc asupra fătului în primul trimestru de sarcină și nu există nicio dovadă de risc în următoarele trimestre). Această clasificare reprezintă o problemă majoră pentru medici, care trebuie să aleagă un medicament în timpul sarcinii, din moment ce niciun medicament pentru tratarea rinitei nu este considerat sigur pe baza studiilor clinice adecvate și controlate. În plus, aceste cercetări nu vor putea fi niciodată efectuate.
    Dintre abordările non-farmaceutice posibile, sunt de menționat: umidificarea aerului, evitarea noxelor și a alergenilor etc. Din moment ce medicația devine indispensabilă pentru simptome ce nu pot fi controlate conservator, decizia ar trebui discutată cu pacienta, cântărind beneficiile și riscurile. Discuția ar trebui documentată cu grijă. De asemenea, trebuie efectuată o înregistrare medicală și luată o declarație pacientei.
    Decongestionantele nazale sistemice au un risc teoretic de a favoriza insuficiența placentară ca urmare a constricției vasculare și de a agrava hipertensiunea în sarcină. Din acest motiv, medicul trebuie să cântărească atent raportul risc/beneficiu înainte de a prescrie această clasă de medicamente. Decongestionantele topice (spray-urile și picăturile nazale decongestionante) trebuie evitate în cantități mari, pentru că utilizarea lor cronică poate duce la atrofierea pituitarei. Pentru episoadele ocazionale de congestie nazală, ce pot interfera cu somnul și produce cefalee, pot fi folosite în cantități suficiente, dar cât mai puțin posibil, picături sau spray cu oximetazolină. Trebuie accentuat că vasele de sânge uterine au receptori α-adrenergici. Din acest motiv este posibil ca folosirea oximetazolinei să reducă fluxul de sânge uterin și să conducă la hipoxie fetală și bradicardie. Rata de decelerare a inimii și acidoza fetală au fost descrise la o mamă în vârstă de 20 ani, cu sarcină de 41 săptămâni, care a luat o supradoză de oximetazolină (24 de pufuri de 0,05% într-un interval de 15,5 ore). Alt studiu, în schimb, nu a demonstrat niciun efect advers, timp de două ore de la administrarea unei singure doze de oximetazolină, la douăsprezece femei cu sarcini cu vârste cuprinse între 27 și 39 de săptămâni gestaționale. Concluzia a fost că oximetazolina este sigură dacă este administrată la fiecare 12 ore. Riscul apariției rinitei medicamentoase, la folosirea continuă a acestui agent mai mult de trei-cinci zile, este însă mare. În caz că obstrucția nazală cere topice în continuare, se administrează pseudoefedrine (categoria B în sarcină) în doze de 30–60 mg, din șase în șase ore, sau 120 mg la 12 ore. Aminele simpatomimetice sunt teratogene la unele specii animale, dar teratogenitatea umană nu a putut fi demonstrată în pofida folosirii lor la scară largă. Un studiu pe 6.837 de perechi mamă/făt a demonstrat o incidență mai mică a malformațiilor prin folosirea pseudoefedrinei împreună cu bromfeniramina. Toți ceilalți agoniști alfa-adrenergici studiați – epinefrina, fenilepinefrina, fenilpropanolamina – au fost asociați cu risc semnificativ crescut de malformații fetale. Pentru simpatomimetice s-a demonstrat o asociere între folosirea în primul trimestru de sarcină și malformații minore (nu vitale), cum ar fi hernia inghinală.
    Antibioticele ar trebui administrate doar pentru infecții specifice precum sinuzitele purulente sau otitele acute, care s-ar putea dezvolta ca rezultat al edemului generalizat al pituitarei, ce duce la un drenaj prost sinusal și otic.
    Aerosolii nazali cu corticosteroizi pot fi foarte eficienți în rinita refractară din sarcină, precum și în tratarea rinitei medicamentoase induse. Corticosteroizii folosiți topic la nivelul pituitarei sub formă de spray-uri sau aerosoli sunt siguri în cursul sarcinii datorită absorbției sistemice foarte scăzute la doze terapeutice. Și în acest caz persistă controversa în folosirea topică a derivatelor slab absorbite sau metabolizate cum ar fi beclometazona (categoria C), care se crede că ar ajunge la făt în timpul folosirii intranazale la mamă.
    Cel mai bun tratament pentru rinita de sarcină este propria îngrijire la domiciliu: consum crescut de lichide (apă, ceaiuri etc.), cu evitarea consumului de cafea; creșterea umidității în încăpere; evitarea factorilor iritativi locali, precum fumul de țigară; dormitul cu capul pe o pernă înaltă; exercițiile fizice moderate.
    Rinita de sarcină persistentă poate induce gravidei un stres cu repercusiuni asupra evoluției sarcinii.

Notă autor:

1. Shiny Sherlie V, Varghese A. ENT Changes of Pregnancy and Its Management. Indian J Otolaryngol Head Neck Surg. 2014 Jan;66(Suppl 1):6-9

2. Gronau S, Neumann A. Medication therapy during pregnancy. [Article in German.] HNO. 2012 Jul;60(7):637-48

3. Vlastarakos PV et al. Treating common problems of the nose and throat in pregnancy: what is safe? Eur Arch Otorhinolaryngol. 2008 May;265(5):499-508

4. Ambro BT et al. Prescribing guidelines for ENT medications during pregnancy. Ear Nose Throat J. 2003 Aug;82(8):565-8

5. Lippincott LH, Amedee RG. ENT issues in pregnancy. J La State Med Soc. 1999 Jul;151(7):350-4

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe