Newsflash
Dosar

Terapia durerii în practica medicului de familie

Terapia durerii în practica medicului de familie
    Statisticile internaționale menționează că durerea cronică afectează peste 100 de milioane de persoane în Uniunea Europeană, unul din patru pacienți prezentând forme severe, în special după vârsta de 65 de ani. Costurile directe și indirecte ale tratamentului durerii cronice în UE sunt estimate, în medie, la 2,4% din PIB, la peste 270 de miliarde de euro anual. (1) În România, puținele statistici existente raportează anual aproximativ 2,5 milioane de cazuri de dorsalgie și durere cervicală, acoperind 7% din totalul anilor pierduți prin afectarea sănătății,
dizabilitate sau mortalitate prematură, în creștere cu 0,7%/an (2).

    Într-o analiză sistematică publicată în Marea Britanie, prevalența durerii cronice a variat între 35% și 51%, iar 10–14% din cazuri erau pacienți cu forme invalidante moderate spre severe. Stratificarea pe vârste a demonstrat o creștere a prevalenței de la 14% în grupul 18–25 de ani la 62% în
cel peste 75 de ani. Durerea cronică a fost mai frecvent raportată la femei decât la bărbați (3).

    În funcție de componenta algogenă, durerea este clasificată în nociceptivă și neuropatică, însă durerea cronică are frecvent un mecanism mixt. Mecanismul nociceptiv presupune o suprastimulare a neuronilor senzitivi prin stimuli dăunători sau potențial dăunători. Durerea neuropatică este o formă clinică de durere inițiată sau cauzată de o leziune primară sau o disfuncție a sistemului nervos somatosenzitiv la nivel periferic sau central, obiectivabile prin metode diagnostice (imagistice, neurofiziologice, bioptice, de laborator) sau prin diagnosticul afecțiunii cauzatoare (accident vascular, vasculită, diabet zaharat, anomalii genetice). Poate îmbrăca forme clinice de nevralgie sau cauzalgie. Nevralgia presupune lezarea parțială a fibrelor senzitive somatice ale unui nerv periferic (nevralgia de trigemen, postherpetică, posttraumatică), manifestată ca o durere paroxistică, cu caracter ascuțit, de înțepătură, sistematizată, fără depășirea dermatoamelor deservite de fibrele senzitive ale nervului afectat. Cauzalgia corespunde lezării parțiale a fibrelor somatice ale unui nerv periferic, precum și a celor vegetative și motorii (neuropatia diabetică, etanolică, toxică, medicamentoasă etc.), care are un caracter continuu, de arsură, nesistematizată, asociată unor tulburări vasomotorii și trofice musculare care depășesc zona nervoasă deservită.

    În funcție de evoluție, durerea este clasificată în acută și cronică. Durerea acută, cu durată mai scurtă de trei luni, reprezintă un răspuns remisiv determinat de o leziune având valoare de semnal și caracter protector, frecvent întâlnită postoperator sau posttraumatic. Durerea permanentă sau intermitentă care persistă peste trei luni, uneori și după vindecarea leziunii sau indefinit, reprezintă durerea cronică ce alterează capacitatea funcțională și calitatea vieții.

    Cele mai frecvente afecțiuni care se însoțesc de durere cronică, întâlnite în practica medicului de familie, sunt: osteoartrita, artrita reumatoidă, lumbago, durerea articulației umărului sau a regiunii cervicale, cefaleea, inclusiv migrena, durerea neoplazică, sindromul de durere miofascială, herpesul zoster și nevralgia postherpetică, nevralgia trigeminală, neuropatia diabetică, afectarea articulației temporomandibulare, durerea postmastectomie.

    Anamneza și examenul clinic obiectiv vor identifica factorii de risc ai afecțiunilor grave, factorii „de alarmă” (traumatisme importante, pierderea în greutate, neoplaziile în antecedente, febra peste 48 de ore, vârsta peste 65 de ani, durerea severă neresponsivă la antialgice), stările de urgență care necesită spitalizarea, investigațiile paraclinice și imagistice pentru confirmarea diagnosticului.

    Deși o proporție ridicată a pacienților va necesita îngrijire de specialitate, majoritatea sunt tratați și urmăriți în ambulatoriu, în special prin rețeaua de medicină de familie. De aceea este vital ca medicii de familie să dispună de cele mai bune resurse pentru a asigura un management eficient al durerii sau să trimită pacienții la cei mai buni specialiști. Este de reținut totuși că natura complexă a sindromului de durere cronică face deseori dificil diagnosticul și managementul eficient la nivelul medicinei primare.

    Alegerea terapiei se bazează pe gradul de severitate, prezența durerii neuropatice, acordând atenție comorbidităților sau asocierilor medicamentoase, riscului de administrare abuzivă sau greșită, cu evaluarea eficienței terapiilor și a reacțiilor adverse precedente, evitând continuarea terapiilor care s-au demonstrat ineficiente, la care se adaugă experiența practică a clinicianului. În cazul durerii neuropatice, se va urma terapia specifică acestui tip de durere cronică.

    În cabinetul medicului de familie, peste un sfert dintre pacienți se pot adresa cu o formă de durere acută sau cronică, având diferite grade de severitate, pentru care trebuie adoptate soluții terapeutice eficiente, individualizate, care să reducă stresul emoțional și să restabilească capacitatea funcțională a pacientului. Toți medicii pot dezvolta competențe adecvate pentru îngrijirea durerii în așa fel încât fiecare pacient să fie tratat corespunzător țintei de analgezie urmărită de acesta din urmă, chiar în stadii terminale de boală.
 

Notă autor:

1. Civic Survey on Patient’s Rights for the Respect of Unnecessary Pain in Europe. http://www.pae-eu.eu

2. IHME – Institute for Health Metrics and Evaluation Global Burden of Disease (GBD). Accesat pe http://vizhub.healthdata.org/gbd-compare/- martie 2017.

3. Fayaz A et al. Prevalence of chronic pain in the UK: a systematic review and meta-analysis of population studies. BMJ Open. 2016 Jun 20;6(6):e010364

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe