Guvernele, corporaţiile și fiecare dintre noi avem responsabilităţi în creștere pentru prevenirea devastărilor, despăduririlor, poluării excesive indoor și outdoor (1). În acest context, un ochi se îndreaptă și spre o altă industrie poluantă – industria tutunului –, despre care se vorbește în continuare foarte puţin.

        Cultivarea, fabricarea, distribuţia și utilizarea tutunului contribuie la încălzirea globală prin emisia de gaze cu efect de seră. De fapt, ciclul de viaţă al produselor actuale din tutun permite eliberarea a aproximativ 80 de milioane de tone de dioxid de carbon în fiecare an (2). Astfel, dacă vorbim doar de emisiile industriei tutunului, acestea sunt mai mari decât cele generate de ţări întregi, inclusiv Danemarca, Croaţia și Afganistan, și sunt comparabile cu emisiile din industria petrolului, din industria „fast fashion” și a cărnii (3). Cu toate acestea, industria tutunului rareori este prezentă la discuţiile despre reducerea emisiilor.

        Nu întâmplător, de Ziua Mondială Fără Tutun din 2022 s-a încercat să se releve daunele aduse mediului cauzate de industria tutunului. De fapt, în fiecare etapă a ciclului de viaţă al tutunului, acesta dăunează mediului. Nici finalul – eliminarea deșeurilor de produse din tutun – nu este lipsit de riscuri. Celelalte oferte de noi produse de nicotină și tutun, cum ar fi ţigările electronice și produsele din tutun încălzit (HTP), completează peisajul poluant (4).

Consecinţe negative pe diferite planuri

        Cele „patru mari” companii transnaţionale de tutun produc toate aceste surse mai noi de nicotină care creează dependenţă, promovându-le ca alternative la ţigări, trabucuri și alte produse din tutun. Multe dintre aceste produse electronizate sunt concepute, de fapt, pentru a fi eliminate după o utilizare unică sau pe termen scurt.

        Studiile despre poluarea prin aceste noi oferte sunt la început, ceea ce face ca impactul precis asupra mediului al producţiei de dispozitive electronice să fie în prezent necunoscut. Chiar și așa, au început să fie prezentate rapoarte numeroase despre plastic și metal contaminat cu nicotină, precum și despre baterii cu ioni de litiu, care sunt aruncate în mod necorespunzător în mediu, poluându-l (5).

        Tutunul are multe consecinţe negative pe multiple planuri. Astfel, tutunul distruge plămânii pământului – pădurile sale. La nivel global, aproximativ 600 de milioane de copaci sunt tăiaţi în fiecare an pentru a face 6 trilioane de ţigări (6), dar defrișări se produc și pentru a face loc acestor culturi. Distrugerea acestora este cuplată cu dispariţia unor animale sălbatice.

        Culturile de tutun spoliază solul de nutrienţii săi; alte culturi nu sunt capabile să prospere pe fostele plantaţii de tutun. La cultivarea tutunului se folosesc adesea substanţe agrochimice și pesticide, care pun în pericol sănătatea fermierilor, poluează solul și căile navigabile și otrăvesc fauna sălbatică.

        Un alt moment critic ţine de distribuţie și producere. Deșeurile toxice generate de fabricile de producţie (6), în condiţiile în care 90% din producţia de frunze de tutun are loc în ţările cu venituri mici sau mijlocii (așa cum sunt definite de Banca Mondială), aduc o nouă povară de mediu pe umerii acestora (7).

        Transportul din ţările producătoare spre cele cu venituri mari, ca și distribuţia produsului finit reprezintă o altă provocare pentru mediu. În 2014, transportul s-a ridicat la 24,5 miliarde de tone-kilometri de marfă (7), reprezentând mai mult decât cantitatea totală de marfă care circulă prin întreaga reţea feroviară din Regatul Unit într-un an (8). Îngrijorări în aceeași zonă de fabricaţie și distribuţie există și referitor la dispozitivele electronice, având în vedere numărul mare de părţi constitutive (9) și cartușe care se înlocuiesc.

Ce rămâne în urmă

        Un alt aspect cu posibile relaţii cu mediul (exterior sau interior) este utilizarea acestor produse. O evaluare făcută în 2012 legată de emisiile toxice a descoperit doar de la ţigările tradiţionale o deversare de 3.000-6.000 de tone metrice de formaldehidă, 12.000-47.000 de tone metrice de nicotină (10). La toate acestea se adaugă emanaţiile fumului la a treia mână, praful și materialul chimic care poate fi absorbit prin inhalare și contact cu pielea și care este toxic, cancerigen și periculos pentru copii (11).

        Încet, încet ajungem și la consecinţele induse de deșeurile rămase de la fumat. Mucurile de ţigări ajung în sol și în apă, inclusiv ape subterane. Nicotina, reziduurile de pesticide și metalele grele se scurg din mucuri în apă, otrăvind peștii și microorganismele (11).

        O altă problemă o reprezintă filtrele pentru ţigări făcute dintr-o formă de plastic care se degradează în microplastice. Pe lângă faptul că sunt consumate de pești, rapoarte recente sugerează că microplasticele pot fi găsite acum și în sângele și organele umane (12). Acestea provoacă daune celulelor umane, așa cum s-a demonstrat în studiile realizate în mediile de laborator (13).

Un factor agravant

        Creșterea exponenţială a folosirii ţigărilor electronice de unică folosinţă și a dispozitivelor tip pod de unică folosinţă (de exemplu, Juul) agravează problema deșeurilor de tutun. În 2022, unele companii au lansat noi ţigări electronice de unică folosinţă. Dispozitivele și capsulele de reumplere sunt nereciclabile împreună cu alte deșeuri de plastic, fiind contaminate cu nicotină. Ele conţin și baterii cu litiu; cantitatea de litiu care ajunge în gropile de gunoi sau deșeuri egalează producţia a 1.200 de baterii de mașină în fiecare an (14).

        Un studiu din 2020 al utilizatorilor de ţigări electronice Juul, realizat în SUA, a demonstrat că 51% dintre tinerii care le folosesc au aruncat componentele și dispozitivele în coșul de gunoi, 17% în coșurile de reciclare (neadecvate) și 10% pe sol (15). O altă cercetare apărută în Lancet, în 2022, a sugerat că ţigările electronice pot fi dăunătoare planetei, deoarece conduc la trei tipuri de deșeuri, prin: baterii, recipiente pentru lichide electronice și produse utilizate la ambalare (16-18).

         Deși companiile de ţigări electronice ar fi trebuit să trimită către Administraţia pentru Alimente și Medicamente (FDA), în septembrie 2020, informaţii despre impactul acestor produse asupra mediului, acestea nu sunt încă disponibile public (16). Raportarea limitată a acestor companii minimizează orice impact potenţial asupra mediului.

Oportunitate fără precedent

        Există, în prezent, o oportunitate fără precedent de a implementa soluţii în amonte pentru a atinge simultan obiectivele de sănătate și de mediu privind tutunul. Interzicerea filtrelor și a produselor (inclusiv dispozitivele electronice de unică folosinţă) și taxele mai mari pentru produsele din tutun și nicotină (în special pentru acele produse care atrag tinerii) sunt esenţiale, alături de asigurarea faptului că toate corporaţiile de tutun își curăţă practicile de afaceri și își reduc amprenta asupra mediului.

        La 28 iulie 2022, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a cerut statelor să își intensifice eforturile pentru a asigura accesul cetăţenilor la un „mediu curat, sănătos și durabil”. În același spirit, în martie 2022, 175 de naţiuni au adoptat o rezoluţie prin care lansează dezvoltarea unui tratat internaţional obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a pune capăt poluării cu plastic, pentru abordarea întregului ciclu de viaţă al plasticului, inclusiv a producţiei, proiectării și eliminării lui (23-25).

        Negocierile au început în noiembrie 2022 și se așteaptă să fie finalizate până la sfârșitul anului 2024. Tratatul oferă o oportunitate de a elimina toată poluarea cu plastic de unică folosinţă legată și de tutun.

        Lucrând sinergic prin mecanismele ONU privind drepturile omului și mediul, împreună cu Framework Convention on Tobacco Control (FCTC) al  OMS, lumea va putea să abordeze impactul asupra mediului al produselor din tutun și să atingă obiectivele de control privind tutunul, sănătatea, mediul și dezvoltarea.

         S-a estimat că, dacă producţia de ţigări ar înceta mâine, acest lucru ar însemna scoaterea a 16 milioane de mașini de pe drumuri anual (6). În timp ce interzicerea tutunului și a produselor mai noi cu nicotină este un scenariu global puţin probabil, sunt necesare urgent soluţii de reglementare pentru a atenua situaţiile dăunătoare, impactul global cauzat de nerespectarea mediului de către industria tutunului. Planeta noastră depinde în final și de acest fapt.

Cum poate fi redusă poluarea generată de ţigări

Fiecare dintre noi poate contribui la reducerea poluării generate de producţia și utilizarea ţigărilor. Soluţii există, dar ele trebuie regăsite în legislaţii, strategii naţionale, dar și în educaţia consumatorului.

Poate că cea mai bună variantă rămâne determinarea utilizatorilor să renunţe la fumat și realizarea prevenţiei debutului utilizării. Se estimează că o scădere a consumului global de ţigări convenţionale la nivelul din 1970 (3,26 trilioane de ţigări pe an) aproape ar înjumătăţi amprenta de mediu globală a tutunului (7). Mai pot fi atinse obiectivele de protecţie a planetei și prin activităţi de curăţare concertate, plasarea unor avertismente legate de poluare pe ambalaj, folosirea de filtre biodegradabile și intervenţiile de educare a consumatorilor.  

        Conștientizarea și etichetarea produselor ar putea face consumatorii mai atenţi la pericolele chimice ale deșeurilor de produse din tutun, dar este puţin probabil ca industria să ia măsuri suplimentare în mod voluntar. Există și varianta de interzicere a vânzării ţigărilor filtrate și a tuturor produselor din tutun de unică folosinţă, alături de interzicerea aromelor care ar scădea atracţia tinerilor spre noile oferte.

Filtrele, „cea mai mare fraudă”

        Interzicerea filtrelor și a produselor cu probleme ar putea fi o altă variantă. Există deja o Directiva unică a UE privind materialele plastice care va taxa producătorii pentru continuarea utilizării materialelor plastice în filtre, pentru a-i încuraja să vină cu alternative, cum ar fi filtrele biodegradabile (19). Filtrele sunt considerate „cea mai mare fraudă a timpului nostru”: ele nu oferă niciun beneficiu fumătorilor, având, de fapt, riscuri sporite pentru sănătate. Mulţi experţi în controlul tutunului susţin că acum este momentul ca filtrele de ţigări să fie interzise (20,21,22).

        Filtrul de plastic pentru ţigări ar trebui privit nu doar ca un poluant de mediu, ci și ca un pericol uman. Promovarea acestuia face mai ușor pentru tineri să înceapă să fumeze și îi descurajează pe fumători să renunţe, deoarece cred că fac ceva pentru a preveni bolile și, de fapt, crește riscul pentru unele tipuri de cancer pulmonar. Există și aici un semnal pozitiv: Noua Zeelandă este prima ţară din lume care a sugerat o interdicţie a filtrelor, într-o propunere de lege din 2021, pentru medii fără fum și produse reglementate. Prin legi locale se poate interzice vânzarea ţigărilor filtrate și din motive de mediu.

Acţiunile izolate nu sunt o soluţie

        Sigur că sunt și acţiuni ale companiilor transnaţionale de tutun care încearcă să-și demonstreze preocuparea pentru protecţia mediului. Aceasta este o formă specială de demonstraţie de „responsabilitate socială corporatistă (CSR)”, care ar trebui văzută ca o încercare de a evita responsabilitatea și orice reglementare ulterioară legată de produsele lor.

        Ridicarea chiar și a mii de mucuri în timpul campaniilor de curăţare nu va face o diferenţă semnificativă, dacă ne gândim la trilioanele de mucuri depuse, în fiecare an, în mediul global. Acţiunile ar trebuie cuplate cu ajutorarea fermierilor pentru a trece la culturi alternative benefice pentru mediu (22), dar și cu extensia responsabilităţii poluatorului pentru așa-zisele produse „de unică folosinţă”.

         Schemele de responsabilitate extinsă a producătorului câștigă popularitate în rândul factorilor de decizie, premisa fiind că firmele producătoare de tutun ar trebui să fie responsabile din punct de vedere legal pentru reducerea și gestionarea amprentei lor de mediu. Acest principiu s-ar putea aplica tuturor etapelor ciclului de viaţă al produsului. La acestea ar trebui adăugate practici agricole netoxice cu energia curată, mai degrabă decât combustibilii fosili; acest fapt ar trebuie să fie valabil și pentru alimentarea fabricilor de producţie (7).