Fără a fi nevoie de studii speciale în domeniu, atunci când este vorba despre această categorie de vârstă, atât medicii, cât și populaţia, dar și mass-media sunt unanimi în a considera că vaccinarea antigripală este o măsură benefică. În ultimul timp au apărut însă două aspecte ale intervenţiilor medicale: utilitatea și etica.

Dacă ne referim la aspectul utilităţii, putem să nuanţăm: utilitatea pentru individ sau pentru comunitate. În cea de-a doua situaţie, evaluarea trebuie să ţină cont de drepturile fundamentale ale omului. Necesitatea de a aplica cele două criterii în imunizările împotriva unor boli cu impact în sănătatea publică intervine mai ales în condiţiile unor resurse limitate sau în situaţii de criză, cum ar fi epidemiile și pandemiile. Vom analiza cele două principii în cazul vaccinării antigripale a persoanelor în vârstă.

Utilitate

Analiza mai multor rate de impact ale gripei asupra persoanelor în vârstă arată că vaccinarea antigripală are o utilitate individuală relativ mai mare decât cea comunitară când se analizează toate persoanele >65 de ani, cu condiţia ca din evaluare să se excludă cele sănătoase. Dacă se analizează separat persoanele >65 de ani sănătoase și cele cu cel puţin o condiţie patologică asociată, utilitatea comunitară a vaccinării antigripale este cel puţin egală cu cea individuală (tabel 1).

EticĂ

Vaccinarea antigripală a persoanelor în vârstă îndeplinește toate criteriile etice ale intervenţiilor medicale. Această abordare în strategiile vaccinale se datorează unor studii recente care par să clatine „dogma” beneficiului vaccinării antigripale la toate persoanele >65 de ani, mai ales prin prisma reducerii mortalităţii. S-a evidenţiat că reducerea mortalităţii cu cca. 40% apare mai ales la persoanele >65 de ani cu o boală cronică asociată. În cazul persoanelor >65 de ani instituţionalizate, reducerea ar putea ajunge chiar la 90%. Reducerile aparent mai mari ale mortalităţii se datorează așa-numiţilor „pacienţi buni” (utilizatori sănătoși) care sunt informaţi asupra sănătăţii lor, fac regulat exerciţii fizice, nu fumează, beau moderat, mănâncă sănătos, fac controale medicale regulate, iau medicamentele prescrise și se vaccinează antigripal în fiecare an (American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine – 29 august 2008 – Dean. T. Eurich).

Noile evidenţe nu vor schimba strategiile vaccinale care urmăresc creșterea acoperirii vaccinale la persoanele în vârstă până la atingerea unor niveluri ale vaccinărilor de cca. 75% și chiar de 100% în următorii ani, dar a apărut clar necesitatea prioritizării și la această categorie de vârstă, în sensul luării în considerare, la vaccinare, și a unei boli cronice asociate.

România: scăderea ratei de vaccinare

În România, acoperirea vaccinală a persoanelor >65 de ani a atins în sezonul 2007/2008 nivelul de 50%, dar ea a scăzut treptat în următorii ani, ajungând în sezonul 2013/2014 la doar 9%, și asta în contextul în care OMS și ECDC (ianuarie 2014) au recomandat o acoperire de cca. 75% a persoanelor în vârstă în ţările membre.

Începând cu anul 2013, când Institutul Cantacuzino nu a mai oferit vaccin gripal (cauzele le vom expune într-un material amplu, separat), numărul de doze administrate populaţiei României a scăzut dramatic, până la niveluri critice, ceea ce a determinat ca toate categoriile populaţionale la risc de complicaţii și deces din cauza gripei să fie expuse unui pericol major (figurile 1 și 2).

Pentru ca decidenţii din sănătatea publică să nu uite, iar publicul larg și mass-media să fie corect informaţi, vom expune în tabelul 2 ratele optime minime de acoperire vaccinală antigripală.

În contextul în care România va mări numărul de doze oferite populaţiei și, implicit, acoperirea vaccinală optimă a grupelor de risc, trebuie să avem în vedere că eficienţa vaccinării la persoanele în vârstă este mai scăzută faţă de adulţii cu vârste între 18 și 64 de ani, conform mai multor studii. Unul dintre ele este studiul european „I-MOVE”, la care Centrul Naţional de Gripă din Institutul Cantacuzino a participat în perioada 2012-2018 (tabel 3).

Pentru a crește eficacitatea vaccinului gripal la persoanele în vârstă, OMS și CDC Atlanta au luat în considerare două măsuri: să facă imunizarea la această categorie prin administrarea a două doze de vaccin la interval de 30 de zile și să se mărească cantitatea de hemaglutinină per doză (de la 45 µg la 60 µg).

S-a ales varianta de vaccin cu doză mare, care a fost aprobată de FDA în 2019 și se va aplica în sezonul 2020/2021.