Vaccinarea copiilor reprezintă una dintre axele majore și prioritare ale oricăror strategii de control și eliminare a bolilor prevenibile de care dispun autoritățile medicale. Însă aplicarea politicilor de vaccinare depinde în mare măsură de un cadru legal explicit și limpede atât pentru cadrele medicale, cât și pentru părinți și alți specialiști cu responsabilități față de copii. Proiectul de lege al Ministerului Sănătății din 2017, aflat încă, la un an de la elaborarea lui, în procesul de dezbatere parlamentară, ar fi putut constitui, în prezent, instrumentul juridic fundamental în eliminarea confuziei din spațiul public cu privire la obligativitatea respectării calendarului național de vaccinare pentru copii. Și nu doar pentru profesioniștii din sistemul medical. Reglementarea unitară și integrală a programului de vaccinoprofilaxie și a obligațiilor ce revin cadrelor medicale și părinților permit, în egală măsură, organizațiilor neguvernamentale să-și organizeze mai eficient intervenția socială și medicală la nivelul familiei și al autorităților locale.
În acest context relativ anomic al lipsei dispozițiilor tranșante privind obligativitatea vaccinării copiilor, în 2010, organizația Salvați Copiii România a ales să acționeze printr-un program național – „Fiecare copil contează” –, urmărind două obiective majore: diminuarea mortalității infantile sub 7‰ (vezi graficul de mai sus), prin dotarea maternităților cu echipamente medicale moderne, și îmbunătățirea stării de sănătate și de îngrijire a copiilor din comunități cu un grad ridicat de sărăcie.
Primul obiectiv a însemnat, în perioada 2012–2018, dotarea a 78 de maternități, din 40 de județe ale țării, cu 393 de echipamente performante de ultimă generație (incubatoare, ventilatoare de suport respirator, mese radiante cu modul de resuscitare, monitoare de funcții vitale, lămpi de fototerapie etc.), valoarea totală a investițiilor ajungând la 3.120.000 de euro. În cei șase ani de derulare a programului (2012–2017), 34.000 de nou-născuți au fost ajutați să supraviețuiască, iar rata mortalității a scăzut de la 10,1‰ la 7,3‰.
Servicii pentru gravide și mame cu copii sub cinci ani din mediul rural
Întrucât una dintre cauzele identificate de Salvați Copiii pentru rata mare a mortalității infantile este accesul limitat al gravidelor și tinerelor mame din comunitățile rurale la servicii și educație medicală, al doilea obiectiv al programului „Fiecare copil contează” a urmărit, în parteneriat cu direcțiile de sănătate publică, sprijinirea gravidelor, mamelor care alăptează și a copiilor sub cinci ani, prin următoarele activități: consiliere individualizată a mamei/gravidei pentru sănătate, igienă, nutriție, controale prenatale, planificare familială și respectarea calendarului de vaccinare a copilului; consiliere socio-juridică pentru obținerea de acte de identitate sau/și prestații sociale, încadrarea în grad de handicap pentru copii sau alți membri ai familiei; consiliere pentru îngrijirea copilului mic – hrana, alăptarea, vaccinarea, alimentația diversificată, igiena zilnică, dezvoltarea nou-născutului, prezentarea la medic la apariția semnelor de îmbolnăvire la copii, pericolul automedicației; consiliere privind responsabilitățile parentale, disciplina pozitivă, igienizarea spațiului de locuit, încadrarea în muncă, educația copiilor; acompanierea la serviciile socio-medicale și decontarea transportului local; sprijin alimentar, suplimente, medicamente și transport la servicii medicale aflate în altă localitate.
Prin eforturile celor 50 de cadre medicale (medici de familie, asistenți medicali, mediatori sanitari), au fost sprijiniți, în 2017, în 29 de comunități rurale defavorizate (vezi tabel), 7.250 de beneficiari, din care 4.000 de copii (1.100 având sub un an), 750 de gravide (170 sub 18 ani), 2.500 de mame (230 minore). Impactul acestor intervenții a însemnat creșterea interesului din partea mamelor pentru înscrierea copiilor la medicii de familie și al gravidelor pentru a efectua controale medicale recomandate. De pildă, procentul femeilor din comunitățile în care lucrăm în prezent care merg la control ginecologic a crescut de la 47,8% la 80%, la nivel național.
În ceea ce privește vaccinarea, în perioada iunie–decembrie 2017, când au fost derulate mare parte din acompanierile la medic pentru acest lucru, proporția copiilor vaccinați cu respectarea schemei obligatorii a crescut, în cele 29 de comunități cuprinse în tabel, de la 75,9% la 95%, așa cum se poate vedea și în harta alăturată.
Studiu de caz: campania de vaccinare a copiilor în județul Vaslui
Unul dintre aspectele pozitive, de altminteri previzibile, pe care le-am constatat în activitatea directă cu familiile din comunele Dragomirești și Osești din județul Vaslui a fost faptul că părinții nu se opuneau vaccinării copiilor, nefiind „contaminați” de informațiile antivaccinare care circulă în spațiul public. În acest sens, singura problemă serioasă pe care au întâmpinat-o colegii noștri din județul Vaslui a fost legată de motivele de natură religioasă ale unora dintre părinți, care se opun în general oricărei intervenții de ordin medical asupra copiilor lor.
Irina Popa, profesor logoped și coordonatorul nostru local al programului în județul Vaslui, a relevat importanța comunicării directe cu părinții și a adaptării continue a sfaturilor și informațiilor adresate familiilor pentru a crea o relație de încredere și respect reciproc. Pentru a răspunde nevoilor copiilor, responsabilitățile medicale și cele parentale trebuiau abordate de membrii echipei noastre cu aceeași preocupare.
„Întâlnirile pe care le organizăm lunar cu părinții, cu participarea întregii echipe de la Salvați Copiii Vaslui, asistenți medicali și medici, au dat roade, dacă ne uităm la rezultate. Am surprins mame care vorbeau cu alte mame despre faptul că și-au vaccinat copiii și că nu s-a întâmplat nimic rău cu copiii lor, dimpotrivă, că acum se simt în siguranță cu copiii lor, amintind despre rujeolă, despre care știau că a făcut multe victime în alte părți ale țării. În opinia mea, funcționează destul de bine acest sistem de retransmitere, în comunitățile rurale, a informațiilor bune, de către beneficiarii noștri, altor părinți. Condiția esențială este ca mesajele să le fie aduse la cunoștință cu respect pentru condiția lor de părinți”, a declarat Irina Popa. Un alt blocaj în vaccinarea copiilor l-a reprezentat, în prima parte a intervenției noastre în comunități, lipsa dozelor de vaccin corespunzătoare vârstelor copiilor și calendarului individual al vaccinării. Irina Popa povestește: „La începutul campaniei noastre, prin care îndemnam părinții să vină la vaccinare cu cei 60 de copii dintr-un sat al comunei Osești, am constatat că la medicul de familie sunt doar cinci doze de vaccin ROR. După câteva schimburi de mesaje cu direcția de sănătate, am mai primit cinci doze, oricum total insuficiente față de numărul de copii aflați în așteptare. Această situație ne-a pus într-o mare dificultate față de părinți, fiind nevoiți să decidem împărțirea celor zece doze conform regulei «primul venit, primul servit». Până la urmă le-am recâștigat încrederea, în timp și cu un dialog permanent cu fiecare părinte în parte, însă am văzut în ochii lor atunci o mare dezamăgire. În prezent nu mai sunt deloc probleme cu asigurarea dozelor, uneori fiind așteptați de către colegii noștri din direcția de sănătate să venim să preluăm dozele de vaccin”.
Un alt aspect care trebuie reglementat cu atenție este numărul mare de familii care părăsesc România cu sau fără copii, ceea ce produce în cazul multora decalaje în respectarea calendarului de vaccinare a copilului. Pentru a evita neincluderea unor copii în programul de vaccinare, este nevoie de structuri locale, indiferent cine le creează – autorități locale ori organizații neguvernamentale –, care să cuprindă necondiționat un mediator sanitar cu rol de pivot al rețelelor locale, omul de conexiune între medicul de familie, asistentul social al serviciului public local de asistență socială și familie.
Oferind exemplul din Vaslui, Irina Popa subliniază rolul fundamental pe care îl îndeplinește mediatorul sanitar și medicul de familie: „Ancuța Torică, mediatorul nostru sanitar, face foarte mult teren între cele 15 sate ale celor două comune, uneori împreună cu doamna doctor Toma Angela, medicul de familie al echipei, cale de zeci de kilometri. Aducem la medic și gravidele care, până la venirea noastră în comunitățile lor, ajungeau la maternitate când le venea sorocul. Acum ajung la noi, la Salvați Copiii, în luna a treia, ceea ce e un lucru foarte mare față de ce se întâmpla în trecut. Totodată, mare parte din succesul pe care l-am avut îl datorăm doamnei doctor Toma Angela care a reușit întotdeauna să găsească cuvintele și calea potrivită către inima lor, pentru a-i face să înțeleagă că vaccinurile și în general orice tratament medical sunt vitale pentru copiii lor”.
Dreptul la sănătate al copilului
Salvați Copiii promovează, prin acțiunile și programele sale, drepturile copilului, așa cum sunt ele definite în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și în legislația națională. Cele două aspecte corelative, dreptul la sănătate și interesul superior al copilului, sunt amplu reglementate în Legea nr. 272/2004 cu privire la drepturile copilului. De asemenea, dreptul la viață și supraviețuire, asigurat prin respectarea dreptului la sănătate, se regăsește în setul principiilor fundamentale ale Convenției ONU alături, și în deplină concordanță, de interesul superior, nondiscriminare si dreptul la participare.
În ceea ce privește principiul interesului superior al copilului, acesta obligă atât părinții, cât și autoritățile să asigure aplicarea acelor măsuri care sunt considerate, de experții din domeniile de interes pentru copii și legiuitor, necesare și benefice copiilor. Sub aspect medical, interesul superior al copilului presupune ca acestuia să-i fie asigurat dreptul la cele mai bune tratamente medicale, la nivelul cunoașterii științifice actuale, care și-au dovedit eficiența clinică în asigurarea sănătății și au susţinere generală din partea lumii medicale contemporane. Acest principiu se impune inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce le revin părinților și altor reprezentanți ai copiilor.
Din punct de vedere juridic, autoritatea părintească nu e absolută, ea e relativă. Protecția copilului împotriva abuzurilor, educația școlară, legislația muncii, drepturile civile, circulația pe drumurile publice, operațiunile civile ori comerciale etc., conțin reglementări pe care părinții nu le pot ignora, indiferent de convingerea acestora că dețin soluții mai bune pentru copiii lor, fiind prevăzute, în anumite condiții, pentru nerespectarea lor, chiar sancțiuni aspre: penale, pecuniare ori civile – decăderea din drepturile părintești. Trăim într-o lume guvernată de norme. De altfel, conform legislației românești, primul criteriu în analiza și stabilirea interesului superior al copilului îl constituie nevoile sale de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate.
În acest context, considerăm că orice dezbatere publică ori inițiativă legislativă pe tema vaccinării copiilor trebuie să pornească de la dreptul absolut la viață al copiilor, considerat astfel nu doar din perspectivă juridică – deși întreaga legislație are acest ultim scop în aplicarea ei cotidiană – ci mai ales din perspectiva semnificației profund umane a obligației noastre de a face tot ce ne este în putere, chiar în lipsa unui act normativ specific, să asigurăm respectarea acestui drept constituțional.
