Vaccinarea este considerată cea mai importantă  inovație medicală a timpurilor moderne, salvând zilnic mii de vieți. Conform Organizației mondiale a sănătății (OMS), vaccinarea este cea mai eficientă metodă de reducere a mortalității și morbidității. În plus, apariția vaccinării anti-HPV a lărgit spectrul bolilor prevenibile prin vaccinare, adăugând printre acestea și cancerele ce au ca etiologie un agent infecțios. În ciuda beneficiilor certe, vaccinarea rămâne o intervenție de sănătate publică subevaluată și subutilizată, din cauza temerilor populației cu privire la efectele adverse și a accesului dificil la vaccinuri. Despre acest fenomen și despre soluțiile ce pot fi aplicate și în țara noastră am vorbit cu Pascal Robin, managerul general pentru România și Republica Moldova al unei importante companii farmaceutice internaționale.

Importanța vaccinării

      – De ce este atât de importantă vaccinarea?

      – În primul rând, din perspectiva generală a sistemului de sănătate, vaccinarea reprezintă pilonul principal în sănătatea publică. Nu trebuie să uităm că vaccinul este o importantă dovadă a evoluției medicinei. Cu ajutorul vaccinării pot fi prevenite epidemii întregi, pentru că vaccinurile chiar funcționează, eficacitatea lor este dovedită. Insist pe acest lucru, în special în contextul actual.

      Pentru că vaccinurile sunt eficiente, de cele mai multe ori uităm de riscul contractării bolilor infecțioase prevenibile prin vaccinare. Aceste boli sunt încă o amenințare, cum ar fi rujeola, de exemplu. 

      – Care a fost evoluția vaccinurilor în ultimii zece ani?

      – Există mai multe direcții ale evoluției vaccinurilor în ultima decadă. Au avut loc îmbunătățirea și creșterea standardelor vaccinurilor deja existente pe piață, dacă ne uităm la vaccinurile disponibile în trecut. Dacă luăm ca exemplu vaccinul antipertussis whole-cell, prezența celulelor în componența acestuia, mult mai reactive, îmbunătățește semnificativ eficacitatea acestuia. A fost extinsă și protecția împotriva altor boli infecțioase precum hepatita cu virus B, dar și împotriva virusului Haemophilus influenzae de tip B, deci protecția este mult mai extinsă și mai bună.

      De asemenea, în România au apărut recent vaccinurile împotriva meningitei. O altă inovație este vaccinul pentru virusuri gripale cu o protecție mult există, vaccinul tretravalent fiind un exemplu. În viitor, vaccinul anti-HPV va putea fi oferit la scară largă tinerei generații, precum și cel împotriva rotavirusului. Deci standardele cresc în majoritatea țărilor și cheia este extinderea protecției. 

      – Sunt oameni care nu cred în vaccinare și din cauză că nu au încredere în producători. Dvs. cum colaborați cu cei care vaccinează, respectiv cu medicii de familie sau medicii pediatri?

      – Colaborarea este bună. Oamenii care cred în vaccinare au încredere în producători pentru că văd eforturile depuse în sensul îmbunătățirii vaccinurilor. Trebuie susținută educația pacienților, efectuarea de studii care să ofere dovezi științifice. Aceasta este partea mai ușoară. În schimb, partea mai complexă a muncii noastre este în cazul celor care ezită și sunt nehotărâți cu privire la vaccinare.

      Trebuie să înțelegem mai bine motivele pentru care persoanele respective ezită, iar pentru orice problemă acuzată cu privire la vaccinuri să identificăm cauzele care duc la aceste ezitări și să combatem cu argumente dovedite științific. Fiecare țară poate avea probleme specifice cu privire la implementarea vaccinării – aici trebuie lucrat. În România există peste 10.000 de persoane care trebuie vaccinate, ceea ce face destul de dificilă abordarea fiecăreia în parte. 

Reglementări legislative privind vaccinarea 

      – Ce părere aveți despre actualele reglementări legislative prezente în România cu privire la vaccinare?

      – În România, situația este stabilă în privința politicilor vaccinării, cu o singură excepție – aceea că se pot omite anumite decizii care ar putea să ne ofere beneficiul inovațiilor puse la dispoziție de diferiți producători care pot extinde protecția. De exemplu, vaccinarea anti-HPV este la momentul actual un subiect de discuție cu autoritățile.

      Accesul la noile generații de vaccinuri gripale este o altă problemă. În plus, deciziile și implementarea acestora sunt deficitare în zilele noastre. Acesta este un element negativ în cadrul politicilor de sănătate. 

      – Ce rol au marile companii farmaceutice în procesul legislativ?

      – Companiile farmaceutice ajută autoritățile cât și cum pot. Au fost câteva perioade dificile în trecut cu lipsa stocurilor de vaccinuri, dar, indiferent de situație, producătorii au încercat să asigure minimumul necesar de vaccinuri, iar când au existat anumite dificultăți s-au căutat alternative pentru a menține vaccinarea.

      Vaccinurile sunt destul de dificil de produs, fiind un proces de durată. Întreg procesul de fabricare, de la producția antigenului până la produsul final, poate dura până la doi ani. Companiile farma au nevoie de un răgaz de aproximativ șase luni de la primirea comenzii pentru livrarea vaccinurilor. Aceasta este una dintre problemele actuale în discuțiile cu autoritățile. În general, vaccinurile sunt disponibile, dar pot exista situații în care nu pot fi asigurate din cauzele pe care le-am prezentat mai sus. 

      – Este adoptarea Legii vaccinării o soluție pentru țara noastră?

      – Legea vaccinării este un pas important astăzi, susținând importanța și valoarea vaccinării. Aceasta ar trebui să fie un act fundamental pentru autorități. Din punct de vedere legal, ea este un instrument valoros de confirmare a importanței vaccinării ca pilon al sănătății. În prezent există mai multe subiecte de dezbatere.

      Dacă stăm să analizăm evenimentele
ultimelor douăsprezece luni, pot fi observate mai multe elemente cu privire la vaccinuri: există multe temeri, discuții contradictorii care pot bloca evoluția și promulgarea Legii vaccinării. Aceasta este problema, autoritățile trebuie să ia atitudine cu privire la acestea. Dacă credem în vaccinare, trebuie să depășim aceste discuții contradictorii și să nu le ignorăm.

      Trebuie să înțelegem care sunt cu adevărat temerile și trebuie să aducem argumente științifice în toate dezbaterile legate de vaccinuri, putând astfel crea un mesaj clar atât pentru populație, cât și pentru profesioniștii din sănătate. Astfel se pot evita neînțelegerile și promovarea unor informații false. De exemplu, cauzele care au stat la baza izbucnirii epidemiei de rujeolă au fost scăderea acoperirii vaccinale și pierderea controlului.

      Atunci când se pierde vigilența implementării vaccinării, ajungi iar la baza problemei și apare epidemia. Acest mecanism care influențează semnificativ politicile de sănătate și nivelul de control al bolilor transmisibile trebuie foarte bine înțeles, iar Legea vaccinării poate constitui cadrul general care să ofere cele mai înalte standarde.

      În plus, în acest cadru se poate hotărî ulterior ce boli se vor include. Pot fi organizate sesiuni de dezbateri pe această temă, cum ar fi de exemplu includerea protecției anti-HPV. Însă nu se pot lua decizii mixte, ca de exemplu vaccinarea doar a unei jumătăți din populație sau se vaccinează doar dacă indivizii doresc. Dacă se ia o hotărâre, ea trebuie implementată tuturor indivizilor, pentru că altfel nu funcționează. Este un element important.

      Legea vaccinării trebuie să reconfirme că vaccinarea este parte a politicilor de sănătate. Am insistat foarte mult pentru formarea unor comisii de experți cărora să le poată fi adresate astfel de probleme cu privire la vaccinare, ceea ce lipsește astăzi. De exemplu, dacă un producător dorește să implementeze un nou vaccin, precum cel gripal tetravalent, nu există un cadru formal în care acesta să poată fi propus. Trebuie să existe reglementări legislative clare ale autorităților, care pot anticipa necesarul viitor de vaccinuri, modul în care acestea ar putea fi distribuite în farmacii, medicilor de familie, pediatrilor etc. Aceste elemente ar trebui incluse în Legea vaccinării. 

Temeri versus dovezi științifice 

      – Cum putem combate curentul antivaccinist?

      – În primul rând, nu știu exact câți oameni sunt în România împotriva vaccinării. Există voci, dar pe de altă parte există oameni care au încredere în vaccinare. Vă dau un exemplu simplu: astăzi există o acoperire vaccinală corespunzătoare la nivel național. Înseamnă că există mai mulți suporteri ai vaccinării în România decât oameni care se tem sau care sunt contra acesteia.

Oamenii pot fi împotriva vaccinării, dar trebuie stabilit dacă există anumite baze științifice ale acestei reticențe. Trebuie să investim în educație și să oferim cele mai bune informații pentru a da șansa oamenilor să se vaccineze împotriva unor boli care nu sunt prevăzute în Programul Național de Vaccinare.

      De asemenea, trebuie să sprijinim medicii și întreg personalul medical, pentru că medicii sunt primii care pot oferi informații pacienților. Sunt 20 de milioane de oameni în România, nu îi putem informa pe fiecare în parte de ce este bine să se vaccineze. Dacă oamenii nu vor fi educați de medicii lor de familie sau de pediatri, nu vom avea rezultatele scontate. 

      – Care este primul pas în implementarea unui program corect și viabil de vaccinare?

      – În primul rând, trebuie ca respectivul individ să își dorească să se vaccineze și, în al doilea rând, să aibă acces la vaccin și să fie disponibil la momentul oportun. De aceea, trebuie să lucrăm la două aspecte importante: pe de-o parte asigurarea dorinței de vaccinare și educația populației în acest sens, iar pe de altă parte susținerea programului de vaccinare și disponibilitatea vaccinurilor.

      Un exemplu este vaccinul gripal de anul trecut. Indicația asupra vaccinării a fost foarte clară, dar vaccinul a ajuns în țară cu întârziere prin intermediul programului național. Aici trebuie lucrat: la anticiparea nevoilor. Un alt exemplu ar fi cel legat de dozele de vaccinuri utilizate pentru rapeluri la adolescenți. Astăzi avem vaccinurile, dar din cauza unor detalii tehnice încă nu avem aprobarea autorităților. Deci provocarea este de a sincroniza elementele despre care am vorbit.      – Cum putem combate temerile referitoare la efectele adverse ale vaccinurilor?

      – În primul rând, trebuie să amintim că, la fel ca în cazul oricărui alt medicament, aceste vaccinuri au fost puse pe piață doar după efectuarea unor multiple teste de siguranță. Când am menționat faptul că este nevoie de aproape doi ani pentru a produce un vaccin, nu m-am referit doar la procesul tehnologic în sine. Mai mult de jumătate din acest timp este alocat testărilor de siguranță și eficiență, pentru a fi siguri că nu creăm un risc adițional pentru pacient. Nu se propun vaccinuri care nu au fost în totalitate acceptate de autorități. Totul trebuie să fie controlat în conformitate cu normele actuale.

      Ca pentru orice medicament, și pentru vaccinuri trebuie realizat un screening pentru a exclude orice deviație pe care nu am înregistrat-o în cadrul studiilor clinice. Acestea sunt reguli de bază pentru orice preparat farmacologic, nu este nimic specific vaccinurilor. În privința efectelor adverse, trebuie modificată percepția populației. Lumea trebuie să înțeleagă că vaccinarea se face pentru prevenirea unor boli, nu pentru vindecarea lor. Injectarea în sine poate fi dureroasă. Poate într-o zi vom descoperi o modalitate de a injecta fără a cauza vreo durere. Aceasta ar fi o temă de cercetare pentru viitor, posibil o inovație medicală.

În general, oamenii sunt sceptici când aud de reacțiile care pot apărea după administrarea unui vaccin. Ei se gândesc că pot alege, că vaccinarea este opțională și pot scăpa de aceste infecții prevenibile prin vaccinare chiar dacă nu se vaccinează și nu conștientizează adevărata valoare a unui vaccin. Există multiple studii ce au oferit date științifice în privința posibilelor efecte adverse, iar dacă se identifică orice risc pentru populație, vaccinurile nu sunt comercializate.

      Cu siguranță ne aflăm sub o presiune a curentului antivaccinist, existând o serie de persoane (uneori chiar oameni de știință) care leagă anumite sindroame sau boli (precum autismul) de vaccinare. Aceste legături nu au fost demonstrate. Cea mai mare problemă aici este că, odată ce aceste lucruri negative ies în față, pagubele produse sunt greu de reparat. Întotdeauna trebuie să ne bazăm pe dovezi științifice, să le promovăm și să creștem încrederea populației în vaccinuri. 

Acces și acoperire vaccinală 

      – Cum se poate explica epidemia de rujeolă ce a apărut atât în România, cât și în alte țări europene?

      – Există mai multe elemente în legătură cu acest fenomen. Acoperirea cu vaccinul hexavalent efectuat în primul an de viață este mult mai mare comparativ cu vaccinarea antirujeolă. Ar trebui efectuate anumite studii de piață în acest sens pentru a înțelege mecanismul – este un fenomen interesant de urmărit.

      Poate în concepția părinților, nou-născuții sunt mult mai sensibili și sunt conștienți de necesitatea vaccinării. Apoi, pe măsură ce aceștia cresc, riscul îmbolnăvirii nu pare atât de mare. Insist pe acest element deoarece am observat că, odată cu înaintarea în vârstă, acoperirea vaccinală scade. Probabil mentalitatea este că, pe măsură ce copilul crește, se dezvoltă, devine mai puternic, riscul de îmbolnăvire este din ce în ce mai mic. În plus, la vârsta adultă, numeroase persoane consideră că nu au nevoie de vaccinare. Este o perspectivă complet eronată.

      Aș dori să subliniez și altă problemă: lipsa educației și percepția greșită asupra impactului bolii. Rujeola este considerată de anumite persoane o boală minoră. Nu toți copiii dezvoltă cazuri severe de boală, dar în țările în care rujeola nu este controlată pot să apară cazuri fatale cu complicații majore și de aceea trebuie obligatoriu vaccinați copiii. Insist pe aceste elemente pentru că există cu siguranță o percepție eronată, la nivel populațional, cum că aceste boli contagioase ar fi minore.

      Aceeași problemă apare și în cazul gripei sau al vaccinului gripal. Gripa este percepută doar ca o răceală, iar numeroși indivizi care au dezvoltat o formă severă de boală anul trecut se gândesc ca anul acesta să se vaccineze. Câteva zile de boală cu o simptomatologie severă, febră, determină oamenii să se vaccineze.

      Un alt exemplu șocant de care am auzit sunt petrecerile de rujeolă desfășurate în Polonia sau în alte țări. Părinții consideră rujeola o boală minoră și, ca parte a educației pe care le-o oferă copiilor, organizează întâlniri prin care expun copiii la această boală. Este exemplul perfect al percepției greșite pe care mulți o au asupra bolilor contagioase. Sper ca acești părinți să nu fie puși în fața unor forme severe de boală și complicații ce pot pune în pericol viața copiilor lor. 

Privind spre viitor 

      – Încă de anul trecut s-a utilizat vaccinul gripal tetravalent. De ce este acesta mai eficient?

      – Vaccinul gripal tetravalent este mai potent comparativ cu cel trivalent, oferind protecție împotriva a patru tulpini de virusuri gripale. S-a demonstrat o evoluție sezonieră a acestor tulpini. Este dificil să oferi protecție totală. În primul rând, nu poți anticipa circulația tulpinilor înainte de începerea sezonului. Ideal ar fi ca vaccinul respectiv să aibă o acoperire cât mai largă și să poată face față circulației acestor virusuri. S-a demonstrat că circulația tulpinilor de tip B ale virusului gripal a fost mult mai importantă comparativ cu celelalte tulpini. După efectuarea studiilor epidemiologice, a fost un lucru rațional introducerea protecției împotriva unei tulpini suplimentare, o tulpină B. A fost o decizie corectă, dacă analizăm datele de anul trecut, fiind înregistrată o mai bună protecție în cazul vaccinului tetravalent. Nu pot prezice ce va fi anul viitor. 

      – Cum vedeți viitorul vaccinării în țara noastră? Ce rol au inovațiile și noile tehnologii?

      – Am doar gânduri pozitive pentru România. Având în vedere câteva schimbări pozitive actuale și câteva studii care confirmă siguranța și eficiența vaccinurilor anti-HPV, consider că acestea vor fi disponibile și aici, în România. Însă rămâne întrebarea când. Cu siguranță vor apărea multe inovații în vaccinare, alături de creșterea standardelor și îmbunătățirea strategiilor. Un exemplu este cel al investițiilor realizate în cazul vaccinurilor gripale. Momentan este vorba doar de vaccinul tetravalent, care este doar primul pas. În viitor, vor fi oferite mai multe soluții eficiente pentru populația-țintă, vârstnicii fiind de fapt cei mai expuși.

      De asemenea, trebuie să crească accesul la aceste vaccinuri și acestea să fie mult mai ușor de administrat. Momentan, actul injectării și al administrării unui vaccin este destul de complex. Facilitarea administrării este unul dintre obiectivele de viitor. În plus, inovații vor apărea cu siguranță în sensul reducerii numărului de injectări – mai multe valențe vor putea fi administrate printr-o singură injectare. Vor apărea vaccinuri și pentru alte boli, care vor oferi protecție. 

      – Care este cea mai dificilă problemă pe care dvs. o întâmpinați?

      – În prezent, predictibilitatea reprezintă o problemă. În contextul actual din România, este dificil de determinat adevăratele urgențe din domeniul vaccinării și de stabilit direcția în care trebuie acționat, pentru a vedea dacă putem oferi soluții pentru problemele adresate. Cred că România are o fundație foarte bună pentru implementarea vaccinării, există un calendar de vaccinare foarte bine întocmit și standarde foarte bune în acest domeniu, există potențial și nu se începe de la zero. Acestea sunt elementele pozitive.

      Trebuie rezolvate problemele legate de procurarea vaccinurilor, aceasta fiind o problemă sistemică ce trebuie depășită. Dintre țările europene, niciuna nu are o problemă atât de mare în ceea ce privește accesul la vaccinuri și procurarea acestora. Nu este o problemă de buget, există diferiți furnizori, dar sunt anumite probleme care trebuie rezolvate în acest sens. Oamenii trebuie să înțeleagă că vaccinurile pot fi disponibile și în România. Trebuie ca autoritățile și toți cei implicați în procesul vaccinării să fie deschiși la inovații, iar programul de
vaccinare trebuie îmbunătățit permanent.