Discuția noastră a pornit de la studiul Harris Interactive (despre care Viața Medicală a scris în 2022 aici), potrivit căruia 60% dintre români au apelat la homeopatie de-a lungul vieții. Iar 77% dintre români au încredere în homeopatie. 

Din ce ați observat la pacienții dv., au aceștia încredere în homeopatie? Apelează ei la astfel de remedii în funcție de ce au ei nevoie? 

Cred că și acest aspect ține foarte mult de educația pacientului. Pentru că sunt pacienți care au o anumită patologie și folosesc medicație cronică, care poate avea interacțiune, să spunem, cu medicația pe care le-o dăm în episoadele acute. Și-atunci căutăm variante de tratament care să se suprapună cel mai bine și pe patologia pe care a avut-o pacientul anterior, dar și pe episodul pe care îl are în prezent. Și asta este una dintre bunele situații de folosire a homeopatiei, pe care o întâlnim des în practică. 

De la ce vârste putem apela la remedii homeopate? 

Sunt situații, cum sunt vârstele foarte mici sau vârstele foarte mari – vârste extreme – , la care unele dintre medicamente nu sunt indicate, pentru că nu există studii la vârstele mici sau din cauza unor restricții legate tot de patologia pacientului – la vârste înaintate. Aici homeopatia este printre puținele pe care le putem folosi. 

În medicina de familie, recomandarea unui medicament și respectarea unui tratament țin foarte mult de relația medic-pacient, de încrederea pe care medicul a construit-o cu pacientul sau cu familia, de istoricul pe care îl au împreună, de succesul celorlalte intervenții medicale. Cu siguranță dacă există o relație bazată pe încredere și construită în timp, atunci da, [pacienții] vor respecta indicațiile terapeutice, indiferent din ce arie terapeutică vin ele. 

Sunt pacienți care vă cer direct să le prescrieți ceva homeopat? 

Există, într-adevăr, pacienți care încearcă să folosească în viața lor nu (numai în cazul medicinei, dar și în alte aspecte ale vieții – și în hrană, și în modul de a-și organiza viața) produse sau intervenții care să fie cât mai puțin nocive pentru organism. 

Cred că aici abilitatea medicului constă în felul în care el reușește să explice pacientului care tratament este adecvat situației respective. Uneori, tratamentul homeopat este cel pe care îl poate urma pacientul așa cum își dorește. Însă există și situații când e nevoie de investigații care sunt invazive, de tratamente care sunt mai invazive... Pe de altă parte, avem și reversul medaliei.  

În ce sens? 

Adică avem și pacienți pe care încercăm să îi ducem către zona de medicație sigură, pacienți care – printr-o practică pe care obișnuiesc să o aplice de multă vreme în familie – , folosesc automedicatia, folosesc singuri, de exemplu, antibiotice atunci când nu este nevoie sau alte tipuri de medicamente pe care le procură de la prieteni, de la vecini, de la cunoștințe în parc, de pe internet – de ce să nu recunoaștem? Că și acolo există o piață liberă. Și-atunci pe acești pacienți, de multe ori, încercăm să îi ducem într-o zonă mai sigură. 

Este un efort mai mare în direcția aceasta? 

Da, cred că mai degrabă efortul este acela de a opri consumul abuziv de medicamente și de a influența modul în care pacientul reacționează în fața unui episod de boală. Este foarte greu să dezveți un obicei, dar nu imposibil. 

Și-atunci eforturile noastre, ale corpului medical, în general, sunt nu numai acelea de a recomanda tratamentul care este potrivit pacientului în momentul respectiv al vieții lui și în contextul în care se află, ci și acelea de a picura așa, încet-încet, în educația pacienților acele concepte care să ducă la un stil de viață sănătos. Și mai cred că unul dintre cele mai sănătoase obiceiuri este acela de a apela la medic atunci când ești bolnav și ai nevoie de el – înainte de a începe un tratament!