Transfuzia
de sânge și produse derivate de sânge este extrem de importantă pentru activitatea
medicală. În prezent, ne confruntăm cu necesitatea imperioasă de a utiliza
transfuzia nu doar în urgențele medico-chirurgicale sau accidente, ci mai ales
în bolile cronice și intervențiile operatorii programate.
Pentru
a derula corect această activitate, este nevoie de un stoc permanent de produse
de sânge. Activitatea de recoltare trebuie să se desfășoare cursiv, cu un ritm
constant care să asigure cantitatea necesară menținerii stocului. Donarea de
sânge este prin lege o acțiune benevolă, care nu se desfășoară contra cost,
deși sunt prevăzute bonificații stipulate prin lege. În mare măsură, donarea de
sânge se bazează pe conștiința civică a cetățenilor.
Dacă
în cea mai mare parte a Europei, conștiința civică aduce un număr considerabil
de cetățeni la punctele de donare, înregistrându-se anual peste 20 de milioane
de donări de sânge, în România ne confruntăm permanent cu un deficit de
donatori și ajungem în situații limită, în care stocurile de sânge scad cu mai
mult de 30% sub nevoi. Aceste situații sunt favorizate atât de lipsa de
încredere în utilizarea corectă a produselor de sânge, care este determinată de
scandalurile legate de transfuziile greșite, cât și de suspiciunea de
condiționare în livrarea produselor de sânge.
Problema
transfuziilor greșite a ajuns în discuția medicilor hematologi, care au
analizat cauzele creșterii acestor cazuri. Instruirea în transfuziologie este
prevăzută în curricula de pregătire a medicului rezident hematolog și, din
punct de vedere teoretic, a medicului rezident ATI. Hematologii nu sunt prea
numeroși, existând un deficit de personal specializat în punctele de transfuzii
din spitale, ceea ce face ca locul hematologului coordonator să fie luat de
medici din alte specialități prin lege. Această situație face ca actul de
consiliere al medicului prescriptor de produse de sânge, care este prevăzut în
OMS nr. 1224 din 9 octombrie 2006, să fie de multe ori înlocuit cu livrarea de
sânge fără niciun filtru.
Realizarea
și îmbunătățirea acestui act de consiliere al medicului prescriptor ar duce cu
siguranță la evitarea prescripției nejustificate de produse de sânge și,
bineînțeles, la protejarea stocului de sânge. De altfel, regăsim această
preocupare la nivel european, în proiectul numit „Garantarea celei mai bune
utilizări a sângelui donat prin reducerea nevoii de transfuzii”, printr-un
studiu finanțat de UE privind gestionarea sângelui pacientului, cu scopul de a
elabora un ghid al bunelor practici în acest domeniu. În același timp,
autoritățile competente din statele membre ale UE monitorizează punerea în
aplicare a legislației europene privind siguranța și calitatea sângelui și a
componentelor sanguine. Autoritățile se întâlnesc de două ori pe an cu
reprezentanți ai Comisiei pentru a face schimb de idei și de informații privind
riscurile și bunele practici.
Revenind
însă la actul benevol de donare, trebuie menționat că spre deosebire de Europa,
în SUA acest act este remunerat. Trebuie să creștem dorința de donare benevolă
și regulată. În România există suficienți donatori, dar ei apar numai în
condiții extreme, după un accident colectiv de exemplu. Momentul „Colectiv” a
adus brusc în punctele de donare sute de donatori dornici să doneze sânge în
acel moment. Foarte puțini dintre ei au înțeles însă că este mai util să doneze
eșalonat, și nu deodată, pentru că produsele de sânge au o durată de
valabilitate limitată. Apoi, după ce a trecut emoția momentului nefericit, a
scăzut și interesul pentru acest act de donare, mai ales în rândul societății
civile, care a dovedit că se poate mobiliza rapid și în număr mare atunci când
este nevoie urgentă.
Majoritatea
donatorilor de sânge pe care îi întâlnim în punctele de donare spun că donează
pentru cineva anume, evidențiind faptul că recolta de sânge se susține în cea
mai mare parte pe donarea la cerere.
O
soluție pentru promovarea susținută a donării de sânge ar fi implicarea
autorităților locale, care pot organiza un proces susținut prin care să aducă
periodic donatorii în punctele de donare. Inițiativa recentă a Primăriei
Capitalei de a se implica în acest proces de promovare a donării de sânge poate
să fie o soluție complementară la lipsa acută de donatori constanți de sânge.
Pe termen lung, poate ar trebui ca românii să fie educați de timpuriu în sensul
donării de sânge, prin integrarea în educația școlară a unor activități
recurente de promovare a donării.
Nu
în ultimul rând, prelungirea programului de lucru al centrelor de donare ar
atrage donatorii care vor să ajute dar sunt reticenți în a pierde o zi de
muncă.