În bateriile standard, apa poate provoca un scurtcircuit prin întreruperea fluxului de electroni de la borna pozitivă la borna negativă.

Bateria dezvoltată de cercetătorii de la Laboratoarele Federale Elveţiene pentru Știinţă și Tehnologia Materialelor din Dübendorf, Elveţia, folosește zincul ca anod metalic biodegradabil, grafit ca material catodic netoxic și hârtie ca substrat biodegradabil. De asemenea, prin valorificarea proprietăţilor electrochimice ale apei au obţinut un catalizator.

Bateria rămâne inactivă până când apa este disponibilă și absorbită de substratul de hârtie. Când apa este absorbită prin filtrul bateriei, aceasta dizolvă clorura de sodiu dispersată prin baza bateriei și activează celula electrochimică. Odată activată, o singură celulă oferă un potenţial de circuit deschis de 1,2 V și o densitate de putere de vârf de 150 µW/cm² la 0,5 mA. Ca termen de comparaţie, o baterie alcalină tip AAA are un potenţial de tensiune de aproximativ 1,6V.

Pentru a demonstra capacităţile energetice, cercetătorii au fabricat o baterie cu două celule și au folosit-o pentru a alimenta un ceas digital cu alarmă. Bateria a fost proiectată să rămână inactivă până când apa este aplicată și absorbită de componenta cu substrat de hârtie a bateriei. Experimentele au arătat că bateria a funcţionat aproximativ o oră înainte ca performanţa să scadă, ca urmare a uscării substratului de hârtie. Când hârtia a fost rehidratată, bateria și-a recuperat rapid capacităţile de performanţă.