Investigatorii de la Weill Cornell Medicine au dezvoltat o tehnică nouă pentru a-i ajuta pe chirurgi să reconstruiască mameloane cu un aspect mai natural la acele paciente care au suferit o operaţie de reconstrucţie mamară, după o mastectomie.

Dr. Jason Spector, profesor de chirurgie plastică la Weill Cornell Medicine, a raportat într-un studiu publicat la 8 martie că, împreună cu colegii săi, a dezvoltat o tehnică de reconstrucţie a mamelonului, utilizând o matriţă imprimată 3D. Acest „schelet” este realizat dintr-un polimer dizolvabil. Ulterior, procesul de vindecare a corpului împreună cu această matriţă dizolvabilă duce la obţinerea unui mamelon. Noile mameloane nu doar că arată și se simt la atingere de parcă ar fi reale, dar în același timp își menţin forma pe o perioadă mai lungă.

„Noi am dezvoltat o nouă abordare în ceea ce privește ingineria mameloanelor pentru reconstrucţia sânului, despre care credem că va avea un impact extrem de pozitiv asupra vieţii pacientelor care au suferit din cauza efectelor cancerului mamar și din cauza unei mastectomii”, a declarat dr. Jason Spector. El conduce și departamentul de chirurgie plastică și reconstructivă de la Weill Cornell Medicine.

În prezent, în chirurgia plastică se folosesc diverse abordări pentru reconstruirea mamelonului, folosind părţi din pielea pacientelor. Cu toate acestea, în urma procesului de vindecare, mamelonul se aplatizează de cele mai multe ori, odată cu trecerea timpului. Astfel, într-un an sau doi de la operaţie, este posibil ca acesta să fie complet plat.

Crearea condiţiilor optime

Dr. Spector și echipa sa și-au propus să descopere o alternativă mai bună. Așa a luat naștere parteneriatul cu Tepha, companie care creează un polimer numit P4HB.

Cercetătorii au folosit polimerul P4HB și l-au introdus la o imprimantă 3D, pentru a crea o matriţă de forma și dimensiunea mamelonului. Pe un model animal, ei au arătat că, în timp, matriţa din polimer se descompune. Prin procesul natural de vindecare a corpului, spaţiile goale din ea se vor umple cu ţesuturi grase și vasculare.

„Dacă noi creăm condiţiile optime și folosim tiparul potrivit ca dimensiune, corpul însuși va fi inginerul care va crea ţesutul”, a conchis dr. Spector. În prezent, echipa sa lucrează cu acest polimer în al doilea studiu. Cercetătorii speră să reducă timpul necesar dizolvării polimerului din care este făcută matriţa, de la șase luni la doar trei luni.