În
secolul al XVIII-lea, enciclopediştii francezi încercau să elaboreze primul dicţionar
al limbii franceze. Definiţia propusă pentru rac suna cam aşa: mic peşte roşu,
care merge îndărătelea. Pentru că li s-a părut ceva suspect, au apelat la
Buffon, marele naturalist francez, pentru clarificare. Buffon a răspuns
imediat: racul nu e peşte, nu e roşu şi
nu merge îndărăt. Cu aceste mici excepţii, definiţia dumneavoastră e perfectă.
Faimosul
card de asigurat e un depozitar al miturilor populaţiei şi corpului medical.
Dar cel mai bine îl putem defini prin ceea
ce nu este. Cardurile de
asigurat nu certifică situaţia de
asigurat. Cu tot cardul de asigurat în faţă, pacientul poate fi în urmă cu un
an cu plăţile. Card are, asigurare nu. Tot trebuie să verific în sistemul
informatic unic integrat (SIUI), online, situaţia asigurării, ca în prezent.
Acum nu se distribuie celor aflaţi în întârziere cu plăţile. Celor care vor
întârzia pe viitor, li se vor lua cardurile? Nu. Cardurile nu schimbă birocraţia actuală. A scos
cineva semnătura asiguratului de pe nenumăratele documente pe care trebuie să
le semneze? Nu. A scos cineva toate
hârtiile de raportare, toate bifele inutile? Nu.
Cardurile nu reduc furturile sau dispariţiile
de pacienţi. Dacă le-am fi distribuit noi, medicii de familie, sacii vor fi
fost repartizaţi de casele de asigurări de sănătate judeţene pe baza listelor
actuale de pacienţi. Ca atare, cardurile a cca 150 de înscrişi pe lista mea vor
ajunge în alte judeţe şi la alţi medici. Adică 10%, deoarece lună de lună îmi
dispar pacienţi de pe listă, pacienţi care nu pleacă la alt medic şi nici din
localitate – SIUI îi face pierduţi. În plus, cunoaştem situaţia faimoaselor
carneţele albastre: distribuite pe bază de borderou şi sub presiune infernală
din partea caselor judeţene; să le ducem asiguraţilor, din poartă în poartă. Deşi
am făcut facultate de medicină, nu de curierat. De ce credeţi că situaţia s-ar
fi schimbat acum?
Cardurile nu ne cresc prestigiul. Şi nici
adresabilitatea. Vor veni câţiva curioşi, câţiva speriaţi şi toţi pacienţii
revendicativi, cei care cred că li se fură banii. Realitatea e că nu se fură,
banii sunt atât de puţini în sănătate încât dacă s-ar fura sistematic asistenţa
medicală s-ar prăbuşi. Până şi fostul şef al CNAS, Lucian Duţă, a recunoscut că
suma pierdută se ridică la 300 de milioane de euro. Adică maximum 6–7%. Orice
absolvent de facultate economică din Occident ştie că eradicarea furturilor şi
incompetenţei sub 5% din sistem presupune eforturi care costă de două ori mai
mult decât sumele recuperate. Aşa cum fiscul trimite scrisori recomandate de 10
lei pentru recuperarea unei diferenţe de 1 leu.
Cardurile nu conţin date medicale relevante.
Toate acestea se află în DES – dosarul electronic al pacientului. Dosar pe
care, oricum, îl poţi consulta, pentru că eşti obligat să foloseşti cardul
online. Cât priveşte serviciile de urgenţă, era mai simplu să dotezi ambulanţele
cu o tabletă care să acceseze direct acest dosar. Tot acolo se găsesc şi alte
informaţii birocratice (reţete primite, internări, consultaţii – absolut
necesare pentru a respecta toate paragrafele contractului), toate acele
fleacuri care te fac să te întrebi dacă nu era mai bine să te faci direct
infractor, măcar acolo funcţionează prezumţia de nevinovăţie.
Cardurile nu opresc medicii să elibereze reţete
de două-trei ori aceluiaşi pacient. Informaţia relevantă pentru acest lucru se
află în SIPE (serverul pentru reţeta electronică) şi se verifică doar online.
Ca şi până acum, pacientul va putea lua reţete de la câţi medici pofteşte. Aţi
pomenit ca un singur pacient să plătească aceste reţete imputate de Curtea de
Conturi? Nu, medicii le plătesc.
Cardurile nu opresc intrarea în sistem a celor
care nu le au. În primul rând, toţi copii până la 18 ani nu vor avea card. În al doilea rând, distribuirea va continua patru
ani. În al treilea rând, distribuirea nu înseamnă şi folosirea lor – dacă acel
card nu este iniţializat în sistem, pacientul va veni ca şi până acum. Să mai
spunem de codul PIN, de pierdere/furt/distrugere şi alte asemenea mici fenomene
care sunt mai frecvente decât îşi imaginează echipa care a elaborat sistemul?
Cardurile nu... Şi lista ar putea continua, măcar
cu miturile populare (acolo sunt banii pe care îi plătesc la sănătate, de pe
card îşi trag doctorii banii, fără card nu sunt asigurat şi multe altele).
De fapt, ce vor
face cardurile? Vor adăuga un cititor de carduri la orice medic, vor asigura că
acel card se va fi aflat în computerul medicului pentru a-i deconta serviciul.
Atât. Măreaţa investiţie la atât se rezumă. La aprobarea decontării serviciului
prestat de medic. Scremitur montes...
N. red.: Dezbaterea privind cardul de sănătate
este veche, dar a fost redeschisă recent, prin contractul încheiat de CNAS cu
Poşta Română, pentru distribuirea cardurilor. „Viaţa medicală“ a găzduit, în
nr. 37/2014, o opinie semnată de dr. Alina Ioana Dida, medic de familie din
Bucureşti. Aşteptăm în continuare şi alte opinii ale celor interesaţi de acest
subiect, pe adresa redactia@viata-medicala.ro
