Oamenii de știință de la Institutul Salk au identificat o altă cale moleculară care reglează nivelul glucozei din sânge, lucru care ar putea deschide un drum nou în tratamentul diabetului zaharat (DZ), scrie newatlas.com. 

Insulina este principalul factor pe care se axează tratamentul diabetului, însă oamenii de știință s-au gândit că poate există și o altă modalitate pentru reglarea glicemiei.

În urmă cu câțiva ani, o echipă de la Institutul Salk a descoperit că o moleculă numită FGF1 a îndeplinit o funcție similară cu cea a insulinei, reglând nivelul glucozei serice. O singură injecție cu acest hormon în cazul șoarecilor de laborator care sufereau de diabet a făcut ca glucoza lor din sânge să revină la valori normale pe o perioadă de mai mult de două zile, pe când studiile ulterioare au arătat că injecțiile în creier cu FGF1 ar putea să ducă în mod eficient la remisia diabetului pe o perioadă de săptămâni sau luni, arată sursa citată.

Pentru acest studiu nou, cercetătorii de la Salk Institute for Biological Studies, un centru de cercetare din San Diego, California, au investigat mecanismul din spatele proteinei FGF1 (Fibroblast Growth Factor 1) și dacă aceasta funcționează sau nu în același mod în care funcționează insulina. Ei au descoperit astfel că FGF1 funcționează, într-adevăr, la fel ca insulina în anumite moduri, cum ar fi faptul că reglează producția de glucoză în ficat și faptul că funcționează prin suprimarea descompunerii grăsimii (sau lipoliză). Însă în mod suprinzător, cercetătorii au descoperit că FGF1 a funcționat printr-un mecanism molecular complet diferit.

Insulina utilizează o enzimă numită PDE3B pentru a activa o cale de semnalizare care suprimă lipoliza. Cercetătorii au testat FGF1 împreună o gamă variată de enzime, inclusiv PDE3B, și au descoperit că ea utilizează o enzimă diferită însă – și anume PDE4.

„Acest mecanism este, practic, o buclă secundară, cu toate avantajele unei căi paralele. În rezistența la insulină, semnalele în ce privește insulina sunt defectuoase. Cu toate acestea, cu o cascadă diferită de transmitere a semnalelor, dacă unul nu funcționează, altul poate să funcționeze. În acest fel, poți avea totuși un control al lipolizei și asupra reglării glucozei din sânge”, a declarat Gencer Sancar, primul autor al acestui studiu.

Tot el spune că această diferență crucială ar putea deschide calea către o nouă arie de cercetare în ce privește tratamentele alternative pentru diabetul zaharat. FGF1 ar putea fi modificată pentru a îmbunătăți activitatea enzimei PDE4 sau activitatea altor puncte din calea aceasta care ar putea fi țintită, pentru un mai bun control glicemic, spune echipa de cercetători.

Michael Downes, autori co-senior al acestui studiu, conchide că această capacitate unică a FGF1 de a induce scăderea susținută a valorilor glucozei din sânge în cazul șoarecilor diabetici cu rezistență la insulină reprezintă o rută terapeutică promițătoare pentru pacienții care suferă de diabet zaharat. El speră că, odată ce va fi înțeleasă această cale, viitorul va duce la tratamente mai bune pentru pacienții diabetici.