Pacienții cu afecțiuni reumatice musculoscheletale au unele motive de îngrijorare în această perioadă, din cauza bolii și din cauza accesului la tratament, astfel că EULAR (Liga Europeană Împotriva Reumatismului) a conceput o serie de recomandări esențiale pentru a umple „golurile” din acest domeniu, scrie medicalxpress.com. 

Potrivit sursei citate, noile recomandări provizorii sunt create pentru a completa recomandările guvernamentale de la nivelul fiecărei țări și pentru a susține medicii reumatologi și profesioniștii din domeniul sănătății care îngrijesc pacienții cu afecțiuni reumatice musculo-scheletale, precum și medicii care sunt implicați în tratarea persoanelor cu COVID-19 și nu numai.

Pe baza documentelor existente și în baza opiniilor formulate de experți, o echipă multidisciplinară a EULAR a formulat cinci principii generale și 13 recomandări care acoperă teme ample, precum:

1. Măsurile generale și prevenția infecției cu SARS-CoV-2,
2. Managementul afecțiunilor reumatice musculo-scheletale când măsurile locale de distanțare fizică sunt în aplicare,
3. Managementul COVID-19 în contextul afecțiunilor reumatice musculo-scheletale,
4. Prevenția infecțiilor care nu țin de sfera infecției cu virusul SARS-CoV-2.

Iată care sunt principiile generale formulate de EULAR:

1. Până în prezent, nu există dovezi care să arate că pacienții cu afecțiuni reumatice musculo-scheletale au un risc mai mare de a contracta SARS-CoV-2 decât indivizii fără aceste boli și nu există nici dovezi că acești pacienți ar avea un prognostic mai rău atunci când contractează noul coronavirus.
2. Diagnosticul și tratamentul COVID-19 la pacienții cu afecțiuni reumatice musculo-scheletale este principala responsabilitate a unui expert în tratarea COVID-19, cum ar fi un medic pneumolog, internist sau un specialist în boli infecțioase, în funcție de circumstanțele locale.
3. Medicii reumatologi sunt experții de top pentru tratamentele cu imunosupresoare ale pacienților lor și ar trebui să fie implicați în decizia de a menține sau întrerupe tratamentele.
4. Cunoștințele despre tratamentele cu imunosupresoare, pentru a trata formele severe de COVID-19, cresc rapid. În ceea ce privește expertiza lor, medicii reumatologi ar trebui să își arate disponibilitatea pentru comitetele dedicate COVID-19 care alcătuiesc recomandări, din spitalele locale, regionale sau naționale. Folosirea medicamentelor imunosupresoare pentru tratamentul COVID-19 ar trebui să fie o decizie multidisciplinară.
5. Disponibilitatea și distribuirea anumitor medicamente și accesul la ele (cum ar fi cele sintetice din clasa antireumaticelor modificatoare ale bolii și alte clase) pentru tratamentul pacienților cu afecțiuni reumatice musculo-scheletale, cât și pentru pacienții cu COVID-19 (dar fără afecțiuni reumatice musculo-scheletale) este o responsabilitate delicată organizatorică. Prin urmare, folosirea off-label a medicamentelor antireumatice modificatoare ale bolii în COVID-19 în afara contextului studiilor clinice ar trebui descurajată.