Potrivit noilor recomandări publicate de Colegiul American al Medicilor, administrarea antibioterapiei pe o durată mai scurtă de timp poate fi la fel de eficientă și cu mai puţine efecte secundare decât administrarea pe durate mai lungi.

Cât timp administrăm antibioticul?

Potrivit noilor recomandări publicate de Colegiul American al Medicilor, administrarea antibioterapiei pe o durată mai scurtă de timp poate fi la fel de eficientă și cu mai puţine efecte secundare decât administrarea pe durate mai lungi.

Tendinţa actuală este de a prescrie cure de antibioterapie prelungite (10 zile), indiferent de afecţiune. Utilizarea în exces a agenţilor antimicrobieni, în special a antibioticelor cu spectru larg, determină rezistenţă microbiană și apariţia unor evenimente adverse ce variază de la reacţii alergice până la infecţii cu Clostridium difficile.

Obiectivul acestor recomandări este de a reduce rezistenţa la antibiotice și efectele adverse secundare, administrând în mod eficient tratamentul antibiotic.

Care este strategia optimă?

Potrivit ghidului, durata tratamentului antibiotic nu trebuie să depășească cinci zile în cazul pacienţilor cu exacerbări ale bronhopneumopatiei obstructive cronice care prezintă tablou clinic sugestiv pentru o infecţie bacteriană (spută în cantitate crescută, purulentă, dispnee intensă), precum și al pacienţilor cu bronșită acută necomplicată cu simptome specifice infecţiei bacteriene.

Alegerea antibioticului trebuie să fie făcută astfel încât să acopere cei mai frecvenţi agenţi patogeni (Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae și Moraxella catarrhalis), putând include o aminopenicilină în asociere cu acid clavulanic, o macrolidă sau o tetraciclină.

În cazul pneumoniei dobândite în comunitate, durata antibioterapiei nu trebuie să fie mai mare de cinci zile. Însă în anumite situaţii, în funcţie de criteriile de stabilitate hemodinamică, toleranţa digestivă și statusul mental, această durată poate fi extinsă.

Tratamentul antibiotic trebuie să acopere agenţii patogeni mai frecvent întâlniţi, precum Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Mycoplasma pneumoniae și Staphylococcus aureus, dar și agenţii patogeni atipici (Legionella).

Astfel, în cazul adulţilor fără comorbidităţi se poate opta pentru amoxicilină, doxicilină sau macrolide, iar în cazul adulţilor cu boli cronice asociate se pot administra β-lactamine în asociere cu un macrolid sau o fluorochinolonă.

În infecţiile de tract urinar se recomandă tratament cu nitrofurantoin timp de 5 zile, cu trimetoprim-sulfametoxazol (TMP-SMZ) timp de 3 zile sau cu fosfomicină în doză unică. În peste 75% dintre cazuri, agentul etiologic este reprezentat de Escherichia coli, astfel încât antibioterapia empirică trebuie să acţioneze asupra acestui agent patogen.

În ceea ce privește tratamentul pielonefritei necomplicate, atât în cazul femeilor, cât și în cazul bărbaţilor, se recomandă administrarea fluorochinolonelor timp de 5-7 zile sau de TMP-SMZ timp de 14 zile, conform antibiogramei.

Staphylococcus aureus meticilino-rezistent reprezintă cauza principală a infecţiilor cutanate și ale ţesuturilor moi, cum ar fi infecţiile necrozante, celulita și erizipelul, având cea mai mare prevalenţă.

În cazul pacienţilor cu celulită care se pot automonitoriza și care pot igieniza corect leziunea tegumentară, se recomandă administrarea de cefalosporină, penicilină sau clindamicină timp de 5-6 zile. O durată mai mare de tratament poate fi luată în considerare atunci când simptomatologia nu se ameliorează în acest interval de timp.