Termenul de variola maimuţei a început să fie folosit în 1970, la mai bine de zece ani după ce virusul a fost descoperit la maimuţele captive. Însă, cel mai probabil, acesta nu provine de la maimuţe – originea sa este încă necunoscută, iar virusul poate fi găsit la mai multe specii de animale. Numele a fost ales înainte ca Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) să publice, în 2015, ghidul de bune practici privind denumirea bolilor.

De la începutul epidemiei recente de variola maimuţei, cercetătorii au încercat să schimbe numele acestei boli, pentru a evita discriminarea și stigma care ar putea determina o reticenţă a persoanelor faţă de testare sau de vaccinare.

Stigma a fost o problemă și pentru că majoritatea cazurilor au fost diagnosticate la bărbaţi care aveau relaţii sexuale cu bărbaţi. OMS a specificat că termenul de „variola maimuţei” va rămâne în bazele de date și va putea fi căutat în Clasificarea Internaţională a Bolilor. Timp de un an, ambele denumiri vor fi putea fi folosite de publicaţii.

Până în prezent, la nivel mondial, peste 81.000 de cazuri de variola maimuţei au fost raportate de OMS, iar riscul global este în acest moment considerat moderat. În afara ţărilor din Vestul și Centrul Africii, epidemia continuă să afecteze bărbaţii cu parteneri de același sex.

Din luna mai și până în prezent, peste 3.500 de cazuri au fost raportate în Marea Britanie, însă vaccinarea a redus semnificativ numărul acestora după vârful din iulie a.c. În SUA au fost raportate până acum 29.288 de cazuri.