Acasă » ACTUALITATE » Internaționale
Expunerea prenatală la corticosteroizi, factor de risc
Copiii cu expunere prenatală la corticosteroizi au un risc mai mare de a dezvolta afecţiuni neurocognitive, mai ales dacă expunerea are loc și după săptămâna a 34-a intrauterină.
Aceasta este concluzia unui studiu finlandez publicat în JAMA*, care a urmărit efectele pe termen lung ale acestui tratament – pe o mediană de vârstă de 5,8 ani.
Corticosteroizii se administrează în vederea maturării fetale gravidelor cu risc iminent de naștere prematură înainte de 34 de săptămâni.
Au fost analizate date obţinute de la 670.097 de copii născuţi prematur sau la termen în perioada 2006 - 2017, dintre care 14.868 fuseseră expuși prenatal la corticosteroizi. Dintre acești copii, 45,27% s-au născut la termen, iar 54,73% – prematur.
Utilizarea tratamentului corticosteroid în perioada gestaţională s-a asociat cu o incidenţă semnificativ mai mare a oricărei afecţiuni psihice sau tulburări de comportament în timpul copilăriei, atât în populaţia globală (12,01% versus 6,45%), cât și în lotul celor născuţi la termen (8,89% versus 6,31%).
Aceste diferenţe au persistat în rândul fraţilor născuţi la termen, sugerând că nu există un substrat genetic dominant în apariţia acestei
diferenţe.
Articolul continuă după recomandări
Beneficiul tratamentului corticosteroid pe reducerea morbidităţii și mortalităţii infantile ar putea fi astfel contrabalansat de riscurile pe termen lung ale acestui tratament, cel puţin la copiii care au primit acest tratament pe o perioadă mai îndelungată, până la nașterea la termen.
Cu toate acestea, studiul finlandez este unul observaţional și nu dovedește legătura directă dintre tratament și afecţiunile neurocognitive.
El indică o posibilă asociere care trebuie luată în considerare atunci când se stabilește această indicaţie de tratament și durata de administrare. Urmărirea acestor copii, cel puţin până la vârsta școlară, este esenţială.
