Boala cronică de rinichi (BCR) exacerbează riscul cardiovascular asociat diabetului zaharat tip 2 (DZ tip 2). S-a observat că riscul de evenimente cardiovasculare și de insuficienţă cardiacă este mai mare în cazul pacienţilor cu raport albumină-creatinină urinară mai mare de 10 și cu rata estimată de filtrare glomerulară (eRFG) mai mică de 75 ml/min/1,73 m₂ suprafaţă corporală.

Despre finerenonă, un antagonist selectiv al receptorului mineralocorticoid, se știa că întârzie progresia bolii cronice de rinichi la pacienţii cu DZ tip 2, potrivit studiului FIDELIO-DKD.

Un alt studiu, „Finerenone in Reducing Cardiovascular Mortality and Morbidity in Diabetic Kidney Disease” (FIGARO-DKD), ale cărui rezultate au fost recent publicate în New England Journal of Medicine, și-a propus să evalueze dacă tratamentul cu finerenonă scade riscul de evenimente cardiovasculare și de deces legat de acestea în rândul pacienţilor cu DZ tip 2, BCR stadiul 2-4 și albuminurie moderat crescută sau BCR stadiul 1-2 și albuminurie sever crescută. Acești pacienţi reprezintă o populaţie cu risc cardiovascular ridicat, exclusă sau insuficient studiată în studiul FIDELIO-DKD.

Beneficii cardiovasculare dovedite

Rezultatele studiului actual au arătat că, în rândul pacienţilor incluși în grupul de tratament cu finerenonă, a fost îndeplinit obiectivul primar, definit ca un compozit de deces de cauză cardiovasculară, infarct miocardic non-fatal, accident vascular cerebral non-fatal sau spitalizare pentru insuficienţă cardiacă. Astfel, incidenţa rezultatului compozit primar a fost semnificativ mai mică în grupul cu finerenonă (12,4%), faţă de grupul placebo (14,2%). De asemenea, incidenţa spitalizării pentru insuficienţă cardiacă a fost mai mică în grupul cu finerenonă (3,2%), comparativ cu placebo (4,4%).

În ambele studii, beneficiile cardiovasculare asociate terapiei cu finerenonă au fost semnificative din punct de vedere clinic și au fost obţinute pe fundalul terapiei cu un inhibitor al sistemului renină-angiotensină, administrat în doză maximă tolerată. Totuși, pe parcursul studiului FIGARO-DKD, recomandările de tratament pentru categoria de pacienţi menţionată a ţinut cont de orientările contemporane, care susţin utilizarea inhibitorilor SGLT-2 sau a agoniștilor receptorilor GLP-1, pentru a reduce riscul cardiorenal. Deși au fost observate beneficii clinice suplimentare, sunt necesare mai multe date pentru a stabili dacă terapia combinată (finerenona în asociere cu un inhibitor SGLT-2) le-ar putea oferi pacienţilor cu BCR o protecţie cardio-renală mai mare.