Infecţia de tract urinar (ITU) se definește prin colonizarea și multiplicarea bacteriilor la nivelul tractului urinar. ITU poate fi asimptomatică sau poate fi definită prin prezenţa unui tablou clinic dominat de: disurie, polakiurie, febră, frison, durere suprapubiană sau durere lombară. Potrivit recomandărilor de ghid, tratamentul se iniţiază cu antibioterapie empirică, ulterior schema terapeutică fiind adaptată în funcţie de rezultatul antibiogramei. Durata de administrare este stabilită în funcţie de etiologie și de factorii de risc.

        S-a observat însă că majoritatea prescripţiilor pentru tratament antibiotic eliberate pentru tratarea formelor necomplicate de ITU sunt suboptimale. În Infection Control and Hospital Epidemiology a fost publicat un studiu în care au fost incluse 670.450 de paciente cu vârsta cuprinsă în intervalul 18-44 de ani, care au primit antibiotice administrate per os pentru ITU necomplicate în perioada 2010-2015. Dintre acestea, 86,2% locuiau în zona urbană, iar 13,8% în zona rurală.

        Potrivit datelor obţinute, s-a observat că în cazul pacientelor din mediul rural, administrarea tratamentului antibiotic a fost făcută pe o durată mai mare de timp, nefiind respectate recomandările de ghid (83,9%, comparativ cu 75,9%). De asemenea, alegerea agentului terapeutic nu a fost făcută potrivit recomandărilor, însă în acest caz diferenţa între cele două grupuri nu a fost semnificativă. În acest context, cercetătorii atrag atenţia asupra impactului negativ manifestat atât prin creșterea în timp a rezistenţei la antibiotice, cât și prin incidenţa crescută a efectelor secundare.