Implantul este un material solubil în apă, ca o bandă subţire, cu lăţimea de 5 mm, care conţine o pereche de canale paralele în formă de undă, unul umplut cu un lichid de răcire, iar celălalt, cu azot uscat. În interior este montată o pompă care eliberează lichidul și gazul.

Cele două se deplasează într-un compartiment comun, unde o reacţie chimică determină lichidul să se evapore, provocând astfel o senzaţie de răcire care amorţește nervul. Pe măsură ce nervul devine mai rece, semnalele de durere pe care le trimite către creier sunt diminuate, până se opresc complet.

Această bandă este proiectată pentru a fi înfășurată în jurul nervului care provoacă durere. Astfel, dispozitivul acţionează în mod direcţionat și nu afectează ţesutul din jur. De asemenea, dispozitivul include un mic senzor care monitorizează temperatura nervului și poate regla debitele lichidului și gazului, pentru a crește sau pentru a reduce cantitatea lor. Odată implantat în organism, dispozitivul nu trebuie îndepărtat, materialul fiind absorbit în mod natural în câteva zile sau săptămâni, conform cercetătorilor.