Sindromul de intestin iritabil (SII sau, în engleză, IBS) reprezintă cea mai frecventă tulburare digestivă funcţională întâlnită în practica clinică. Tabloul clinic cuprinde simptome precum durere difuză, meteorism abdominal și modificarea tranzitului intestinal (diaree, constipaţie).

Clasificarea în funcţie de aspectul macroscopic al scaunului, conform Bristol Stool Scale, este următoarea: IBS-D (SII cu predominanţa diareii), IBS-C (SII cu predominanţa constipaţiei) și IBS-mixt. Simptomele de alarmă (scădere în greutate semnificativă, prezenţa de sânge în scaun, durere abdominală intensă asociată cu febră, diaree persistentă) indică necesitatea efectuării unor investigaţii paraclinice amănunţite.

        Ca algoritm de diagnostic, ghidul dezvoltat de American College of Gastroenterology (ACG) recomandă efectuarea testelor serologice pentru a exclude boala celiacă în cazul pacienţilor cu IBS-D. De asemenea, la aceeași categorie de pacienţi, care nu au simptome de alarmă, se recomandă efectuarea investigaţiilor biologice (calprotectina și lactoferina din materiile fecale, proteina C reactivă) pentru a exclude boala inflamatorie intestinală.

        Nu este recomandată testarea de rutină a materiilor fecale pentru identificarea agenţilor patogeni enterici. De asemenea, nu se recomandă efectuarea de rutină a endoscopiei digestive inferioare, în cazul pacienţilor cu simptomatologie sugestivă pentru SII care nu au semne de alarmă și au vârsta mai mică de 45 de ani.

        Ghidul recomandă o strategie de diagnostic pozitivă, și nu de excludere, pentru a scurta timpul până la iniţierea tratamentului și a reduce astfel costurile.

Tratamentul, general și individualizat

        În ceea ce privește tratamentul SII, opţiunile terapeutice recomandate cuprind modificări ale regimului alimentar, administrarea de antidepresive triciclice și terapie psihosomatică.

        Nu se recomandă medicamente antispastice, probiotice, polietilen glicol sau transplant fecal.

        În cazul pacienţilor cu IBS-C, se recomandă utilizarea activatorilor de canale de clor și a agoniștilor de guanilat ciclază. În cazul pacienţilor cu IBS-D, opţiunile terapeutice cuprind sechestranţi ai acizilor biliari, rifaximină și agoniști/antagoniști opioizi, iar în cazul femeilor cu diaree refractară severă, se poate administra alosetron.