Procedurile elective de endoscopie efectuate sub tratament anticoagulant oral cu DOAC sau AVK prezintă un risc similar de sângerare și de evenimente tromboembolice.
Tratamentul anticoagulant este recomandat cu scopul de a preveni apariţia evenimentelor tromboembolice sau extensia trombilor
decelaţi la nivelul sistemului circulator, iar calea de administrare poate fi orală sau injectabilă (intravenos ori subcutanat).
Antagoniștii de vitamină K (AVK) își exercită efectul anticoagulant prin inhibarea ciclului de conversie al vitaminei K. Anticoagulantele orale directe (DOAC) blochează selectiv factorii-cheie în cascada coagulării, având un profil de eficacitate și siguranţă superior AVK.
Având în vedere riscul de sângerare asociat tratamentului anticoagulant,
a fost necesară evaluarea siguranţei efectuării procedurilor endoscopice în fereastra activă a acestor terapii.
În Clinical Gastroenterology and Hepatology* a fost publicat un studiu observaţional multicentric, de tip prospectiv, în care au fost incluși 1.004 pacienţi trataţi cu AVK și 598 de pacienţi trataţi cu DOAC. Ei au fost investigaţi prin manevre endoscopice – în total, 1.874 de proceduri.
Vârsta medie a pacienţilor a fost de 74,1 ani, iar indicaţia principală pentru care urmau tratament anticoagulant a fost fibrilaţia atrială (75,5%).
Obiectivul primar a fost evaluarea apariţiei evenimentelor tromboembolice
la 90 de zile postprocedural și a hemoragiilor gastrointestinale, secundare endoscopiei, la 30 de zile. Cea mai frecventă procedură efectuată a fost colonoscopia (68,3%), urmată de endoscopia digestivă superioară (27,3%).
Conform rezultatelor, riscul de sângerare a fost similar între cele două grupuri. Episoade de sângerări gastrointestinale semnificative au apărut la 6,4% dintre pacienţi.
Cel mai mic risc de sângerare a fost documentat
în timpul procedurilor diagnostice de endoscopie (11,5%), iar recoltarea
probelor bioptice a fost asociată cu un risc de sângerare de 2,2%.
Sângerările gastrointestinale semnificative au apărut la 6,4% dintre pacienţi, 2,7% fiind documentate intraprocedural, iar 4,1% postprocedural.
În cazul pacienţilor care au fost supuși unor proceduri cu risc crescut de sângerare (polipectomie), a fost întrerupt tratamentul anticoagulant, fiind administrată însă în 59,2% dintre cazuri terapie cu heparină („bridge therapy”), urmând a fi reluată medicaţia anticoagulantă postprocedural în 24 de ore (46,3%) sau între 24 și 48 de ore (46,2%).
Întârzierea reluării tratamentului anticoagulant nu a redus riscul de sângerare. Pe o perioadă de urmărire de 90 de zile, au fost documentate 22 de evenimente tromboembolice, însă riscul a fost similar între cele
două grupuri.
Cele mai frecvente evenimente adverse cardiovasculare au fost sindromul coronarian acut (36,3%) și accidentul vascular
cerebral (27,3%).
*https://www.cghjournal.org/article/S1542-3565(20)31627-X/pdf
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
