Ghidul publicat anul acesta de American Diabetes Associa­tions recomandă escaladarea și intensificarea tratamentului în cazul pacienţilor cu diabet zaharat tip 2 (DZ2) care nu îndeplinesc obiectivele tratamentului. Introducerea precoce a insulinoterapiei trebuie luată în considerare atunci când există semne și simptome specifice statusului hiperglicemic, când nivelul hemoglobinei glicozilate (HbA1c) este >10% sau când nivelul de glucoză din sânge este  ≥300 mg/dl. În practica clinică însă, iniţierea insulinoterapiei este întârziată din cauza reticenţei pacienţilor faţă de modalitatea de administrare a insulinei și a stigmatizării sociale.

        Datele unui studiu publicat recent în New England Journal of Medicine arată că insulina icodec, un analog de insulină bazală, poate facilita escaladarea tratamentului în cazul pacienţilor cu DZ2. Profilul farmacocinetic și farmacodinamic al insulinei icodec permite administrarea sa prin injecţie subcutanată o dată pe săptămână, ceea ce ar putea crește aderenţa pacienţilor la tratament.

        În acest studiu multinaţional, dublu-orb, de fază 2, au fost incluși 247 de pacienţi randomizaţi în două grupuri: 125 de pacienţi au primit terapie cu insulină icodec prin administrare subcutanată o dată pe săptămână și 122 de pacienţi au primit insulină glargin prin administrare subcutanată o dată pe zi plus placebo o dată pe săptămână. Doza iniţială de insulină icodec a fost de 70 U pe săptămână, iar doza iniţială de insulină glargin a fost de 10 U pe zi, ajustată în funcţie de profilul glicemic, astfel încât glicemia à jeun să fie cuprinsă în intervalul 70-180 mg/dl. Studiul a cuprins o perioadă de screening de două săptămâni, o perioadă de tratament de 26 de săptămâni și o perioadă de urmărire de cinci săptămâni. Înainte de includerea în studiu, pacienţii nu au primit tratament cu insulină pe termen lung, iar durata medie de la diagnostic a fost de cel puţin 180 de zile. Nivelul HbA1c la momentul iniţial a fost cuprins între 7 și 9,5%.

Beneficii clinice similare cu mai puţine injecţii

        În săptămâna 26, în grupul icodec nivelul mediu de HbA1c a scăzut de la 8,09±0,7% la momentul iniţial la o medie estimată de 6,69%, iar în grupul glargin nivelul mediu a scăzut de la 7,96±0,65% la o medie de 6,87%. În grupul icodec, 72% dintre pacienţi au atins un nivel al HbA1c mai mic de 7%, faţă 68% de pacienţi din grupul glargin. De asemenea, s-a observat că pacienţii trataţi cu insulină icodec au petrecut o perioadă mai mare de timp în intervalul glicemic ţintă, faţă de cei trataţi cu insulină glargin. Episoadele de hipoglicemie cu severitate de nivel doi (glicemie <54 mg/dl) sau de nivel trei (afectare cognitivă severă) au fost similare în cele două grupuri. Un singur pacient tratat cu insulină icodec a avut un episod de hipoglicemie severă, remis însă cu administrare orală de carbohidraţi. În ceea ce privește incidenţa evenimentelor adverse, nu a existat nicio diferenţă între cele două grupuri. Efectul hipoglicemiant al insulinei icodec va fi evaluat în studii suplimentare.