Autorul acestui studiu, Ali Manouchehrinia, de la Karolinska Institutet din Stockholm, Suedia, în bolile precum scleroza multiplă lucrurile sunt atât de imprevizibile, iar forma bolii variază atât de mult de la o persoană la alta.

„Având un test de sânge noninvaziv precum acesta s-ar putea dovedi a fi o unealtă foarte valoroasă, mai ales pentru că tratamentele sunt extrem de eficiente în stadiile incipiente ale bolii”, a declarat Ali Manouchehrinia.

Concret, potrivit medicalxpress.com, testul de sânge depistează un biomarker numit „neurofilament light chain” (cunoscut și ca „neurofilament light polypeptide” sau NFL), o proteină care poate fi detectată în sânge atunci când celula nervoasă moare.

În acest studiu au fost implicați 4.385 de persoane cu scleroză multiplă și 1.026 de persoane cu aceeași vârstă și sex care nu sufereau de scleroză multiplă. Nivelul acestui biomarker în sânge a fost testat la toți participanții, iar apoi aceștia au fost urmăriți pe o anumită perioadă, pentru ca oamenii de știință să vadă care dintre persoanele cu scleroză multiplă au avut o formă agravată a bolii în anul următor și apoi cercetătorii au urmărit la care dintre participanți a continuat să crească acest biomarker și la care participanți a crescut nivelul de dizabilitate în decurs de cinci ani.

Cercetătorii au analizat informațiile și pentru a vedea dacă persoanele cu valori mari ale acestei proteine au avut o predispoziție mai mare de a dezvolta o agravare a dizabilității în anii următori și mai aopi un stadiu mai grav al bolii, numit scleroză multiplă secundar progresivă.

Persoanele cu scleroză multiplă au avut, în medie, 11,4 picograme per mililitru (pg/ml) din această proteină în sânge, în comparație cu o medie de 7,5 pg/ml în cazul persoanelor care nu sufereau de scleroză multiplă.

În plus, la pacienții cu sleroză multiplă cu niveluri ridicate ale proteinei „neurofilament light chain” s-a agravat dizabilitatea în următorul an de la testare, în comparație cu situația persoanelor cu niveluri scăzute ale proteinei.

Persoanele cu valori ridicate ale proteinei aveau un risc de 50% de a atinge fie un nivel de dizabilitate moderată care le-a afectat activitățile zilnice, dar nu și capacitatea de a merge, fie de a avea o dizabilitate semnificativă care le-a afectat mersul, dar care însemna că aceste persoane puteau să meargă fără ajutorul altcuiva sau fără să facă pauză pe o distanță de 500 de metri.

„Aceste rezultate sugerează că valorile crescute ale acestor proteine măsurate precoce în decursul bolii ne pot ajuta să anticipăm cum se va dezvolta scleroza multiplă și să monitorizăm modul în care funcționează tratamentul. Sunt necesare mai multe cercetări înainte ca un test de sânge să poată fi folosit în mod curent în practica clinică, dar rezultatele noastre sunt încurajatoare”, a declarat Ali Manouchehrinia.