Potrivit medicalxpress.com, acest test noninvaziv este mai puțin dureros și mai convenabil decât biopsiile de țesut și poate ajuta la identificarea bărbaților care au o șansă mai mică de a răspunde la începutul tratamentului sau la identificarea bărbaților care au un risc mai mare de recurență a bolii.

Acest tip de test de sânge, cunoscut sub denumirea de biopsie lichidă, ar putea duce la o îngrijire mai precisă a pacientului, permițându-le astfel medicilor să croiască un tratament personalizat pentru bărbații cu cancer de prostată avansat și să oprească administrarea medicamentelor care au o probabilitate mică să funcționeze cât mai rapid în cazul acelor pacienți.

Cercetătorii de la  Institute of Cancer Research, din Londra, și cei de la  Royal Marsden NHS Foundation Trust au analizat urmele de ADN din celulele canceroase care au pătruns în fluxul sangvin, pentru a evalua capacitatea biopsiilor lichide de a informa cu privire la și de a ghida tratamentul pentru cancerul avansat de prostată, potrivit sursei citate.

Echipa de cercetători a analizat peste 1.000 de probe de sânge de la 216 bărbați cu cancer avansat de prostată care erau înrolați într-un studiu clinic, analizând beneficiile unei terapii țintite cu sau fără un medicament experimental. Oamenii de știință au descoperit că bărbații cu niveluri ridicate ale ADN-ului tumoral la începutul tratamentului au avut un prognostic semnificativ mai grav. Acești pacienți cu urme de ADN tumoral în sânge au văzut boala progresând, iar boala lor s-a agravat cu două luni și jumătate mai devreme decât în cazul bărbaților cu rezultate negative la testul pentru ctDNA (ADN tumoral circulant) făcut la începutul tratamentului.

În etapa următoare, cercetătorii au monitorizat pacienții cu teste de sânge repetate în timp ce se aflau sub tratament, pentru a vedea dacă biopsiile lichide i-ar putea ajuta pe medici să prezică răspunsul la tratament. Bărbații care au răspuns la tratament au avut cea mai mare scădere în ce privește cantitatea de ADN tumoral circulant din fluxul sangvin (o reducere de 23%), pe când pacienții care au răspuns parțial la tratament au avut o reducere de 16%. Pe de altă parte, bărbații la care cancerul de prostată a continuat să se agraveze sau la care boala a rămas la fel au înregistrat o scădere de 1% sau, respectiv, de 4%.