Acest test sugerează o nouă modalitate de a trata pacienții după un transplant.

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină din cadrul Universității din Pittsburgh au descoperit un biomarker din sânge care prezice respingerea rinichiului transplantat cu o perioadă de timp în avans de aproape opt luni, lucru care le-ar putea oferi medicilor ocazia să intervină și să prevină leziunile permanente, scrie medicalxpress.com. 

Aceste rezultate au fost publicate recent în „Science Translational Medicine”. Ele nu doar că identifică un semnal de alarmă ce indică faptul că ceva nu funcționează așa cum ar trebui, dar sugerează și că un medicament existent ar putea fi administrat la acești pacienți pentru a îndrepta cursul recuperării lor post-transplant.

„Nu putem spune a priori dacă un pacient are prea multă sau prea puțină imunosupresie – nu știm decât după respingere sau după ce a debutat deja o infecție. Am vrut să descoperim ceva care ne-ar putea spune dacă acest pacient este la risc ca organismul să respingă organul mai târziu, astfel încât să îi putem schimba imunosupresoarele încă de dinainte ca sistemul imunitar să își sporească activitatea, înainte ca daunele să aibă loc”, a declarat autorul senior al studiului, dr. David Rothstein, specialist în transplant și profesor of chirurgie, medicină și imunologie la Universitatea din Pittsburgh.

Aproape o treime dintre pacienți își pierd rinichiul transplantat în decurs de 10 ani, iar la acel moment, efectuarea unui nou transplant nu este deloc ușoară. Sistemul imunitar al pacientului este deja sensibilizat de organul străin și găsirea unui nou organ este dificilă.

David Rothstein și colegii săi au analizat probe de sânge de la 244 de pacienți care au avut un transplant de rinichi în perioada 2013-2015, precum și probele de sânge de la alți 95 de pacienți cu transplant de rinichi care au fost tratați la un spital din Londra. Ei au descoperit un biomarker extrem de predictiv în acest sens.

Dintre pacienții care au fost identificați ca având un risc ridicat de respingere a oranului, pe baza acestui nou biomarker, 91% au respins organul în decursul primului an, în comparație cu 10% dintre pacienții din grupul cu risc scăzut.

În plus, grupul de persoane cu risc mare de respingere a avut o probabilitate mai mare să își piardă rinichii transplantați la un interval de cinci ani după intervenția chirurgicală.

Biomarkerul pe care l-a descoperit echipa doctorului Rothstein este un substitut pentru funcționarea celulelor B regulatoare, un tip de limfocite care ajustează sau modifică răspunsul imun, care au fist recent implicate în respingerea organului de către organism și care s-au dovedit a fi dificil de măsurat.

Celulele B pot secreta atât IL-10, cât și factorul de necroză tumorală (TNF) și, potrivit acestui studiu nou, este vorba de raportul dintre aceste două molecule care măsoară cel mai bine activitatea celulelor B regulatoare și prezice dacă un pacient are un risc mare de respingere a organului.