Filiala din România este prima din
rețeaua globală a companiei farma GSK care a pus în practică
politica de sistare a plăților directe către medici. La sfârșitul
lui 2013, sir Andrew Witty, CEO GSK, anunța filosofia după care
urma să se ghideze compania multinațională, iar managerul general
din România decidea să înceapă treptat să o implementeze din
ianuarie 2014: eliminând mai întâi sponsorizarea participării
medicilor la congrese, iar ulterior, din 2015, plățile pentru
vorbitori care țineau prezentări de firmă la conferințe.
Paradoxal, prima companie din grup care și-a asumat riscurile
tranziției a făcut-o într-o cultură a unei relații tradițional
strânse între industria farma și medici, într-un an în care
producătorii de medicamente plătiseră peste 35 de milioane de euro
profesioniștilor în sănătate din România.
De la dr.
Laura Munteanu,
director medical GSK România, am aflat de ce transparentizarea
plăților către medici, stoparea sponsorizărilor directe,
publicarea integrală a datelor din studiile clinice au fost, de
fapt, nu doar decizii care ajută la spunerea unei povești frumoase
de reabilitare a eticii corporatiste, ci, întâi de toate,
inteligente decizii de business. Dacă nu își recâștigă
încrederea publicului, companiile farma nu au cum să
supraviețuiască pe termen lung. E o lecție pe care GSK a învățat-o
dur, mai ales după ce în ultimii ani a ieșit „șifonată“ din
câteva scandaluri legate de dare de mită. În 2014, subsidiara
chineză a primit o amendă de 490 de milioane de dolari într-un
dosar de corupție corporatistă. Autoritățile chineze au acuzat
GSK că a făcut plăți în valoare totală de trei miliarde yuani
(300 de milioane de lire sterline) către medici prin intermediul
unor agenții de turism. În 2014, grupul farmaceutic britanic a
început să fie anchetat penal în Polonia pentru că ar fi mituit
11 medici pentru promovarea către pacienți a unui medicament
folosit pentru tratarea astmului. Anunțul lui Witty a venit în
plină desfășurare a anchetei penale din China, însă acesta și
echipa sa spun că schimbarea de politică nu a fost direct legată
de acest eveniment.
–
Ce înseamnă, de fapt, că ați renunțat complet la plățile către
medici? Este vorba, mai ales, de taxele plătite vorbitorilor la
congrese?
– Nu
mai plătim „taxa de speaker“ și nici nu mai sponsorizăm
participarea la congrese interne ori internaționale. Vom continua să
îi plătim, desigur, pe profesioniștii implicați în studiile
clinice derulate de noi. În același timp, a fost anunțat și
faptul că reprezentanții medicali nu mai sunt bonusați pentru
vânzări, ci pentru calitatea interacțiunii cu medicii: să nu
meargă să îl streseze pe medic să îi prescrie produsul, ci să
aibă un discurs științific, să îi prezinte totul într-un mod
echilibrat. Așa sunt evaluați reprezentanții medicali acum. Și
funcționează. Până la urmă, businessul nostru nu s-a dus în
jos. Sau dacă s-a dus, e într-un alt context. Sponsorizarea
medicilor însemna achitarea taxei de participare și, în unele
cazuri, restul cheltuielilor asociate: deplasare, masă. Odată cu
sistarea plăților pentru vorbitori, am oprit și finanțarea
doctorilor pentru participarea la aceste manifestări. Începusem
încă din 2013, când am decis că la congresele interne vom plăti
numai taxa de înscriere și am redus foarte mult numărul medicilor
sponsorizați comparativ cu 2012, iar în 2014 le-am oprit cu totul
și pe congrese interne, și internaționale, cu excepția unor
angajamente luate deja în anii anteriori. Oprirea sponsorizării la
congrese nu a fost văzută ca un șoc, din cauză că s-a făcut
treptat. Faptul că nu mai plătim vorbitorii a avut un impact mai
măricel, dar pe o perioadă foarte scurtă.
Doctorii
nu mai cumpără genul acesta de mesaj
– Noi
nu am avut resurse interne să înlocuim cumva ce am pierdut. Am
început să îi învățăm pe oamenii noștri, din departamentul
medical, să vorbească în public, în fața unei mulțimi mai mari
de doctori, i-am trimis pe la cursuri, ca să poată suplini măcar
parțial această activitate, ei neavând expertiză clinică. Avem
deja trei colegi care au căpătat experiență și sunt vorbitori la
congresele naționale. A fost complicat la început, pentru că
exista o neîncredere. În general, la congrese, se vorbește despre
știință, nu despre produse și prezența unui om din farma era
văzută cam circumspect.
–
Doar că acum mesajul nu mai vine de la un coleg de-al lor, care e și
lider de opinie pe specialitatea respectivă. Cum v-a influențat
această mutare relația cu liderii de opinie din diferite
specialități?
– Sunt
încă arii terapeutice în care experții de top continuă să fie
alături de noi la manifestările mari. Spre exemplu, la congresele
naționale, unde avem un simpozion pe un subiect de interes pentru
companie, ei continuă să își împărtășească experiența
clinică fără să fie plătiți. M-am întrebat și eu de ce sunt
tentați să facă asta. Cred că deja suntem cunoscuți că
prezentăm echilibrat informațiile. Nu e niciodată promovare cum se
făcea acum douăzeci de ani, în care vine compania farma și spune
că produsul său este cel mai bun din lume, fără reacții adverse.
Întotdeauna spunem: „Ăsta e produsul, asta știe să facă, dar,
atenție, sunt și lucruri pe care nu știe să le facă, sunt
pacienți la care nu funcționează“. Și oamenii pot să vorbească
nepărtinitor despre asta, subiectele le alegem de comun acord, dar
sunt subiecte în care ei au expertiză. Singura mea cerință e să
fie totul in
label.
Am încercat ca aceste manifestări să fie mai degrabă
educaționale. Dacă omul pleacă acasă cu unu-două lucruri pe care
le poate implementa în clinică, pentru mine este suficient. Decât
să audă același lucru pe care l-a auzit și la un simpozion
anterior, dar despre alt produs. Pentru că, la simpozionul anterior,
a auzit că un competitor al meu e cel mai bun și mai devreme acasă,
la simpozionul meu aude la fel... Credibilitate? Oare? Am trecut de
vremea asta. Asta se întâmpla acum vreo douăzeci de ani. Medicii
nu mai cumpără genul acesta de mesaj.
Conflicte
de interese
–
Spuneați că liderii de opinie încă prezintă la simpozioanele
sponsorizate doar de dragul științei. Un sceptic v-ar spune că
nimic nu e gratuit, de ce ar face-o fără să aibă nimic de
câștigat?
– Dar
oare nu există și oameni pasionați de ceea ce fac?
–
Dar oare nu pot vorbi la congres și pe o temă de cercetare, în
simpozioanele nesponsorizate?
– Chiar
vorbesc. Și pentru altă companie, de la care primesc onorariu. În
simpozionul organizat de noi, vorbesc fără onorariu. Mai mult decât
atât, dacă în ultimele 18 luni au fost plătiți de noi pentru
alte activități, în speță studiile clinice, trebuie să declare
public acest lucru, chiar la începutul prezentării. Nu e o
procedură românească, dar e una cerută la congresele
internaționale și o cerem și noi.
–
Dar se referă doar la relația financiară cu GSK, nu la toate
potențialele conflicte de interese?
– Cu
alte companii farma? Nu. Pe mine în momentul de față mă
interesează ca oamenii de acolo să știe dacă omul din fața lor
este sau nu influențat de GSK.
–
Puteți să îmi dați exemple de lideri de opinie care vin să
vorbească fără să fie plătiți?
– La
Congresul național de urologie de anul acesta, de pildă, la
simpozionul nostru au vorbit acad. Ioanel Sinescu și prof. asoc. dr.
Nicolae Calomfirescu. La Congresul național de alergologie au vorbit
conf. dr. Dan Florin Popescu și prof. dr. Carmen Bunu. La o reuniune
de pediatrie, au vorbit conf. dr. Oana Falup-Pecurariu, prof. dr.
Voicu Tudorache și conf. dr. Cristian Oancea. Acum să nu credeți
că este înghesuială la ușa companiei și abia așteaptă cu toții
să vorbească fără bani. Dar sunt oameni cu care și noi vrem să
ne asociem și vorbesc neutru, decent. Și mai sunt doctorii tineri,
cărora poate alte companii nu le oferă șansa de a vorbi în fața
confraților.
–
La cât se ridica înainte onorariul pentru un lector?
– Înainte
de 2014, onorariile oferite de companie au respectat codul de etică
al ARPIM, în care tarifele erau clar stabilite și pe care compania
noastră le-a limitat și mai mult. Astfel, ARPIM setase o limită
maximă de 500 de euro pentru toate categoriile. Noi am mers după o
grilă care spunea: pentru profesori sau conferențiari universitari,
președinți ai unor societăți medicale sau asociații profesionale
la nivel național – maximum 80 de euro net/oră, fără însă a
depăși un total maxim de 500 de euro net; pentru medici
specialiști, medici de familie, asistenți universitari, farmaciști
– maximum 50 de euro net/oră, fără însă a depăși un total
maxim de 300 de euro net, iar pentru alte categorii de profesioniști
din domeniul sanitar (de exemplu, asistente medicale) – maximum 12
euro net/oră, fără însă a depăși un total maxim de 100 de euro
net.
–
În ceea ce privește relația cu colaboratorii, stoparea plăților
a fost un risc. Bănuiesc că medicii n-au acceptat-o cu entuziasm
din prima. Mă înșel?
– Pentru
oamenii din teren n-a fost simplu, desigur. Reprezentanții medicali
și-au văzut oamenii pe care îi vedeau în fiecare zi și le-au dat
vestea. Unii au fost indiferenți: „Păi, nici până acum nu am
fost cu voi la congrese“. Dar sigur că mulți au fost
decepționați: „Dar cum? Că pentru noi este important. Că
accesul la știință... Nu ne permitem“. Până la urmă, ăsta e
adevărul: ca să mergi la un congres internațional, îți plătești
transport, cazare. Ajungi la o mie de euro, plus taxele de congres,
care nu sunt ieftine deloc. Destul de complicat dacă chiar vrei să
faci asta din venitul pe care îl ai la spital.
–
Înainte de schimbarea politicii companiei, câte astfel de
sponsorizări erau acordate într-un an?
– În
2012, am sponsorizat 211 medici care au participat la 40 de
conferințe, iar în 2013 am sponsorizat participarea unui număr de
170 de medici români la congrese naționale și internaționale.
„Înaintea
erei noastre“
–
Anul trecut a fost un scandal destul de mare: Reuters scria despre
acuzații de dare de mită din partea GSK către sute de medici
români pentru prescrierea medicamentelor companiei, în perioada
2009–2012, după ce obținuseră un e-mail trimis de un fost
angajat.
– Sincer,
nu prea știm ce s-a întâmplat. Știm ce am citit, eu personal am
citit prin Reuters că un alt angajat al companiei a trimis o
scrisoare către conducerea organizației din Marea Britanie, în
care a descris diverse practici nepotrivite practicate în România.
În organizație nu au venit alte informații. Dar direcțiacorporateinvestighează
lucrurile astea și se va întoarce către noi la momentul potrivit
cu o concluzie. Din câte îmi amintesc, era vorba de niște lucruri
care se întâmplaseră acum câțiva ani, dar alte informații nu am
avut la îndemână decât ceea ce am citit în ziar, ceea ce este
destul de ciudat.
–
Dar a trecut un an de la apariția articolului.
– Da.
Ce să zic? Cel mai probabil o să avem un răspuns. E o investigație
internă, e ceea ce face compania în fiecare caz de genul acesta.
Acel articol face referire la ceva de dinaintea „erei noastre“. E
și complicat să verifici tot felul de probe, de dosare, de
contracte. Dar sunt convinsă că vom avea un răspuns, când se
termină ancheta internă.
–
Au mai fost la nivel global niște probleme în China și în
Polonia.
– Exact
ce scrie în presă. Nu e o practică a organizației să ofere alt
fel de informații până la finalizarea anchetei. Suntem deschiși
cu cine vrea să investigheze, se oferă toate probele necesare,
toate informațiile, dar așteptăm răspunsul. Nu avem cum să
vorbim despre anchetă decât la final. Nu știm despre cea din
România, cu atât mai puțin de cea din China.
Transparența
și vânătoarea de vrăjitoare
–
Există vreun mecanism prin care să controlați aceste lucruri?
Situația din România, dacă se confirmă, s-a întâmplat acum
câțiva ani. Dar dacă s-ar întâmpla acum?
– Avem
atâtea mecanisme de control, proceduri, raportări, încât șansele
să se întâmple așa ceva sunt egale cu zero. Măcar fiindcă
practicile la care făcea referire scrisoarea aceea nu mai există:
nu mai sponsorizăm medici să participe la congrese, aproape că nu
mai plătim deloc medici, cu excepția celor implicați în studiile
clinice. Iar acolo nu negociem onorarii pentru România. Vin direct
de la global
sume fixe, le accepți sau renunți.
–
De curând au fost publicate listele cu sponsorizările către medici
pentru anul 2015. Compania din care faceți parte începuse deja să
publice astfel de rapoarte înainte ca legislația românească să o
ceară. De ce?
– În
2013, am luat decizia de a face publice plățile către doctori și
în țările în care nu exista legislație în categoria respectivă.
Ulterior au venit și cerințele legislative. Au fost mai mulți pași
pe care noi i-am făcut înaintea altor companii. Planează tot
timpul o suspiciune și asupra doctorilor și asupra companiilor
farma, tendința publicului este să nu plece de la prezumția de
nevinovăție, ci de la cea de vinovăție. Și pacienții, dacă
primesc multe informații pe care nu le înțeleg, cel mai probabil
că se îndreaptă și mai mult în direcția aceea. Mie mi se pare
că efortul de transparentizare ar trebui să facă lucrurile mai
ușoare, să știe toată lumea ce, cum și cu cine, astfel încât
să îmi fie clar că doctorul ia o decizie în cunoștință de
cauză și alege ce e mai bun pentru pacient. Și pacientul să poată
avea încredere în medicul la care se duce. La un moment dat, cred
că în farma trebuie să iei niște decizii și să vezi ce e mai
bine pentru sustenabilitatea businessului. Companiile nu pot să
meargă mai departe de modelul ăsta. Dacă medicii n-au încredere
în tine, dacă pacienții n-au încredere în medicii lor și în
numele produsului și al companiei, nu faci nimic. Este și o
vânătoare de vrăjitoare cumva, sunt foarte multe forțe concertate
pe subiectul ăsta. Dacă se mai întâmplă, nu cred că mai durează
mult. Și cred că și medicii, încet-încet, sunt mai responsabili
din acest punct de vedere.