De zece ani, Rodica Negreanu este medic specialist dermatovenerologie în reţeaua privată de sănătate „Regina Maria”, iar în timpul liber este voluntar la o policlinică socială.
A ales această specialitate pentru că „pielea este cel mai mare organ a cărui activitate se desfășoară chiar sub ochii noștri”. Ca om, consideră că este răbdător, iar în calitate de medic, responsabilitatea este cea care o caracterizează.
Aţi ales să profesaţi exclusiv în sistemul privat de sănătate. Cum de nu aţi optat și pentru cel public?
Condiţiile de lucru, profilul pacienţilor, dar nu numai, m-au determinat să rămân în această arie.
Vine sezonul rece. Care sunt cele mai frecvente și dificil de diagnosticat afecţiuni ale pielii în această perioadă?
În sezonul rece se agravează dermatita atopică și dermatita iritativă a mâinilor. Întâmpinăm dificultăţi de diagnosticare atunci când vorbim de bolile rare. Spre exemplu, dermatita herpetiformă este o boală autoimună care, de multe ori, este confundată cu scabia sau cu o banală eczemă. Aș aminti aici și scabia ca fiind dificil de diagnosticat, pentru că e greu să preconizezi această afecţiune în contextul în care pacientul are o condiţie socială bună.
Există o statistică a bolilor dermatologice în România?
Există, dar nu este conformă cu realitatea. De pildă, în registrele oficiale, cazurile de melanom sunt mult mai puţine. Din cauza timpului redus pentru consultaţii, medicii nu fac constant înregistrările. De aici și neconformitatea numărului de cazuri raportat cu cel real.
Oferiţi consultaţii și copiilor. Cu ce se confruntă aceștia cel mai adesea? Este mai ușor să lucrezi cu copii sau cu adulţi?
Majoritatea pacienţilor copii au o formă ușoară sau moderată de dermatită atopică. În general îmi este ușor să colaborez cu pacienţii copii, mai ales dacă părinţii sunt relaxaţi și copilului i se explică precis ce o să se întâmple și de ce. Adulţii vin adesea la medic cu preconcepţii și opinii deja formate, fiind destul de dificil să îi convingi de faptul că nu întotdeauna ceea ce citesc în mediul online este și adevărat.
Când ajung românii la dermatolog?
Pacienţii se adresează dermatologului după ce rude de sânge sau persoane apropiate lor sunt diagnosticate cu cancer de piele. Din păcate, sunt și pacienţi care se prezintă târziu, cu tumori ulcerate. Afecţiunile însoţite de prurit intens, cum ar fi urticaria sau dermatita alergică de contact, aduc frecvent pacienţii la medic. De asemenea, pacienţii cu forme severe de acnee care riscă să lase cicatrice definitive apelează la dermatolog. De regulă, pacienţii care au abonamente la clinică prin companiile la care lucrează vin și preventiv.
Se face o astfel de prevenţie în ţara noastră?
Prevenţia și depistarea precoce a cancerului de piele sunt cele mai importante campanii care se fac la noi în această specialitate. Factorul de risc pentru cel mai frecvent cancer – carcinomul bazocelular – este expunerea cumulată la ultraviolete. De asemenea, arsurile solare, mai ales cele din copilărie, sunt factor de risc pentru cel mai agresiv cancer de piele, melanomul.
Incidenţa bolilor cu transmitere sexuală se menţine la un nivel ridicat. În ce măsură vin pacienţii să vorbească despre aceste afecţiuni?
Pacienţii cu afecţiuni transmisibile pe cale sexuală se prezintă pentru stabilirea diagnosticului și pentru recomandarea tratamentului adecvat. Sunt deschiși, povestesc despre ceea ce li se întâmplă și privesc diagnosticul ca la orice altă afecţiune.
Sunt aderenţi la tratament?
Dacă sunt informaţi despre cauza bolii și apoi sunt implicaţi în alegerea celui mai potrivit tratament pentru afecţiunea lor, da, sunt complianţi. Doar așa terapia va fi un succes.
Există o tehnologie anume care cumva a revoluţionat dermatologia?
Dermatoscopia s-a dovedit foarte utilă pentru îmbunătăţirea diagnosticului tumorilor pigmentare și nonpigmentare. Dermatoscopul este acum stetoscopul dermatologilor, iar examenul dermatoscopic este o etapă intermediară între diagnosticul clinic și cel histopatologic.
Activaţi și ca voluntar în cadrul unei policlinici sociale. Ce presupune activitatea dv. acolo?
Sunt ani buni de când, o dată pe săptămână, îmi aloc timp să ofer consultaţii la policlinică. Pacienţii policlinicilor sociale sunt persoane fără venituri sau pensionari cu venituri mici. Consider că și aceștia au dreptul la asistenţă medicală de calitate.
Ce vă deranjează în activitatea clinică pe care o desfășuraţi?
Sistemul medical românesc are multe lipsuri și neajunsuri. Din păcate, încă sunt multe medicamente despre care citim în ghidurile de tratament, dar care nu sunt disponibile în România sau au fost, dar nu se mai găsesc. Suntem nevoiţi să găsim soluţii care să înlocuiască acel medicament. Spre exemplu, în toate ghidurile, pentru sifilis se recomandă moldamin, medicament care a dispărut. Doxiciclina este un înlocuitor, însă trebuie monitorizată cu atenţie serologia, pentru că nu întotdeauna se negativează. Acest fapt mă deranjează cel mai mult.
.jpg)
