Urologia românească, dincolo de marile centre de specialitate,
se află într-o mare nevoie de aparatură modernă. În perioada 8–11 iunie,
Asociația Română de Urologie (ARU) va organiza, la București, a 32-a ediție a
congresului național de urologie. Acad. Ioanel Sinescu, președintele ARU
și rectorul UMF „Carol Davila“ București, discută, în avanpremieră, câteva din
subiectele ce vor fi dezbătute cu această ocazie, precum și unele aspecte
întâlnite în patologia urologică.
Retehnologizarea rețelei de urologie
– De mai multă vreme faceți demersuri pentru retehnologizarea
rețelei naționale de urologie. În ce stadiu vă aflați?
– În momentul de față, propunerea noastră se
află la Ministerul Sănătății, a fost aprobată, dar încă nu și finanțată, pentru
că se tot schimbă miniștrii și nu prea ai cu cine discuta. Ajungi la o
concluzie cu un ministru, că este necesar, el zice da, dar, până să se deruleze
etapele următoare, pleacă și vine altul, care, desigur, nu știe despre ce este
vorba și o iei de la capăt și cu el. El, la rândul lui, poate are alte
priorități. Dorim însă ca aparatura de endourologie și de laparoscopie să fie
prezentă în toate serviciile de urologie din țară.
– Ce costuri ar implica această dotare?
– Am estimat două sute de milioane de euro
pentru toată urologia românească. S-ar înlocui aparatura învechită și ar fi dotate
serviciile unde aceasta lipsește. Unii nu au deloc aparatură urologică.
– Când sperați că se va pune în practică?
– Așteptăm să se așeze noul ministru, apoi ne
vom întâlni cu el și sperăm că va înțelege necesitatea acestui demers, pentru
că nu îl facem pentru gloria cuiva, ci pentru oamenii din țara aceasta, care au
nevoie de un gest urologic corect.
Chirurgia robotică, între da și nu
– La începutul lunii iunie veți organiza congresul național de
urologie – ROMURO 2016. Potrivit programului, o zi va fi dedicată Școlii
europene de urologie. Ce urmăriți prin organizarea acestei sesiuni?
– Urologi europeni prestigioși vor fi prezenți
la București, unde vor susține conferințe, vor realiza prezentări de caz și vor
purta discuții interactive cu noi, în așa fel încât să ne conectăm și
reconectăm la urologia de performanță. Facem acest lucru constant, de 25 de
ani, astfel încât tinerii noștri, care nu au avut posibilitatea să iasă în
străinătate, să îi vadă pe străini aici. Ca o paranteză, asociația noastră are
un contract juridic cu Asociația europeană de urologie, încă din 2004, prin
care orice membru al ARU este automat membru al Asociației europene de
urologie, fără a plăti ceva în plus.
– Care va fi tematica sesiunii Școlii europene de urologie?
– Sunt trei aspecte importante pe care le
urmărește sesiunea Școlii europene de urologie. Unul se referă la diagnosticul
și tratamentul cancerului de prostată cu risc crescut. Nediagnosticat și tratat
corect, acest tip de cancer va fi cauză de mortalitate pentru individul
respectiv. Alt subiect este infertilitatea masculină. Cuplurile infertile sunt
tot mai multe și, în șase cazuri din zece, problema se găsește la bărbat. Deci,
dacă vorbim de un cuplu infertil, vorbim și de ginecolog, dar mai întâi vorbim
de urolog. O altă temă este laparoscopia urologică. Pentru că există, în
momentul de față, posibilitatea de a efectua operații laparoscopice cu o
tehnologie tridimensională, care aduce mai aproape de ceea ce se vede cu ochiul
liber în chirurgia deschisă toate formațiunile anatomice. Practic, această
laparoscopie anulează ceea ce știm de 10–12 ani, de când tot vorbim de
presupusele avantaje ale robotului chirurgical.
– Adică nu mai există avantaje ale chirurgiei robotice?
– Până la momentul de față, după zece ani de
utilizare intensivă a robotului pe aceste tehnici chirurgicale, nimeni nu a
reușit, în niciun centru din lume, să probeze avantajele clamate atât de
frecvent, deși 70% din operațiile robotice sunt făcute în urologie. Dacă mă
refer, de exemplu, la cancerul de prostată, nu a scăzut sub nicio formă rata
incontinenței urinare și a impotenței, în urma prostatectomiei radicale făcute
robotic. Acum doi ani, la un congres internațional de urologie, un mare urolog
din Elveția punea întrebarea: „Cum se face că, deși pretindeți că vă descurcați
mult mai bine, precizia este mult mai mare cu robotul, aveți toate avantajele
din lume, incidența incontinenței urinare și a impotenței după o prostatectomie
radicală făcută robotic nu diferă de cea făcută clasic?“. În acel moment, s-a
lăsat tăcerea, deși erau prezenți în sală șapte mii de specialiști.
Adevăratul beneficiu
– De ce mai este promovată atunci chirurgia robotică?
– Există acea latură comercială a medicinii,
care, din păcate, este tot mai pregnantă. Industria face presiuni tot mai mari,
iar unii dintre noi suntem entuziasmați că avem un instrument nou, pe care îl
utilizăm în premieră și scriem peste tot că realizăm premiere. Numai că
premiera trebuie realizată pentru bolnav, beneficiul trebuie să fie al bolnavului,
nu al medicului sau al industriei. Noi, întâi de toate, facem medicină pentru
bolnav, nu pentru noi. Dacă înțelegem treaba aceasta, atunci înțelegem și rolul
fiecărui instrument, medicament, tehnologie sau metodă de investigație ori
tratament. Pentru că de aici plecăm și acesta este fundamentul actului medical.
– Care este cauza neatingerii acelor ținte: factorul uman sau
tehnologia?
– La atât se limitează performanța acestui
instrument. Entuziasmul și nădejdea inițială au fost exagerate, nu s-au
confirmat pe loturi mari de bolnavi. Nu e neapărat omul de vină. Omul se
înscrie pe o curbă de învățare și doar după ce a depășit acea curbă de
învățare, când se consideră că este suficient de bine instruit încât să poată
stăpâni tehnica foarte bine, poate opera. Aparatul însă nu oferă ceea ce se
clama și nici costurile nu și le justifică.
Tumorile vezicale și tuberculoza renală
– Între subiectele propuse pentru congres se numără și tumorile
vezicale. Care este atitudinea chirurgicală în aceste cazuri?
– Dacă tumora nu depășește lamina bazală,
vorbim de o tumoră vezicală superficială, pentru care rezolvarea este
conservatoare. Sunt însă excepții în care chiar și pentru acestea, nu doar
pentru cele infiltrative, este indicată cistectomia radicală: atunci când sunt
multiple, dispuse pe o arie largă, recidivante la intervale scurte de timp, au
grad mare de anaplazie, sau când sunt însoțite de carcinoame in situ
care nu cedează la tratamentele conservatoare. Altfel, celelalte tumori
vezicale superficiale se rezecă endoscopic. Rezecția endoscopică se poate
complementa cu instilații endovezicale, pentru a preveni formarea de noi
tumori, întrucât tumorile vezicale dezvoltate din epiteliul urinar au o
particularitate extrem de nefavorabilă – pot să apară concomitent sau succesiv
oriunde există mucoasă de tip urinar: în calice, bazinet, ureter, vezică sau în
uretra prostatică. Din această cauză, este absolut obligatoriu ca o tumoră
vezicală superficială să fie diagnosticată și tratată corect, pentru că ea
hotărăște soarta vezicii urinare și, nu în cele din urmă, a bolnavului. Dacă nu
e tratată corect, din superficială va deveni fie multiplă, fie infiltrativă în
grosimea peretelui vezical, ceea ce obligă la scoaterea vezicii urinare. Dacă e
tratată corect, pacientul are șansa să-și păstreze vezica urinară și să nu mai
facă, sau să facă foarte rar, recidive.
– Am văzut că veți discuta și despre tuberculoza renală. Nu a
dispărut această patologie?
– Cazurile de tuberculoză renală sunt mai dese
decât ne imaginăm și decât ne-am dori. Înainte de anii ʼ90, acestea erau foarte
rare. La un moment dat, unele boli infecțioase, inclusiv tuberculoza, au fost
ca și eradicate în România. Din păcate, trecând timpul, am parcurs niște etape
mai puțin favorabile pentru populație, în sensul sărăcirii, al alimentației
precare, stresului crescut, scăderii imunității la modul general, poluării pe
toate planurile. Astfel, a reapărut tuberculoza, iar incidența ei este în
continuă creștere. Din păcate, se înregistrează foarte multe cazuri în care
bacilii sunt și rezistenți la medicația uzuală, ceea ce face ca boala să fie
mai mult decât redutabilă, aproape ca un cancer. După decenii întregi de
utilizare aproape irațională și nejustificată a antibioticelor, germenii și-au
câștigat structuri care îi fac imuni la medicamentele uzuale. Și ajungi, ca
medic, în postura de a te umili profesional pentru că, orice ai face, nu poți
să salvezi bolnavul.
Ecografia cu substanță de contrast
– Urografia mai este indicată, în condițiile în care mijloacele
imagistice moderne câștigă tot mai mult teren?
– Urografia intravenoasă încă este indicată în
unele cazuri, mai puține, este adevărat, dar, suficiente încât să nu necesite
eliminarea ei ca metodă de investigație. Practic, urografia este o metodă de
investigație dublă a aparatului urinar: morfologică și funcțională. Pentru un
simplu calcul pe ureter, de exemplu, nu trebuie să trec neapărat la tomografie,
care este mai scumpă, ci pot să rămân la urografia intravenoasă: văd și piatra,
și rinichiul controlateral, și efectele calculului asupra aparatului urinar,
unde este el așezat, apoi hotărăsc ce fac. Nu este suficient pentru tumoră,
deoarece aici trebuie să obții mai multe informații – cât de mare este, unde e
localizată, cât este de extinsă, ceea ce urografia nu poate să arate. Ea rămâne
totuși o metodă de investigație valoroasă, cu indicații corecte la anumite
categorii de bolnavi.
– Dar ecografia cu substanță de
contrast ce informații poate aduce ea în afectarea renală?
– Informații deosebit de valoroase. Ne poate
arăta leziuni care, altfel, la ecografia standard, fără substanță de contrast,
nu se evidențiază. Zone care își schimbă modalitatea în care reflectă
ultrasunetele și care au o anumită semnificație, o semiologie ecografică. Când
palpezi, de exemplu, un nodul prostatic, îl simți mai dur decât țesutul
prostatic adiacent normal. La ecografie, el dă ecouri mai mici decât restul
țesutului prostatic. Administrând și substanță de contrast, în același timp se
obțin modificări care pot fi astfel interpretate încât să se deceleze o zonă
patologică, ce nu se poate vedea la ecografia standard, și să se descifreze
niște parametri, care au o anumită semnificație. Un nodul prostatic care are
numai 3 mm diametru, de exemplu, nu se observă dacă nu se folosește substanță
de contrast. Ecografia standard depistează nodulul abia atunci când diametrul
acestuia ajunge la 1 cm, ceea ce este cu totul altceva.
Și bolile rare își pot găsi rezolvarea
– Ce alte subiecte ați mai evidenția din programul congresului?
– Și congresul de anul acesta va cuprinde
urologia în integralitatea ei, nu omitem nimic. Urologia are 13
supraspecializări și toate trebuie cunoscute, cultivate, promovate. Dacă un
cetățean român are o boală mai rară, trebuie să știe și el, dar mai ales medicul
care o descoperă, că în țara noastră există centre supraspecializate, în care
afecțiunea sa, deși rară, își găsește rezolvarea.
– Sunt centre care oferă servicii complete?
– Centrul de uronefrologie și transplant renal
din cadrul Institutului Clinic Fundeni, de exemplu, rezolvă de mai mulți ani
toate problemele din patologia urologică. Este cam singurul din Europa care
acoperă toate cele 13 supraspecializări ale urologiei. Asta nu înseamnă că
suntem mai buni, dar nici mai slabi decât cei din Occident. Ei însă au clinici
mai mici, specializate, unele pe prostatectomie, altele pe cancer de rinichi,
pe litiază renală... Noi am adunat toate aceste segmente și am făcut un întreg.