Newsflash
Interviuri

Când sportul și diabetul se împletesc

de Florentina Ionescu - dec. 23 2022
Când sportul și diabetul se împletesc

„Da, și eu Pot!” a devenit un motto pentru persoanele cu diabet, afirmă Gabriela Airinei, prima persoană cu diabet de tip 1 insulinodependent care a făcut Turul României pe bicicletă.

gabriela airinei arhiva personala (4)

Tânăra și soţul ei, Cristian Airinei, au iniţiat proiectul „Da, și eu Pot!”, prin intermediul căruia au ajutat de-a lungul anilor numeroși copii diagnosticaţi cu această boală.

Am cunoscut-o pe Gabriela-Elena Airinei la 23 noiembrie a.c., la București, la o conferinţă de presă prilejuită de lansarea unui nou sistem de monitorizare continuă, în timp real, a glicemiei. Ne-am fotografiat la panou și am vorbit despre diabetul zaharat de tip 1 (DZ 1), diagnosticul pe care îl avem în comun.

        Gabriela a aflat că are DZ 1 în 2002, an în care a început lupta ei cu monitorizarea glicemiei. De atunci, este nevoită să își ţină boala sub control. Din fericire, tehnologia o ajută extrem de mult și îi face viaţa mai ușoară: pe braţ are un senzor pentru monitorizarea continuă a glucozei, iar pe abdomen, un cateter legat la pompa de insulină.

Ce reprezintă „Da, și eu Pot!”?

„Da, și eu Pot!” a apărut în urma unei campanii pe care eu am dus-o la bun final în anul 2017. Este vorba despre Turul României pe bicicletă, cu diabet. Așa am devenit cunoscută în comunitatea persoanelor cu diabet, ca fiind prima femeie [cu diabet] din ţară care a făcut Turul României pe bicicletă.

Cum a luat naștere?

Totul a pornit din dorinţa mea de a ajuta copiii cu diabet. Cu această ocazie, am strâns fonduri pentru a le achiziţiona sisteme de monitorizare continuă a glicemiei, pentru că în acea perioadă – în 2017 – senzorii de monitorizare nu erau decontaţi de statul român. Și-atunci am zis că trebuie să ajut. Să nu uităm că un copil trebuie să se înţepe în degeţele de cel puţin zece ori pe zi pentru a se monitoriza, plus injecţiile cu insulină. Deci ajunge undeva la 14-15 înţepături pe zi. Am vrut să-i ajut. Așa a apărut „Da, și eu Pot!”, pentru că a devenit un motto pentru persoanele cu diabet. Da, putem face absolut orice, atât timp cât avem grijă de noi (zâmbește) și suntem foarte atenţi, să fim echilibraţi.

Cu ce provocări a venit Turul României pe bicicletă? Cum a început, cât a durat?

Turul României a durat 30 de zile. Au fost 3.000 de kilometri pe care i-am parcurs [pe bicicletă]. Am trecut prin 21 de judeţe. Am
discutat cu persoanele care aveau puterea de a face din senzorii de glicemie (care urmau să fie donaţi unor micuţi diagnosticaţi cu DZ 1 – n.red.) o prioritate. Ne-am întâlnit cu „dulcinei” prin orașele prin care am trecut și o să vă spun ce ne-a dat putere să mergem mai departe. Zic „mergem”, pentru că alături de mine a fost mereu soţul meu, „motorul” campaniilor derulate. Nu a fost vorba numai despre Turul României pe bicicletă, cu diabet... Veneau copiii „dulci” și ne arătau că și ei fac mișcare. Veneau cu bicicleta, cu skateboardul, ne spuneau „Eu merg la înot. Da, și eu pot!”. Asta ne-a făcut să mergem mai departe și Turul României să fie un succes. Am reușit în acel moment să ajutăm zece familii cu zece kituri pentru monitorizare a glicemiei, pentru o perioadă de șase luni. Asta a fost senzaţional!

Mai aveţi în plan astfel de campanii?

Dar noi nu ne-am oprit niciodată! (zâmbește) După Turul României pe bicicletă, am făcut „Interiorul Carpaţilor”, o tură de anduranţă de 1.000 de kilometri, cu 10.000 de metri diferenţă de nivel (n.red.: află aici cum se calculează diferența de nivel). După aceea am făcut Dunărea de la intrarea în ţară până la vărsare, campanie cu un parcurs de 1.000 de kilometri. Am făcut România de la est la vest. În tura asta am avut alături și un „dulcinel” (copil diag­nosticat cu diabet zaharat de tip 1 – n.red.) care a ţinut morţiș să fie alături de noi, spunând că da, și el poate. Avea, în momentul acela, 14 ani și a mers cu noi 150 de kilometri. A fost extraordinar! Voia să meargă mai departe, dar nu mai putea.

Educaţie în școli, cot la cot cu diabetologii

Cum se împacă pasiunea dv. pentru ciclism cu diabetul de tip 1?

Cred că pasiunea vine de la tatăl meu, căruia i-a plăcut foarte mult bicicleta. Cred că el acum este undeva sus și este mândru. Sportul și diabetul se împletesc. De asta noi avem și o campanie [de educare]. Nu mergem numai cu bicicleta, am încercat să facem și educaţie în școli.

Povestiţi-ne în ce constă acest demers.

Avem o campanie numită „Acces la sănătate, acces la viaţă”. Mergem în școli împreună cu medici diabetologi, nutriţioniști, asistenţi medicali și le vorbim copiilor despre diabet, nutriţie. Îi învăţăm cum să se poarte cu un coleg care are diabet de tip 1 și să nu se supere pe el dacă acel copil trebuie neapărat să mănânce în timpul orei. Asta înseamnă că are o glicemie mică.

În ce zone desfășuraţi campania de educare?

Am făcut campania în judeţele Teleorman și Giurgiu. Anul acesta am fost în judeţul Iași. Am mers și în zonele rurale, și la orașe. Cred că în 2023 vom merge și în școlile din București.

În echipă aveţi și medici. Cum reacţionează când îi implicaţi?

Avem medici care pur și simplu vin [cu noi]. Reacţionează foarte bine atât timp cât vin [ca] voluntari. Adică le place ceea ce facem noi și vor să se implice. Ăsta e un lucru extraordinar! Cu toate că sunt foarte puţini medici diabetologi în România, am găsit persoane care se implică și merg [în școli] și le vorbesc copiilor cu drag. Copiii, spre surprinderea noastră, sunt foarte receptivi și ne pun o groază de întrebări. Avem și concursuri pentru ei, să vedem dacă au fost atenţi și atunci îi premiem. Cei mici pleacă acasă cu niște lecţii.

Care sunt cele mai frecvente mituri despre DZ 1 care încă mai circulă?

Chiar am râs pe tema asta. Eram la o clasă de a cincea, iar o fetiţă a ridicat mâna pentru că voia neapărat să ne spună ceva. Ne-a zis că ea a avut diabet, dar că s-a vindecat. Am întrebat-o cum a reușit. Știm foarte bine că diabetul nu se vindecă, se tratează. I-a spus mama ei că, dacă nu o să mai mănânce dulciuri, nu o să mai aibă diabet. Și-atunci ea s-a „vindecat” de diabet, că nu mai mânca dulciuri. Din păcate, mituri în diabet există. Ne luptăm să le combatem, sper să reușim la un moment dat. Într-adevăr, nu este bine să mâncăm zahăr. Este valabil și pentru o persoană sănătoasă.

Gadgeturile pot preveni complicaţiile

Pe noi, pacienţii cu DZ 1, tehnologia ne ajută foarte mult, zi cu zi. Dv. ce dispozitive aveţi și de cât timp le folosiţi?

Pot spune că sunt un mic cyborg (râde), pentru că am și senzor de monitorizare continuă a glicemiei, am și pompă de insulină. Folosesc senzorul de aproape șase ani și nu m-aș vedea fără el. Îmi arată un trend al glicemiilor. Cu un glucometru nu poţi să ai așa ceva. Glucometrul îţi arată doar glicemia din acel moment și nu știi dacă va scădea sau va crește în următoarele zece minute sau în următoarea jumătate de oră. Iar senzorul este pentru mine extraordinar, pentru că nu mă lasă să mă duc în extreme. Pompa este un lucru senzaţional, pentru că nu mă mai înţep (pentru a administra insulina – n.red.). O am acolo, schimb locul [cateterului] la trei - patru zile, depinde. Sunt niște gadgeturi care ajută un pacient cu diabet să nu ajungă la complicaţii și sunt foarte importante pentru a ne ţine sănătoși.

ea1
Gabriela Airinei

 

De câţi ani aţi fost diagnosticată cu diabet de tip 1?

De 20 de ani. Nu știu dacă este o coincidenţă sau nu, dar am aflat mai devreme că și Dragoș Bucur are tot de 20 de ani diabet, tot de la 24 de ani, ca și mine. Se pare că vârsta aceea e mai ciudată. (râde)

O boală care îi disciplinează pe oameni

Cât de des faceţi sport? Când nu mergeţi cu bicicleta, ce activităţi preferaţi?

În principiu, îmi place foarte mult să merg cu bicicleta, dar pot să spun că merg foarte mult și pe jos. Trăind într-un oraș aglomerat, prefer, atunci când ies de la metrou, să nu o iau pe scările rulante. Și asta e o modalitate de a face sport: să urci treptele. Dacă am treabă în oraș și merg cu tramvaiul sau cu autobuzul, cobor mai devreme cu două staţii. E bine să fac mișcare, dar în principiu merg cu bicicleta.

Care este mesajul dv. pentru pacienţii cu DZ 1 recent diag­nosticaţi?

Pentru toţi, cred, [acest diagnostic] este un șoc. Le-aș transmite să fie puternici, să aibă încredere în ei. Diabetul, într-adevăr, este o boală parșivă. Dar este o boală cu care poţi trăi dacă ai încredere în tine și încerci să fii cât mai stăpân pe tine, puternic, și să îţi înveţi propriul organism. Cu diabetul chiar se poate trăi. Pe mine m-a disciplinat. Le spun să fie puternici, să aibă grijă de ei.

Dacă ai diabet, trebuie să fii mai educat, să știi lucrurile foarte bine despre boală, să îţi știi organismul și să știi ce trebuie să faci la momentul oportun.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe