Al
11-lea congres al Academiei Multidisciplinare de Neurotraumatologie, desfăşurat
recent la Istanbul, în organizarea Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi
Neuroplasticităţii (SSNN) şi sub egida UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca,
Donau-Universität Krems şi Academiei de Ştiinţe Medicale din România, a
încheiat un an plin pentru SSNN. Au fost organizate la Bucureşti congresele
internaţionale de neurorestauratologie (sub egida Asociaţiei Internaţionale de
Neuro-Restauratologie) şi de neuroreabilitare (sub egida Federaţiei Europene a
Societăţilor de Neuroreabilitare), iar la congresul SSNN de la Praga a
participat prof. dr. Eva Feldman, preşedinta Asociaţiei Americane de
Neurologie.
Am
discutat cu prof. dr. Dafin F. Mureşanu,
preşedintele Societăţii de Neurologie din România, preşedintele SSNN şi
secretarul general AMN, despre congresul de la Istanbul, despre rezultatele obţinute
prin colaborările tot mai extinse, dar în special despre planurile de viitor şi
despre felul în care cercetarea din România va beneficia de toate aceste
colaborări internaţionale.
– Care au fost obiectivele congresului AMN de
la Istanbul?
–
Obiectivele principale au fost, pe de o parte, legate de activităţile
obligatorii din viaţa oricărei organizaţii – primirea de noi membri, analiza
activităţii din ultimul an, dar şi alegerile, care se desfăşoară o dată la patru
ani. Am fost propus şi reales în funcţia de secretar general. În ceea ce priveşte
partea ştiinţifică, am decis ca, începând cu ediţia viitoare, să schimbăm
formatul reuniunilor noastre. Vom avea un program mult mai concentrat asupra a
ceea ce se întâmplă în cercetarea fundamentală, în medicina translaţională şi
în cercetarea clinică din traumatismele craniocerebrale. Vom invita să conferenţieze
la congresele AMN numai acei cercetători care au avut, în anul respectiv, cele
mai mari realizări din domeniu, la nivel mondial. Vom deveni deci o lentilă
care concentrează esenţa în neurotraumatologie.
– Ce program ştiinţific aţi organizat anul
acesta?
–
2013 a fost un an de întărire a legăturii dintre neurotraumtologie şi aspectele
de recuperare pe termen lung. Din acest motiv, programul congresului a dat o
mai mare importanţă neuroreabilitării motorii, prin experienţa în robotică a
profesorului japonez Eiichi Saitoh, dar şi conceptelor mai largi de
neuroreabilitare. Am pus, apoi, în discuţie, aspecte aş zice revoluţionare în
cercetarea clinică din neurotraumatologie. Mă refer la abordarea de tip
multidimensional a designului şi a prelucrării statistice a datelor în studiile
clinice randomizate. Prezentarea lui Johannes Vester vine să creeze o nouă
viziune despre cum trebuie conduse studiile clinice pentru a creşte şansa
detectării unor efecte favorabile ale diverselor tipuri de terapii.
– Care este particularitatea patologiei
neurotraumatice, în ce priveşte dificultatea de a realiza studii clinice?
– În
neurotraumatologie, unde leziunile creierului sunt difuze şi multiple, tulburările
sunt de o natură atât de complexă încât nu exista o singură scală sau
metodologie care să poată capta esenţa lor, drept pentru care a fost nevoie de
instrumente mai puternice, pentru detectarea modificărilor clinice, în special
în zona cognitivă. De altfel, o întreagă literatură descrie limitele actualelor
proceduri. Noul sistem, noua metodologie multidimensională presupun utilizarea
unor scale complexe, integrate într-un sistem unic de măsurare. Este important
că această metodologie poate fi aplicată şi în cazul accidentului vascular
cerebral. Abordarea multidimensională a prelucrării datelor, din designul
studiului clinic, este marea schimbare produsă în neurotraumatologie. În acest
sens, cu ocazia reuniunii de la Istanbul, a avut loc şi o întâlnire a
consiliului consultativ al primului studiu clinic multicentric ce utilizează
metodologia nouă, studiul CAPTAIN (Cerebrolysin Asian Pacific Trial in Acute
Brain Injury and Neurorecovery).
Studii clinice şi
proiecte de amploare
– Care sunt perspectivele în
neurotraumatologie, cu noua metodologie? Ce studii clinice ar urma, în perioada
următoare?
– Pe
lângă studiul CAPTAIN, mai este în desfăşurare şi studiul ProTECT III (Progesterone
for the Treatment of Traumatic Brain Injury), deşi acesta nu se desfăşoară după
metodologia nouă, astfel că şansele de a detecta un beneficiu sunt destul de
modeste. Există însă un mare proiect european de neurotraumatologie, de lungă
durată, iniţiat de profesorul Andrew Maas, CENTER-TBI (Collaborative European
NeuroTrauma Effectiveness Research in TBI). Deocamdată, este vorba de
selectarea centrelor şi trebuie să vedem dacă şi centrul din Cluj va îndeplini
criteriile tehnice pentru a fi inclus în acest mare proiect european.
– Congresul AMN se înscrie într-un şir mai
lung de evenimente pe care le-aţi organizat. Care este ţinta acestor reuniuni?
–
Proiectele noastre merg din zona cercetării fundamentale profunde, unde aş
aminti colaborarea cu IANR, Asociaţia Internaţională de Neuro-Restauratologie,
către studiul clinic, unde regăsim Federaţia Europeană de Neuroreabilitare.
– Pare să fie o integrare pe orizontală, în
diverse arii de cercetare, dar şi pe verticală, la mai multe niveluri de expertiză.
–
Exact, în aşa fel încât să putem beneficia de tot ceea ce se realizează, se
gândeşte şi se descoperă, inclusiv în disciplinele conexe. Încercăm să integrăm
întregul spectru al neuroreabilitării şi neuroregenerării.
Cercetare integrată,
în România
– În ce măsură poate România să se integreze
într-o reţea internaţională? Conceptul de „brain networking“ este foarte
frumos, însă putem realiza cercetare fundamentală sau translaţională? Apoi,
există o tradiţie a cercetării clinice, dar şi aici partea de hi-tech este
foarte slab reprezentată. Cum se poate produce această integrare şi pentru
România?
–
Pentru România, integrarea este în curs. Însuşi faptul că suntem parte a unor
proiecte importante este o dovadă în acest sens. Este grăitor şi numărul de
publicaţii realizat de noi, în toate aspectele. Am fost, anul acesta, prezenţi
în SUA cu un număr mare de lucrări la congresul anual al Societăţii pentru
Neuroştiinţe. În domeniul cercetării fundamentale, numărul publicaţiilor
noastre creşte de la un an la altul, fapt datorat instruirii tot mai bune a
cercetătorilor noştri şi lucrului în echipă cu instituţii academice de renume.
Aş aminti aici colaborările cu Universitatea din Uppsala, cu grupuri din China
sau din India, dar şi din Europa sau din SUA. Cadenţa de integrare în
cercetarea fundamentală este – aş îndrăzni să spun – remarcabilă. Am reuşit să
punem la punct şi o infrastructură stabilă: anul viitor va deveni funcţional
centrul Imogen de la Cluj, unde cercetarea va cuprinde şi latura fundamentală,
dar şi pe cea clinică, de la biologie moleculară, genetică, până la imagistică
funcţională şi electroneurofiziologie de vârf. Iar finanţările pentru cercetare
nu vor fi numai publice, ci şi private. Ne-am propus, pentru anul viitor, să
deschidem la Cluj şi un centru privat de diagnostic şi tratament, care să fie
implicat puternic în cercetarea clinică. Dorim să ne capitalizăm cu informaţie
de ultimă oră şi să avem parteneri cu multă experienţă, alături de care să ne
dezvoltăm. Estimez că, în patru-cinci ani, în România, se va putea efectua
aproape orice tip de cercetare în domeniu.
– Se va putea susţine financiar prin
proiectele derulate?
– Nu
avem altă posibilitate. Fondurile bugetare asigură doar costurile unei minime
mentenanţe. Tot ceea ce întreprindem se bazează pe performanţă şi pe câştigarea
de proiecte importante.
Investiţii în educaţie
– În ultimii ani, aţi organizat numeroase
programe educative. Veţi continua aceste proiecte în perioada următoare?
–
Dorim ca şi perioada următoare să fie una de împlinire. Împreună cu profesorul
Ovidiu Băjenaru şi cu ceilalţi membri ai conducerii Societăţii de Neurologie
din România, avem proiecte educaţionale ambiţioase. Desigur, le vom menţine pe
cele de până acum, dar vom avea mai multe activităţi în anul care urmează. Din
calitatea de director al Departamentului de neuroştiinţe de la UMF „Iuliu Haţieganu“
Cluj-Napoca, voi spori activitatea Departamentului prin programe educaţionale
care să formeze structural resurse umane capabile să lucreze la vârf, în
cercetare şi în clinică. Un exemplu este în domeniul neuroimagisticii, având în
vedere că suntem încă departe de un nivel „acceptabil“. Seminariile pe care le
vom organiza – în fapt cursuri internaţionale – vor creşte în amploare în 2014.
Suntem pe o pantă ascendentă, dictată de nevoia de perfecţionare a resurselor
umane specifice diverselor direcţii de cercetare.
– Practic, la Cluj, aţi creat o platformă de
neuroştiinţe. În ce măsură o veţi extinde şi cu alte centre din România?
–
Eforturile noastre vizează realizarea unei reţele naţionale, acolo unde există
apetit pentru performanţă. Bucureştiul are „greutatea specifică“ cea mai mare
în acest domeniu, prin urmare eforturile
noastre sunt concentrate pe axa Bucureşti-Cluj, dar avem speranţe să dezvoltăm
colaborarea şi cu alte centre din ţară.
– Un mesaj pentru medicii interesaţi de
neurotraumatologie, de neuroştiinţe în general?
– Privim cu
ochii noştri o revoluţie în abordarea ştiinţifică a neurotraumatologiei, în
special în evaluarea clinică. Suntem mândri a fi parte a acestei schimbări şi
cred că vom reuşi, prin aceste instituţii pe care le-am creat şi le-am
consolidat în timp, nu doar să ţinem pasul cu schimbarea, ci şi, aşa cum
spuneam, chiar să fim parte din acest proces. O menţiune specială pentru
parteneriatul dintre Societatea pentru Studiul Neuroprotecţiei şi
Neuroplasticităţii şi Societatea de Neurologie din România. Încercăm să menţinem
colaborarea şi cu Societatea Română de Neurochirurgie, dar este nevoie şi de
voinţa colegilor noştri neurochirurgi. Cel puţin la Cluj, reuşim să integrăm
neurologia şi neurochirurgia în platforma mai largă a neuroştiinţelor.
.jpg)
