În prezent dr. Ismaiel Abdulrahman este medic rezident în medicină internă și intenţionează să-și continue pregătirea în cardiologie. În interviul pe care ni l-a acordat, a mărturisit că își dorește ca în viitor să contribuie la rezolvarea anumitor mistere medicale, dar și la îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor cu boli cardiovasculare și hepatice cauzate de ficatul gras.
Ce trebuie să știm despre medicina Egiptului?
Egiptul Antic este o civilizaţie care cuprinde mai mult de 6.000 de ani de istorie și cultură. Vechii egipteni credeau în rugăciune ca fiind o soluţie la problemele de sănătate, dar aveau și remedii naturale, sau practice, precum plante medicinale. Datorită în mare parte procesului de îmbălsămare, vechii egipteni au dobândit multe cunoștinţe de anatomie graţie practicii de îndepărtare a organelor umane. Erau foarte avansaţi în înţelegerea corpului uman, a afecţiunilor și a bolilor. Una dintre cele mai mari contribuţii pe care și-au adus-o egiptenii antici a fost documentarea și cercetarea lor asupra modului de funcţionare a corpului, fiind printre cele mai vechi literaturi medicale documentate în prezent.
Ce ne puteţi spune despre Papirusul Edwin Smith?
Papirusul Edwin Smith este un text medical despre traumatisme chirurgicale, datând din 1600 î.Hr., și este singurul papirus medical al timpului său care reflectă o abordare știinţifică a medicinei. Papirusul documentează 48 de cazuri, inclusiv leziuni la nivelul capului, gâtului, braţelor și trunchiului, împreună cu tratamentele utilizate. Detaliază, de asemenea, un diagnostic și prognostic, precum și cauza traumei. Imhotep, arhitectul (c. 2667-2600 î.e.n.) cunoscut mai ales pentru proiectarea Piramidei faraonului Djoser de la Saqqara, este considerat de mulţi drept adevăratul părinte al medicinei.
De ce spuneţi asta?
El a iniţiat „medicina seculară” prin tratatele sale care susţineau că boala s-a produs în mod natural și nu a fost o pedeapsă din partea zeilor. De asemenea, se crede că a diagnosticat și a tratat cu rezultate bune peste 200 de boli care ţineau de abdomen, ochi, rect, vezică și multe altele. Este cunoscut că a practicat unele operaţii, precum și stomatologie. De asemenea, și-a dat seama că pulsul era legat de bătăile inimii, iar căile bronhice erau legate de plămâni. Medicii egipteni antici au fost respectaţi pentru priceperea și cunoștinţele lor și au fost chemaţi de către regi și nobilimea altor naţiuni. Grecii au admirat în special profesia medicală egipteană și au adoptat o serie de credinţe și tehnici.

DE LA ISTORIE LA PREZENT

Ce v-a îndemnat să alegeţi UMF Cluj?
Ca student la medicină am participat la multe congrese studenţești care mi-au oferit șansa de a vizita și de a participa la activităţi organizate de o serie de universităţi medicale din România. M-a uimit cel mai mult organizarea și profesio­nalismul demonstrate de Medicalis, conferinţa anuală pentru studenţii mediciniști și medicii tineri, desfășurată sub egida Organizaţiei Studenţilor Mediciniști și a facultăţii de medicină. De asemenea, am fost fascinat de organizarea universităţii pentru studenţii modulelor de limbi străine și de felul în care au avut loc mai multe activităţi, workshopuri și evenimente știinţifice. Am fost întotdeauna uimit de comentariile și poveștile pozitive pe care le-am auzit despre UMF Cluj. După terminarea stagiaturii, am participat la examenul de rezidenţiat din România. Ulterior, la o căutare amănunţită pe care am efectuat-o și luând în considerare mai mulţi factori personali, am decis să încep rezidenţiatul în specialitatea de medicină internă în cadrul spitalelor universitare din Cluj, ceea ce face ca alegerea mea să fie perfectă pentru a-mi atinge obiectivele. După ce mi-am început cariera ca medic rezident, am început imediat să caut cerinţele și procedeul prin care să mă pot înscrie la școala de doctorat din cadrul UMF Cluj. Am fost norocos să încep doctoratul cu coordonatorul știinţific și mentorul meu, prof. dr. Dan Dumitrașcu.

O SPECIALITATE ATOTCUPRINZĂTOARE

Spre ce specialitate vă veţi îndrepta după rezidenţiat?
În prezent sunt rezident de medicină internă. Cu toate acestea, planul meu este să-mi continui pregătirea în cardiologie după ce voi termina rezidenţiatul în medicină internă. Cred că începerea carierei mele medicale în medicina internă îmi va permite să înţeleg medicina în ansamblu, nu doar printr-o viziune îngustă. Am fost atras de domeniul cardiologiei încă din copilărie. În timpul studenţiei am fost fascinat de inima umană, de sistemele cardiopulmonare și cardiovasculare, ceea ce m-a determinat să pornesc un canal de YouTube în care am explicat fiziologia sistemului cardiovascular. Consider că domeniul cardiologiei este interesant din punct de vedere clinic, academic și știinţific. Este, de asemenea, un domeniu care îmi va permite să construiesc relaţii clinice pe termen lung cu pacienţii în timp ce dezvolt abilităţi procedurale tehnice. Cardiologia este o specialitate unică, atotcuprinzătoare, care acoperă prevenţia primară, secundară și afecţiunile acute și/sau cronice cu opţiuni de management medical, percutan și chirurgical.
Care au fost cele mai grele cazuri la care aţi luat parte?
Cele ale pacienţilor cu boli incurabile, la care decesul este inevitabil. Aceasta nu ar fi legată doar de dificultatea medicală a cazurilor, inclusiv de eventuale complicaţii, ci și de stresul emoţional care mă conectează la fiecare pacient, știind că este expus unor presiuni psihice generatoare de anxietate. Din păcate, cea mai dificilă parte este că nu știm cum să-i ajutăm pe acești bolnavi, cu excepţia unor îngrijiri de susţinere, din cauza limitărilor actuale din medicină și din cercetarea știinţifică medicală. În prezent, multe boli rămân fără remediu disponibil. Prin urmare, singurul lucru pe care îl putem face este să oferim îngrijiri de susţinere în așteptarea evoluţiei și a rezultatului preconizat al unor astfel de boli incurabile. Aceste cazuri demonstrează importanţa cercetărilor știinţifice pentru a ajuta astfel de pacienţi să găsească un remediu și să revină la o viaţă normală.

DOUĂ PATOLOGII CARE SE DEZVOLTĂ RAPID

Ca teză de doctorat, spre ce v-aţi îndreptat atenţia?
Cercetarea este importantă și fundamen­tală în medicină pentru a deveni un medic de succes. La nivel clinic actual, există încă multe afecţiuni care rămân nesoluţionate și necesită cercetări suplimentare pentru a ajunge la strategii de diagnostic și tratament mai bune. Prin urmare, am decis să direcţionez cercetarea știinţifică în timpul doctoratului către două patologii care se dezvoltă rapid la nivel mondial: bolile hepatice grase și bolile cardiovasculare, ambele fiind asociate cu mai mulţi factori de risc cardiometabolic. Bolile cardiovasculare sunt în prezent cauza principală de deces la nivel global. Pe de altă parte, și bolile hepatice grase ale etiologiilor alcoolice și non-alcoolice sunt o cauză majoră a morbidităţii și mortalităţii la nivel mondial. Boala hepatică grasă nonalcoolică este cea mai frecventă afecţiune hepatică, cu o prevalenţă la nivel global de 25%. Steatohepatita non-alcoolică, forma severă a bolii hepatice grase non-alcoolice, este acum a doua indicaţie principală pentru transplantul de ficat în Statele Unite, după bolile hepatice cauzate de alcool.
Cum vedeţi evoluţia acestor boli?
Prevalenţa acestora este de așteptat să crească din cauza factorilor de risc cardiometabolici, care ating cote dramatice în întreaga lume. În ultimele decenii, cercetările au demonstrat că boala cardiovasculară este asociată cu bolile hepatice grase, fiind cea mai frecventă cauză de deces la pacienţii cu afecţiune hepatică grasă non-alcoolică. Însă deocamdată, legăturile patogene exacte care duc la această asociere rămân neclare. Prin urmare, este nevoie de mai multe cercetări pe această temă pentru a reduce ratele crescute de morbiditate și mortalitate. Sper că pot deveni o parte a unei rezolvări a misterelor medicale și care îmbunătăţește calitatea vieţii oamenilor, reducând în același timp ratele crescânde de morbiditate și mortalitate.