Societatea
Română de Chirurgie (SRC) organizează, în perioada 1–4 iunie, la Sinaia,
Congresul național de chirurgie cu participare internațională. Vor fi peste 25
de invitați străini și peste 1.200 de participanți – studenți, medici
rezidenți, specialiști, primari, precum și asistenți medicali. Prof. dr.
Mircea Beuran, președintele SRC și președintele Senatului UMF „Carol
Davila“ București, vorbește despre câteva din problemele sistemului medical și
de învățământ din România.
Nu doar teorie
–
Ca președinte al Senatului UMF „Carol Davila“, ce intenționați să schimbați în
domeniul învățământului chirurgical?
– Am constatat,
de-a lungul timpului, incapacitatea Cartei universitare de a răspunde unor
situații la limita legii și doresc să fac ceva pentru a remedia aceste
neajunsuri. În domeniul chirurgiei, de pildă, promovarea cadrelor didactice nu
mai ține cont de numărul de intervenții chirurgicale pe care le are candidatul,
legea stabilind doar criterii teoretice pentru înscrierea la concurs. Dacă ai
articole publicate în reviste ISI, participări la proiecte naționale sau
internaționale de cercetare, ești compatibil pentru această candidatură, chiar
dacă, practic, nu ai făcut chirurgie decât la un nivel minimal. Observăm cum
colegi de-ai noștri care nu au încă maturitatea activității practice
chirurgicale îndeplinesc criteriile teoretice și concurează de pe poziții
joase, de exemplu de asistenți sau șefi de lucrări, chiar la două concursuri
simultan, dorind să devină conferențiari sau profesori. Va trebui, de asemenea,
să ne uităm foarte atent la curricula studenților, să revizuim manualele, să
delimităm clar specialitățile. Apoi, sunt o seamă de voci ale studenților care
pun sub semnul întrebării adecvarea evaluării prin teste grilă. Medicul trebuie
să fie capabil să poarte un dialog cu bolnavul, să știe ce și cum să-l întrebe
despre boala lui, să bănuiască anumite lucruri, să realizeze nivelul acestuia
de cultură, să poată scrie. De patru ani, la chirurgie, am introdus examenul
scris pentru primul an de rezidențiat, așa cum se dădea odată. Încă de la
primele două examinări, am constatat că oamenii nu mai știu să scrie, nu își
terminau frazele. De foarte multe ori, păreau niște sms-uri, cu prescurtări.
Suntem o structură academică, nu vreau să coborâm la nivelul străzii.
–
Cu studenții ați discutat?
– Desigur.
Le-am distribuit chestionare care acopereau nu doar partea de învățământ, ci și
problemele sociale, de cămine, bursa, modul cum sunt transferați studenții de
la alte universități. Lucrurile acestea ar trebui să se regăsească în Carta
universitară. De aceea, într-o ședință a Senatului universitar am pus în
discuție și s-a aprobat organizarea unei comisii de reevaluare a Cartei
universitare. Vrem ca până la sfârșitul acestui semestru să finalizăm revizia,
să dezbatem noua Cartă și, după ce o aprobăm în Senat, să o prezentăm
Ministerului Învățământului, astfel încât să devină operativă în anul
universitar următor. Totodată, în mandatul acesta încercăm să revizuim fiecare
disciplină, în așa fel încât să existe cursuri și caiete de lucrări unitare la
nivel de departament. Astfel, studenții vor primi aceleași noțiuni, iar
evaluarea trebuie să aibă aceleași criterii, indiferent de disciplină. La
chirurgie, deja am făcut acest lucru, în acest moment suntem pe punctul de a
tipări și cursurile pentru modulul de engleză, practic traducere din română.
Chirurgia minim invazivă
–
Mai sunt studenții atrași de chirurgie?
– Au reînceput
să fie. Avem deja cereri, pentru la vară, pentru stagiul de chirurgie, ceea ce
în urmă cu vreo doi ani nu prea se mai întâmpla. Probabil că dezvoltarea
chirurgiei minim invazive, laparoscopice sau cu suport robotic, începe să îi
atragă. Am mai câștigat adepți și din prezentările privind chirurgia
viitorului, pe care le-am făcut la diversele lor întruniri.
–
Cum vedeți această chirurgie a viitorului?
– O primă
viziune a viitorului, pentru noi, a fost chirurgia laparoscopică, la care s-a
adăugat chirurgia robotică. Eram convinși că până aici poate merge controlul
tehnologic. Dar, în prezent, se lucrează foarte mult la genom. Sunt studii care
vor să determine, încă de la naștere, structura genetică și, apoi, viitoarele
evenimente patologice pe care individul le-ar putea avea. O viziune foarte
interesantă este cea legată de folosirea nanoboților, niște roboți practic
invizibili, programați să pătrundă în celulă și să opereze ADN-ul în secvențele
sale patologice, să decupeze partea bolnavă, s-o elimine și să sudeze panglica
la loc, eliminând astfel riscul unei potențiale îmbolnăviri. Apoi, sunt o seama
de tehnologii care îmbracă aspectul chirurgiei minim invazive, dar sunt
realizate de la mare distanță, prin internet.
Sistemul scăpat de sub control
–
În ce fel se răsfrânge problema infecțiilor nosocomiale și a dezinfectanților,
mult discutată în aceste zile, în chirurgie?
– Este o
problemă pe care trebuie s-o percepem atât din punctul de vedere al protecției
pacientului, cât și a medicului. e
vorba de consumabile, pe care tot încercăm să le achiziționăm la prețul cel mai
mic. În sănătate asta nu se potrivește cu calitatea actului medical. Când ai un
material de calitate, comportamentul organismului după actul medical este bun.
Vorbim de ace, fire de sutură, tipuri de plase, dispozitive de sutură mecanică,
sonde. Spitalul, vrând-nevrând, este un focar de boli, de microbi de tot felul
și trebuie să fii foarte atent la siguranța pacientului, dar și a personalului
angajat al spitalului. La chirurgie, dacă în ceea ce privește dezinfecția
instrumentarului mai există o cheie de control – sterilizarea, pentru celelalte
aspecte care incriminează infecțiile nosocomiale lucrurile nu stau la fel.
Trebuie făcută o dezinfecție corectă în salon, pe suprafețe, în băi, toalete,
clanțele de la uși, cărucior, targă etc. Toate detaliile acestea sunt foarte
importante, pentru că o bacterie pe care o iei de pe telefon, de exemplu, care
nu se șterge în fiecare zi cu o substanță dezinfectantă, poate să ducă la
apariția unei boli.
–
La Spitalul Floreasca există personal dedicat prevenirii și controlului
infecțiilor nosocomiale?
– Din păcate,
spitalul nostru nu are un medic epidemiolog. La Serviciul de prevenire și
control al infecțiilor nosocomiale sunt doar două cadre medii, care recoltează
culturi din aer și de pe suprafețe, fac analize, controlează apa, pereții,
blocurile operatorii, dar când apar infecții cu Clostridium difficile,
de exemplu, trebuie să ai mijloace eficiente de dezinfecție, medicamente pentru
bolnavi și spații de izolare. Noi nici nu știm foarte bine ce avem, pentru că
nu există o comunicare eficientă între organele de conducere a spitalului și
șefii de secție. Nu există o atenționare în privința evenimentelor de acest fel
apărute în spital. Una este să știu doar ceea ce raportez eu și alta este ca,
lunar, să aibă loc o întâlnire cu conducerea spitalului, în care să se prezinte
eventualele observații ale unui serviciu sau ale altuia, infecțiile nosocomiale
apărute etc. Noi trebuie, de foarte multe ori, să ne descurcăm singuri.
Doctorul a ajuns să facă și epidemiologie, și farmacologie, și chirurgie, și
organizare. Toate în condițiile în care nici pe departe nu este plătit la
calitatea muncii care i se cere. Măcar generațiile care vin ar trebui să fie
tratate ca medicii din Occident, mai ales din punct de vedere salarial.
–
Sistemul românesc de sănătate pare scăpat de sub control.
– Nu doar pare,
chiar așa este! Dacă dorim să reconstruim ceva, trebuie să începem prin a
înteți controalele în sistem și a da fiecărei specialități onoarea pe care o
are; toate specialitățile sunt importante. După ʼ90, am căutat să
descentralizăm – toate legile noastre au fost și sunt orientate spre reformarea
sistemului. Dar, de fapt, noi am dezarticulat foarte multe din sistemul
centralizat. Eu cred că anumite servicii nu trebuie descentralizate. La ora
actuală, dacă vrei să afli câți chirurgi sunt în România, o să afli zece
păreri, dacă vrei să știi câte paturi sunt în spitale, o să ai același
rezultat. Despre sistemul privat nici nu mai vorbesc, de acolo nu știm mai
nimic. Ce știm e că, de câte ori apare o problemă la privat, pacientul este
transferat în sistemul public, acolo unde nu vii cu banii în buzunar, ci cu
talonul de pensie sau adeverința de salariat. Eu cred că, pentru sistemul
privat, ar trebui făcut un sistem de asigurări, precum CASCO, în așa fel încât
atunci când transferă un pacient în sistemul public, acesta să fie însoțit și
de sumele aferente plății serviciilor oferite de unitatea spitalicească în care
a fost transferat. Din spitalele private, cei mai mulți nu vin pentru
continuarea unor investigații, ci pentru reanimare, de exemplu, sau pentru
reintervenție. Problema noastră nu este ce face privatul, pentru că la un
moment dat el va răspunde pentru ceea ce face sau nu face, ci faptul că
sistemul public de sănătate nu mai este supravegheat, nu mai respectă toate
regulile.
Congresul SRC
– În iunie,
va avea loc congresul SRC la Sinaia. Ce ați pregătit pentru participanți?
– N-aș vrea să
insist pe ceea ce se va întâmpla la Sinaia, îi las pe participanți să descopere
lucrurile interesante pe care le-am pregătit cu privire la chirurgia modernă,
adusă la zi, dar mai ales despre chirurgia viitorului. Vom începe manifestarea
cu o serie de șase cursuri precongres multitematice, privind, de exemplu,
folosirea anumitor tipuri de instrumente în suturile mecanice, plase, terapia
tromboembolică. Un curs se va referi la modul în care se realizează controlul
leziunilor în trauma abdomino-pelvină: în cazul accidentelor, nu poți să faci
totul din primul gest. Și atunci, primul gest este de sigilare, oprirea vaselor
de sânge, sigilarea intestinelor rupte, stabilizarea organismului. Timpul
următor îl reprezintă controlul leziunilor, adică aducerea pacientului dintr-o
stare biologică deprimată într-una optimală. Insistăm pe acest aspect, pentru
că ne ajută să proiectăm un punct de vedere al medicului vizavi de felul în
care trebuie să-și pregătească pacientul, astfel încât acesta să suporte
amploarea actelor medicale cu impact chirurgical. Mai avem și un curs despre
colostomii. Chiar dacă este temporară sau definitivă, colostoma trebuie
cunoscută și îngrijită, pentru că sunt foarte multe cancere de colon și de rect
la ora actuală. Este un curs pentru medici, dar vor fi cursuri și pentru
asistentele care îngrijesc aceste stome. Apoi, congresul va avea mai multe
secțiuni, care vor cuprinde toate patologiile, din perspectiva prezentului, dar
și a viitorului. Vor fi prezentate tehnologii de avangardă în chirurgie –
alternativele la chirurgia robotică, chirurgia de mâine, minilaparotomia și
educația chirurgicală, surprize și accidente în chirurgia endoscopică etc. Va
fi și o secțiune de chirurgie militară, în care se va discuta despre conduita
medicală în războiul modern, plăgile vasculare la răniții din teatrele de
operațiuni, experiența forțelor aeriene române din ultimii zece ani privind
evacuarea medicală aeriană pe distanțe lungi a pacienților critici, armele
biologice și bioterorismul. Vor fi, de asemenea, mai multe mese rotunde organizate
de SRC, care se vor concentra pe strategiile chirurgicale ale viitorului,
sesiuni pro și contra. Un congres în care diversitatea va fi la ea acasă.