Peste trei sute de angajați din
serviciile de urgență din România sunt așteptați să participe,
la Poiana Brașov, la a 17-a ediție a Conferinței naționale de
medicină de urgență. Manifestarea este organizată de Asociația
Societăților de Ambulanță din România și de Societatea de
Salvare București în perioada 1–4 septembrie.
Dr.
Cristian Grasu,
președintele conferinței, vorbește despre munca în urgențe și
oferă câteva detalii privind reuniunea de la Poiana Brașov.
– Care sunt rolul și locul
medicului de medicină de urgență în îngrijirile de sănătate?
– Caracteristică medicinii de
urgență este aria de cuprindere – o sumă de specialități.
Urgentistul întâlnește toată gama de situații din toate
specialitățile. Este, practic, o nișă care se referă la
aspectele supraacute sau acute ale unei boli. Mai rar se confruntă
direct cu boli cronice. În această arie amplă de cuprindere,
medicul de medicină de urgență trebuie să fie pregătit să
cunoască toate aspectele bolilor care pot pune în primejdie viața.
El se diferențiază de un alt specialist prin caracterul acut al
patologiei căreia trebuie să-i facă față și timpul scurt pe
care îl are la dispoziție să ia măsurile care se impun.
Principalul rol este de stabilizare a pacientului, inițiere a
diagnosticării și stabilire a managementului fiecărui caz.
– Ce calități trebuie să aibă
personalul de pe ambulanță?
– Trebuie să aibă rezistență
fizică, dar și psihică, la stres intens și la impact emoțional
puternic, cunoștințe solide de semiologie, capacitatea de a lucra
în echipă. Trebuie să aibă și o doză bună de curaj și
decizie, pentru a-și asuma anumite acțiuni medicale, repede și nu
întotdeauna cu toate informațiile pe care și le-ar dori. Sigur,
mai nou, poate să apeleze la telemedicină, dar nu totdeauna ai
timpul necesar sau nu funcționează conexiunea. Personalul care
lucrează în prespital trebuie să aibă multe ore de pregătire,
pentru că activitatea admite o rată de greșeală foarte mică spre
inexistentă. La Serviciul de Ambulanță București-Ilfov (SABIF),
de exemplu, în fiecare an există un plan de pregătire
profesională, pe categorii profesionale. În fiecare săptămână,
în substații, sunt cel puțin trei zile în care se fac cel puțin
două ore de pregătire. În plus, echipele trebuie să muncească și
să se pregătească împreună ca să ajungă la performanță.
Acesta este unul din motivele pentru care am cerut aproape în
fiecare an, în ultimii patru ani, să avem concursuri profesionale
obligatorii – între echipaje de ambulanță, ca parte a procesului
de pregătire.
– Este suficient personal în
serviciile de ambulanță?
– În prezent, numai pentru
serviciile de ambulanță ar trebui să fie înființate peste patru
mii de posturi noi. Deficitul este de 42%, raportat la totalul
angajaților, de aproximativ 10.500. În ceea ce privește medicii,
raportul actual al doctorilor la suta de mii de locuitori este atât
de mic încât aproape nu poate fi luat în calcul. Singurele
excepții fericite sunt orașele universitare: Timișoara, Iași,
Cluj, București, Constanța, Craiova, unde este ceva mai bine. În
rest, avem situații, ca în Călărași sau Vaslui, unde nu există
echipaje de tip C și niciun specialist în medicină de urgență.
Sunt și alte județe în situația asta. SABIF, de exemplu,
intervine în sprijinul serviciilor de urgență din Teleorman,
Giurgiu, Ialomița, Călărași, Dâmbovița. Politica ultimilor ani
a fost să nu se permită angajarea medicilor cu specialitatea
medicină de urgență la serviciile de ambulanță, pentru că este
o nevoie foarte mare în UPU. În prezent, numărul medicilor din UPU
și serviciile de ambulanță nu depășește 500. Ar mai trebui încă
pe atât. Din nefericire, numărul de absolvenți în această
specialitate nu trece de 10–15 pe an.
– Problemele
cu parcul auto s-au mai ameliorat?
– Acum situația este critică.
Avem un parc de mașini principial moderne, dar care au trecut
printr-o exploatare intensă în ultimii opt-nouă ani, ceea ce face
ca, lună de lună, cel puțin 30% din mașini să stea câteva zile
în service. Marea majoritate ar trebui înlocuite. Adică toate
mașinile cumpărate în 2007 și 2008, dar noi folosim încă și
mașini din 2001–2003. Nicio mașină nu poate funcționa 24 de ore
din 24 fără să ajungă rapid într-o stare de degradare avansată.
Ministerul Sănătății a alocat în fiecare an în jur de 80–90
de milioane de lei pentru cumpărarea de ambulanțe, dar, din păcate,
cel puțin în ultimii trei ani, nu s-a reușit decât ceva simbolic.
Diverse probleme organizatorice și administrative au dus la
nerealizarea achizițiilor la întreaga capacitate. În fiecare an,
banii alocați cumpărării de ambulanțe s-au întors la bugetul de
stat, pentru că nu s-au cheltuit. Dacă închei un contract în luna
decembrie, orice fabrică poate să producă un număr limitat de
mașini până la sfârșitul anului. Iar legea finanțelor publice
este foarte clară în situația aceasta – tot ce a fost alocat pe
anul fiscal în curs și necheltuit până la 31 decembrie se
întoarce la bugetul de stat. Doar investițiile multianuale pot avea
report de la un an la altul.
– Care este necesarul de
ambulanțe în România?
– În jur de 1.600–1.700 de
mașini funcționale.
– Care sunt cele mai frecvente
cazuri cu care se confruntă Ambulanța?
– În mod clar, bolile
cardiovasculare, pentru care avem însă protocoale clare și
posibilitatea de a ști către ce spital să îndreptăm pacientul.
Destul de multe sunt și accidentele, unde abordările sunt foarte
diferite de la un caz la altul. În aceste situații, lucrurile se
bazează pe colaborarea și comunicarea cu celelalte servicii
implicate – poliția, jandarmeria, pompierii.
– După incendiul din clubul
Colectiv, s-a produs mobilizarea masivă a serviciilor de urgență.
Ce a însemnat acest accident pentru Ambulanță?
– Ca număr de victime, Colectiv a
fost cea mai amplă intervenție a serviciului de urgență. Ca număr
de ambulanțe implicate, au mai fost și altele. Pentru Ambulanță,
a fost o situație nemaiîntâlnită în România și foarte rar
întâlnită în toată lumea – aproape două sute de victime
produse în câteva minute. A fost un eveniment extrem de grav și
greu de manageriat. Lipsa de personal și de resurse materiale, adică
mașini, a făcut ca, în acel moment, numărul de ambulanțe aflate
la muncă să fie limitat. Dacă nu am fi pierdut aproape șapte sute
de posturi la București, cu doi ani înainte, ar fi fost cel puțin
zece ambulanțe în plus pe tură, ceea ce ar fi creat o diferență
uriașă în modul în care au fost abordați pacienții de la
Colectiv. Dezastrul a scos în evidență un aspect pe care noi îl
discutasem cu doar câteva luni înainte: ce face poliția prima dată
când ajunge la un accident? Înconjoară locul cu o bandă galbenă
pe care scrie „nu treceți“ și interzice accesul tuturor celor
care ar putea să intervină și să ajute – voluntari, medici și
asistenți medicali aflați întâmplător în zonă. Am trimis, de
exemplu, o mașină cu voluntari, în care existau tot felul de
materiale care ar fi fost foarte utile la fața locului, dar nu i s-a
permis accesul. Ar trebui evaluată situația respectivă și văzut
cum putem să folosim și această resursă importantă – evident,
sub coordonarea unui medic specialist.
– Ce noutăți va aduce
conferința națională de medicină de urgență?
– Conferința de anul acesta este
orientată în special pe modificările protocoalelor, apărute în
urma congresului Societății europene de resuscitare din toamna
anului trecut. Sunt recomandări tot mai intense privind
administrarea de oxigen în resuscitare, de exemplu, folosirea
pompelor de compresii toracice, introducerea defibrilatoarelor
automate publice. Apoi, în accidentele vasculare, indiferent unde se
petrec ele, se recomandă tromboliza încă din prespital. Mai sunt
multe alte modificări care au apărut și pe care vrem să le facem
cunoscute în primul rând și apoi folosite. Va fi organizată și
etapa finală a proiectului Urgent Med Equity, unde vom trage
concluziile întâlnirilor noastre pentru pregătirea a 120 de
voluntari ca ambasadori ai acestui proiect. Sunt oameni care vor pune
presiune pe factorii de decizie locali pentru a face, în sistem,
modificările considerate de noi că fiind esențiale și urgente.
Vor face, de asemenea, lobby în lumea medicală pentru a crește
interesul tinerilor de a se angaja în sistemul de urgență în
prespital. Au fost opt astfel de întâlniri, fiecare în câte un
județ.
– Care
va fi tematica abordată?
– Vor fi lucrări care vor acoperi
întreaga patologie și situațiile cu care se confruntă personalul
angajat în medicina de urgență. Vor fi și câteva lucrări foarte
interesante legate de utilizarea aplicației „Există un erou“ și
rezultatele care au apărut ca urmare a utilizării acestei
aplicații, cum ar fi, de exemplu, traseul și managementul
pacientului străin în urgență. Este o chestie nouă de care
trebuie să ne ocupăm, pentru că numărul cetățenilor străini
care trăiesc sau vizitează România este în creștere. De
asemenea, vor fi câteva prezentări legate de dispeceratele de
urgență și de dispeceri, o problemă intens dezbătută în ultima
vreme, mai ales cu Departamentul pentru Situații de Urgență, în
care vom prezenta punctul de vedere al serviciilor de ambulanță.
.jpg)
