Fondator al paginii de Facebook Spitalul Virtual pentru Copii (SVC), conf. dr. Mihai Craiu este, probabil, medicul român cu cel mai mare impact în mediul online la ora actuală.

Pagina pe care o conduce are peste 190.000 de urmăritori și aproape zilnic (șase zile din șapte) câte o postare. Abordează o problemă la zi, pe care o explică într-un limbaj accesibil atât prin comentariul propriu, cât și prin trimiteri către articole știinţifice.

Conf. dr. Mihai Craiu este medic primar pediatru cu supraspecializare în
pneumologie pediatrică. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, din București. În prezent, este Șef Disciplină II în cadrul Institutului de Ocrotire a Mamei și Copilului Prof. Dr. Alfred Rusescu.

În era tehnologiei, cât de importante sunt reţelele de socializare pentru educaţia populaţiei?

Reţelele de socializare sunt utile în modificarea percepţiei asupra aspectelor legate de sănătate în general, în era accesului facil la o informaţie de calitate extrem de variabilă. Unele pagini de social media ar putea oferi perspective corecte asupra unor subiecte de dialog aparent controversate sau în care există o multitudine de mituri și dezinformare.

Avantajul acestei abordări este acela că face accesibile diverse aspecte știinţifice unei mase mari de persoane interesate, fără a limita opţiunile de interacţiune printr-un limbaj ultra-specializat.

În antiteză cu literatura medicală de specialitate, care trebuie evaluată prin peer-review și care este destinată exclusiv medicilor, literatura medicală distribuită prin căile social media își dorește să crească gradul de acces la informaţie.

Aceasta este făcută accesibilă printr-un limbaj comun, fără multe detalii tehnice, și prin utilizarea unor comparaţii plastice, ușor de perceput și de către persoanele fără pregătire medicală.

Care este scopul platformei Spitalul Virtual pentru Copii?

Crearea unei platforme de educaţie medicală în primul rând pentru părinţii din România, dar și pentru românii din alte părţi ale lumii, care au bariere lingvistice sau culturale în interacţiunea lor cu sistemele medicale din ţările în care se află temporar.

În secundar, este un instrument de cercetare știinţifică destinat explorării percepţiei parentale asupra unor subiecte de actualitate, în vederea îmbunătăţirii procesului educaţional destinat studenţilor UMF „Carol Davila” din București. Nu în ultimul rând, este o cale particulară de consiliere medicală și de facilitare a dialogului cu experţii INSMC
„Alessandrescu-Rusescu”.

Cum ar putea medicii să folosească mai bine platformele online în beneficiul lor și al celor care îi urmăresc?

În primul rând, prin utilizarea unor strategii de limbaj. Dialogul pe care îl exersăm în cursul formării medicale și al examenelor de specialitate susţinute după finalizarea studiilor este rareori accesibil publicului larg.

În opinia mea, cred că cea mai mare barieră în relaţia medic-pacient în România actuală este comunicarea: fie medicul nu are abilităţi de comunicare în limbaj accesibil, fie nu are confortul de a interacţiona direct, dincolo de poziţia protectoare de expert în cadrul unei instituţii.

Social media oferă o platformă de comunicare cu pacienţi reali și reprezentativi pentru starea actuală din România. În cursul formării medicale, rareori realizăm cât de mare este falia de comunicare medic-pacient.

Personal, cred că medicul care dorește să trateze pacienţi și să influenţeze percepţii și comportamente (pentru ca realizările sale profesionale punctuale să fie durabile și să existe cât mai mult timp și după externarea pacientului) ar trebui să cunoască pacientul român așa cum este, cu angoasele și cu barierele sale.

Știri false tot mai sofisticate

Asistăm la o invazie a fake news-urilor în mediile online. Cum poate fi combătut feno­menul?

Doar prin cantitate și perseverenţă ar putea fi echilibrate. Căci de combătut este dificil... Știrile false sunt rostogolite cu rea-voinţă, programat, din ignoranţă sau superficialitate.

Viteza de propagare a știrilor false în social media este de circa șase ori mai mare decât a celor adevărate, din motive psihologice. Unele au în spate interese comerciale sau de altă natură. De aceea sunt dificil de combătut, într-o populaţie cu nivel redus de educaţie medicală, în general, și de educaţie digitală, în particular.

În prezent, părinţii din România au acces mult mai ușor la informaţie și pot verifica mult mai eficient sursa și veridicitatea unor recomandări, motiv pentru care știrile false tind să fie din ce în ce mai sofisticate și amestecate cu fragmente de adevăr.

Personal, cred că sunt necesare din ce în ce mai multe voci autorizate în mediul online, de expresie românească, pentru a menţine balanţa prin știri corecte. Este necesar un efort susţinut și organizat de demontare a miturilor medicale.

Există multe alte voci remarcabile de medici care fac în mod constant educaţie medicală prin social-media: dr. Irina Costache, fondatoarea blogului Mămica Pediatru, conf.dr. Maria Livia Ognean, fondatoarea blogului de neonatologie Baby Care Sibiu, dr. Vasi Rădulescu, dr. Mihail Pautov, autor al paginii doctormihail.ro, dr. Otilia Ţigănaș, cu Blogul Otiliei etc.

Din experienţa dv., care sunt tipurile de materiale online la care publicul reacţionează cel mai bine?

Mesaje video scurte sau ilustraţii simple/infografice/scheme, explicate într-un limbaj accesibil, scurt și memorabil.

Cum măsuraţi reacţia publicului faţă de postările dv.?

De obicei, amploarea discuţiei și distribuirea mesajului sunt
elementele care mă determină să caut explicaţia impactului acelei postări. Evident că am, ca orice autor de materiale educaţionale, o emoţie pozitivă când există apreciere.

Mă întristează dacă sunt foarte multe comentarii negative sau injurioase. Cititorul român are deseori reacţii emoţionale și prea puţin atitudini rezervate, raţionale. Uneori, părinţii care au o percepţie diferită asupra subiectului au impresia că este o mustrare adresată lor, și atunci [ei] o iau personal. Nu este facil acest tip de dialog.

Social Media, ca spaţiu de cercetare

Aceste platforme ar putea fi folosite și pentru a corecta eventuale practici medicale greșite care conturează un „pattern” incorect?

Da, este posibil, și chiar am utilizat SVC în scop de cercetare a diverselor atitudini de diagnostic și tratament. Unele dintre aceste cercetări au fost publicate în Revista Română de Pediatrie în ultimii ani și au vizat subiecte fierbinţi din zone ce ar trebui ameliorate – vaccinarea, utilizarea antibioticelor, creșterea și dezvoltarea la copil etc.

Studiile repetate asupra unor erori frecvente de prescripţie a medicaţiei
inhalatorii în România au dus la publicaţii medicale sau prezentări la congrese naţionale și internaţionale. Din aceste experienţe de cercetare au apărut noi direcţii de abordare și, personal, consider că postările din SVC au contribuit la ameliorarea calităţii abordării copilului cu boală a căii aeriene în ţara noastră.

Ce vă amintiţi despre începuturile dv. în acest domeniu?

Sunt multe de spus/scris. Cred că ar fi de făcut un material separat despre cum ar putea începe o astfel de expediţie în ape necunoscute. Este necesară foarte multă muncă și un stomac rezistent... Căci nu este „ușor de înghiţit” limbajul diverselor persoane certate cu raţiunea sau cu bunul-simţ, iubitoare de pseudoștiinţă și de conspiraţii mondiale.

Vă consideraţi un „influencer” în domeniul medical? Ce alte
trăsături trebuie să aibă un medic pentru a deveni și a rezista ca influencer?

Nu pot aprecia eu acest lucru obiectiv! Cred că cei peste 190.000 de urmăritori ai SVC reprezintă o cifră. În primul rând, trebuie rigoare știinţifică și documentare minuţioasă. Și, nu în ultimul rând, prudenţă în afirmaţii.

Ce tip de platforme credeţi că sunt cele mai potrivite, în general, pentru propagarea mesajelor de educaţie medicală?

Orice platformă ce poate susţine mesajul și vizual. Un mesaj de succes poate și trebuie să fie scurt și memorabil. Ar fi util să fie însoţit de surse care să poată susţine afirmaţiile/comentariile educaţionale postate.