Ce înseamnă ca pasiunea să dureze o viaţă? Pentru unii poate însemna ca în 20 de ani să fii mereu la datorie: să salvezi vieţi, să pui sănătatea la locul ei, să te lupţi încontinuu cu minutele sau secundele. Apoi să îţi amintești că trebuie să reglezi dialogul întrerupt cu pacientul. Și care sunt oare „urgenţele” unui medic urgentist? Dr. Daniela Avram, medic coordonator Compartiment Primiri Urgenţe (CPU) din cadrul Spitalul Municipal Mangalia, ne răspunde la această întrebare și ne explică ce înseamnă pentru ea medicina de urgenţă.
Ce înseamnă pentru dv. medicina de urgenţă?
În Spitalul din Mangalia sunt de când am terminat rezidenţiatul. Medicina de urgenţă înseamnă pentru mine, înainte de toate, pasiune. În această specialitate nu ai ce căuta dacă nu ești pasionat. Pentru a face faţă standardelor și provocărilor, această specialitate implică o luptă permanentă. Aici minutele fac diferenţa dintre viaţă și moarte. Dacă nu ești acolo în momentul oportun, cu solide cunoștinţe și o mare dedicaţie, nu reușești să salvezi multe. Această alegere am făcut-o pentru oameni și pentru a-i salva. Mă bucur nespus că am rămas în Mangalia pentru a ajuta oamenii de aici.
Câţi dintre pacienţii care ajung la unitatea de primiri urgenţe reprezintă urgenţe reale?
În cadrul Unităţii de Primiri Urgenţe (UPU) de la Spitalul Municipal din Mangalia, în 2018 s-au înregistrat aproximativ 48.000 de cazuri, cu o medie de 150 de solicitări pe parcursul unei gărzi de 24 de ore. Dintre acestea, doar 30–40% sunt urgenţe veritabile. Însă, pentru a stabili dacă solicitarea este o reală urgenţă, pacientul trebuie examinat. Acest lucru înseamnă că nicio solicitare din urgenţă nu poate fi refuzată.
Cum vă explicaţi această situaţie? UPU este cea mai la îndemână soluţie pentru pacienţi?
Oamenii sunt îndreptăţiţi să se adreseze nouă, de vreme ce accesul la medicina de familie este relativ îngreunat. În aceste condiţii, pacientului îi este mult mai ușor să se adreseze unui serviciu disponibil tot timpul. Aceste urgenţe sunt justificabile. Noi suntem acolo să-i ajutăm, să-i educăm și să-i îndreptăm către serviciile care pot să îi ajute în mod secundar.
Cât de mult îngreunează lucrurile această categorie de solicitări?
Nu de puţine ori suntem asaltaţi de cazuri care nu au o reală urgenţă, dar asta nu înseamnă că situaţiile prioritare nu sunt preluate. Aici intervine serviciul de triere a urgenţelor. În funcţie de simptomatologie, pacientul primește aici un cod de urgenţă, preluarea cazurilor realizându-se în funcţie de acest cod. În mod cert, nu sunt temporizate urgenţele reale.
Care sunt urgenţele majore întâlnite frecvent?
Printre urgenţele majore pe care le întâlnim frecvent se numără: sindroamele coronariene acute, accidentele vasculare la debut și stopurile cardio-respiratorii. Acest tablou sobru este echilibrat de procentul mare de resuscitări reușite. Asta se datorează echipei medicale care a creat un nucleu. Într-un timp record, reușim, cu puţini oameni, să facem faţă cu brio situaţiilor.
Ce înseamnă puţini oameni?
Suntem patru medici de medicină de urgenţă și un medic cu specializare medicină de familie și cu competenţe pe urgenţe prespitalicești. Reușim să facem faţă numărului imens de solicitări. În acest moment sunt două posturi disponibile. Este destul de greu când vine vorba de medici urgentiști. Pasiunea este elementul care suplinește lipsa personalului. Dintr-o perspectivă poate mai puţin favorabilă pentru noi, medicii, dar din fericire pentru pacienţi, această pasiune durează o viaţă.

A crescut gradul de civilizaţie în rândul populaţiei

Care este pentru dv. cea mai bună resursă de energie?
Iniţial, când am început să profesez, nu mi-am imaginat această specialitate ca fiind atât de grea. Cred că principala sursă de pozitivism și de energie este dată de rezultatul muncii noastre. Mulţumirea și recunoștinţa celor pe care îi ajutăm reprezintă motivaţia pentru a merge mai departe. Am constatat că în ultima vreme oamenii au o atitudine pozitivă faţă de ceea ce înseamnă medicină. A crescut gradul de civilizaţie a populaţiei. După ce au trecut printr-o situaţie critică, oamenii vin și ne mulţumesc. Momentul de cumpănă al unui om îl face pe acesta să aprecieze și să valorifice mai mult sănătatea și tot ce implică ea. Asta poate și pentru că în UPU rezultatul este relativ imediat.
Ce alte schimbări aţi mai constatat din experienţa dv.?
În trecut, cazurile care ajungeau în urgenţe erau de o gravitate mult mai mare. Acum, oamenii nu mai neglijează simptomatologia. Adresabilitatea pentru serviciul de urgenţă este mult mai mare – un motiv de bucurie, pentru că a crescut în rândul pacienţilor nivelul de preocupare privind starea de sănătate. Nu este în favoarea noastră, însă este în favoarea lor. Noi nu ne supărăm pe pacienţi.
Ce înseamnă comunicare contracronometru cu pacientul?
Cu puţine cuvinte poţi explica pacientului sau familiei gravitatea situaţiei. Oamenii sunt speriaţi, dar înţeleg foarte bine ce le transmiţi, astfel că lucrurile decurg cum trebuie, iar dialogul este echilibrat atunci când sănătatea este pusă la locul ei, în măsura în care situaţia o permite.
Dv. aţi fost vreodată pacient al UPU? Cum a fost experienţa?
Sigur că de-a lungul timpului am fost și eu în acest rol. Am fost tratată cât se poate profesionist. Cu această ocazie aduc în discuţie faptul că nu am nimic de reproșat sistemului nostru de sănătate din această perspectivă. Personalul este marele minus care atrage după sine și alte neajunsuri. Mă bucur însă că ne îndreptăm într-o direcţie bună și că există o motivaţie serioasă pentru a nu mai părăsi ţara. Am colegi care se întorc.

Singura temere

Cum este un medic după o gardă UPU?
Aceasta este o întrebare dificilă. Obosit, dar în același timp bucuros că a reușit să gestioneze cu brio situaţiile din gardă. Satisfacţia lucrului bine făcut și îndeplinit este un sentiment care înlătură orice epuizare. „Dacă lipsește ţinta, viaţa este o rătăcire” este fraza care îmi vine în minte atunci când oboseala își spune cuvântul. Cred cu tărie că pilula de știinţă și cea de hrană spirituală sunt instrumentele cele mai de preţ ale unui medic.
Este o secţie solicitantă. În ce măsură reușiţi să nu luaţi acasă din trăirile profesionale?
A ajunge acasă înseamnă a ajunge în oaza de liniște care îţi asigură reîncărcarea bateriilor. Contează foarte mult să ai un mediu familial liniștit, ca familia să te înţeleagă, pentru că acolo sunt tratate urgenţele și nevoile pe care eu le am la rândul meu.
Există o temere a medicului de urgenţe?
Singura grijă pe care o am de fiecare dată când ajung în gardă este gândul de a reuși să ajut cu tot ce pot și să fac tot ce îmi stă în putere pentru acei oameni. Această temere o are orice medic, indiferent de numărul orelor din gărzi, indiferent de experienţa construită. Este un sentiment firesc, uman, atunci când îţi pui toată priceperea la înaintare.
Ce sfaturi aveţi pentru tinerii care vor să aleagă această specialitate?
Interacţionez des cu rezidenţii care fac gărzi în spital. Ei au cam înţeles ce înseamnă medicina de urgenţă. Vreau să știe de la bun început că această specialitate presupune o conectare în permanenţă la tot ce înseamnă știinţă medicală. Pe de altă parte, trebuie să conștientizeze că este un domeniu cronofag. Medicina de urgenţă este o specialitate pentru o viaţă. Am mulţi colegi care au renunţat după câţiva ani de activitate, realizând că nu pot da randamentul necesar acestei specializări.