Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

De ce fug medicii de cercetare?

Viața Medicală
Dr. Mariana MINEA joi, 26 iunie 2014

Profesorul Ştefan N. Constantinescu conduce propriul laborator de cercetare la Ludwig Institute for Cancer Research – filiala din Bruxelles, unde studiază mecanismele ce guvernează formarea elementelor celulare ale sângelui, dar şi bazele moleculare ale cancerelor mieloide cronice. Este membru al Academiei Regale de Medicină din Belgia şi al Academiei Române de Ştiinţe Medicale, director pentru cooperare europeană la Institutul de Virusologie „Şt. S. Nicolau“ şi profesor la Universitatea Catolică din Louvain şi la UMF „Carol Davila“ Bucureşti. Profesorul Constantinescu ne-a explicat de ce evită medicii cercetarea ştiinţifică fundamentală.

 

 

 

   În România, tot mai puţini medici aleg cercetarea. De ce se întâmplă acest lucru? Ce se poate face pentru corectarea acestei tendinţe?
   – Problema este că, din cauza subfinanţării cercetării timp de 50–60 de ani, nu s-au putut construi structuri cu masă critică de echipament şi de expertiză în mod real competitive cu cei mai buni din Europa. Nu e vorba că România nu are specialişti, are specialişti foarte buni, dar e o competiţie foarte mare pentru finanţare. Şi, din păcate, România nu a primit foarte mulţi bani de la Comisia Europeană în ultimii ani – doar cam a zecea parte din ce primesc ţările mari. Este o realitate. Şi asta vine din faptul că şromâniiţ nu s-au putut prezenta la aceste competiţii pentru că nu au avut suficiente articole publicate în reviste cu impact foarte mare, nu au avut brevete, nu au putut dovedi că au în spate structuri susţinute de stat, cu care să poată să alerge în competiţia asta şi să ajungă primii la final. Şi atunci, Comisia Europeană a rezolvat problema încercând să acorde fonduri structurale autorităţilor naţionale de cercetare, care pot fi transformate în subsidii pentru a creşte baza competitivităţii. Acest lucru se desfăşoară în momentul de faţă, vom vedea care este rezultatul. Apoi, desigur că ştiinţa românească a fost traversată de mai multe reforme. A început reforma aceasta a ministerului lui Daniel Funeriu, cu o serie de lucruri care erau corecte, poate că n-a fost foarte bine explicată publicului şi cercetătorilor, dar erau criterii serioase, luate din Uniunea Europeană, nu inventate. S-a început o reformă, apoi a căzut guvernul acela şi a venit alt guvern cu alte priorităţi. În momentul de faţă, situaţia e un pic ambiguă. De asemenea, România nu a absorbit decât 23% din banii structurali care i s-au acordat, deci practic suntem în situaţia în care nu poate absorbi banii alocaţi de Uniunea Europeană pentru că nu are suficiente structuri şi nici suficientă competitivitate.

 

   Asta explică alegerea medicilor?
   – În ceea ce priveşte medicii, e o problemă la nivel european: facultatea de medicină şi-a extins foarte mult programul de învăţământ, în sensul că studentul e ocupat de dimineaţa până seara cu studiul medicinii, cu pregătirea. Deci ai învăţarea, în primii ani, care îţi deschid mintea, orizontul, şi ai pregătirea practică, pentru a fi medic bun. S-a mărit atât de mult programul, încât un student la medicină nu mai are timp să facă altceva decât să urmeze programul, ca să obţină titlul de medic. Niciunul dintre aceşti medici nu mai are timp să facă cercetare. Or, cei mai buni cercetători au fost cei care au început să facă cercetare din timpul facultăţii. Programele astea trebuie să se mai şi scurteze. Se amplifică foarte mult toate cursurile. De ce? Pentru că poziţiile de învăţământ depind de numărul de studenţi. E un cerc vicios: în multe ţări din Europa, universităţile nu sunt finanţate pe baza valorii ştiinţifice, ci pe numărul de studenţi atraşi, şi atunci sunt interesate să facă foarte multă predare, iar copiii ăştia trebuie să înveţe tot timpul, ca nişte maşini, nu mai au timp de cercetare. Şi aşa pierdem foarte mulţi cercetători, pentru că, dacă nu ai făcut cercetare până la 25 de ani, nu mai poţi. Intră în partea clinică şi gata. Şi nici acolo nu e loc pentru toată lumea. De exemplu, la Bruxelles, unde lucrez, fondatorul institutului, Christian de Duve, care a luat premiul Nobel în 1974 cu George Emil Palade şi Albert Claude, a spus foarte clar că nu se ducea la o serie de cursuri, tocmai ca să poată face cercetare, dar era permis şi avea timp. Acum însă e o alergătură după cursuri, stagii, notiţe, examene, ca la şcoala primară sau ca la liceu. Studenţii sunt infantilizaţi, ca să depindă de sistemul de învăţământ. Până la urmă, la vârsta de 23–24 de ani trebuie să îţi asumi nişte responsabilităţi.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.