Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

De la buna inspirație la respectarea regulilor

Viața Medicală
Alexandra NISTOROIU vineri, 5 mai 2017

     Dr. Monica Radu este medic nefrolog într-un centru privat din Turda, județul Cluj. La Cluj-Napoca a făcut facultatea și rezidențiatul, iar din 2000 a lucrat la Spitalul Câmpia Turzii, până în 2011 când s-a închis centrul de dializă de stat, lăsând loc unuia nou, privat.

 

 

     – Cum v-ați orientat către nefrologie?
     – N-a fost o dorință anume. Când am luat rezidențiatul, mi-am dorit să rămân să fac specializarea în Cluj, am vrut să fac neurologie, au fost două locuri atunci în județ, care s-au ocupat înaintea mea și, din ce rămăsese, nefrologia mi s-a părut mai interesantă. La momentul acela, mă gândeam că voi lucra într-un oraș mare. Am terminat facultatea în ʼ93 și era o perioadă în care noi, absolvenții de medicină, ne doream să lucrăm într-un oraș mare. Și cu nefrologia m-am gândit că voi avea șanse mai bune. Era nefrologia la început, dializa abia devenise populară. Pe urmă, întâmplarea a făcut să ajung la un spital din zonă, în Câmpia Turzii, unde urma să se înființeze o stație mică de dializă și am rămas în acest domeniu.
     – Cum a fost să puneți pe roate secția de dializă?
     – Am fost nevoită să mă ocup de un centru de dializă nou, să o iau de la zero singură, la Câmpia Turzii, și acolo m-am format și mi-am permis „să greșesc”, că n-am prea avut pe cine să întreb. Am învățat din multe greșeli. Sigur, prin telefon, colegii medici de la care am învățat în timpul rezidențiatului m-au sprijinit, și au primit pacienții la clinică atunci când apăreau probleme. În total am lucrat nouă ani acolo. Șase ani am lucrat singură. Adevărul e că ne-a ajutat clinica, dar a fost destul de greu. Acum sunt într-un centru privat de dializă, din 2011. S-a închis centrul de stat, medici, asistente – am plecat cu toții.
     – Ce provocări apar în centrul de dializă pentru care lucrați în prezent?
     – Sistemul în care lucrez e foarte bine organizat. Nu am niciun merit, pur și simplu preiau niște reguli și niște protocoale ale companiei în care lucrez. Dificil este că sunt pacienți cronici. Sunt bolnavi care fac dializă de mai mult de 20 de ani, sunt obosiți de boala pe care o au. Este complicat să fie motivați să facă ce e bine pentru ei, să rămână complianți cu tratamentul și cu medicația, mie asta mi se pare că îți consumă cea mai mare energie. În rest, nu mă pot plânge de ceva anume. Am în jur de 130 de pacienți, în acest moment, toți pe hemodializă. Pacienții vin din zona Câmpiei Turzii și, de câțiva ani, și din județul Alba, din zona limitrofă – Ocna Mureș, Unirea și de pe valea Arieșului.
     – Diferă ceea ce faceți acum de activitatea în spitalul de stat?
     – Acum, este mult mai riguros stabilit ceea ce trebuie să facem pentru pacienți și mereu avem un feedback despre rezultatele noastre. La spital părea foarte lejer, fără reguli, totul era lăsat la buna mea inspirație. Aici totul este foarte riguros și, în momentul în care respecți regulile și ești serios, totul e cum trebuie. Pacienții sunt bine îngrijiți, sunt mulțumiți. Mi-aș dori și eu să fiu tratată undeva ca pacient așa cum sunt tratați pacienții la noi.
     – A fost unul din motivele care v-a făcut să treceți în sistemul privat?
     – Eram foarte dezamăgită de lipsa de perspectivă. Eram medic primar, dar eram, în mod evident, pe un drum închis. Conducerea de-atunci a spitalului nu acorda niciun fel de atenție dializei. Era perioada în care salariile erau foarte mici, personalul era foarte nemulțumit. Erau deja foarte puține centre de stat de dializă. Atunci s-a privatizat în toată țara dializa. Și erau și nemulțumiți pacienții. Nu aveau confort, nu aveau întotdeauna medicația care era necesară, nu făceam analizele care erau prevăzute în standardul de tratament al bolnavilor. Nu aveam aer condiționat în saloane și era foarte cald. Au fost mai mulți factori. Am simțit că trebuie să fac schimbarea nu numai pentru mine, ci pentru toată lumea. Am pornit cu 26 de pacienți și acum sunt 130. Ca volum de muncă, la spital era mult mai lejer. Și aveam și paturi. Mi-a folosit faptul că am lucrat și pe secția de interne, aveam niște paturi de nefrologie, făceam și gărzi în spital, erau și gărzi de urgență. Și am dobândit o experiență foarte utilă ca medic. Dar nu pot să spun că a fost bine.
     – Aveți și pacienți aflați pe lista de așteptare pentru transplant?
     – Sunt, desigur. Toți pacienții sunt informați. Depinde de ei să meargă la centrul de transplant și ulterior să se ocupe de analize. Au fost pacienți transplantați, de când lucrez aici. Ce pot să vă spun este că nu sunt atât de mulți pacienți transplantați pe cât ne așteptăm să fie. Și sunt bolnavi care merg de câteva ori, își doresc să fie transplantați după care renunță. Încep dializa cronică, le e bine și nu merg mai departe. Trebuie să-și facă singuri niște analize, au acolo o baterie de investigații, se rupe filmul undeva, nu știu să vă spun unde.
     – Dar în discuțiile cu potențialii candidați de transplant, simțiți că aveți toate informațiile, este clar tabloul sistemului de organizare a transplantului?
     – Nu! Nu, nu... chiar nu. Noi le spunem unde să meargă, cu cine să ia legătura și cam atât. Depinde foarte mult de ei să ajungă să fie transplantați. Cel puțin în Cluj așa este. Dar oamenii hotărâți și care nu au contraindicații – dacă au și un donator potrivit, cineva din familie – ajung să fie transplantați. Au fost și pacienți transplantați de la cadavru. Depinde mult de ei, de cât de bătăioși sunt, cum reușesc acolo să convingă echipa medicală să-i transplanteze. Eu privesc din afară, pentru că nu am legătură cu colegii medici din centrul de transplant. Nici când eram în spital nu aveam. Și în rezidențiat, activitatea din centrul de transplant era complet separată de activitatea din clinica de nefrologie. Eu nu am avut acces în clinică să văd cum fac transplant. Ce știu despre transplant este doar ce am citit când mi-am dat examenele. Ei au nefrologi care numai cu asta se ocupă. Pacienții internați fac dializă acolo în centrul de transplant, nu este o relație de colaborare între centrele de dializă și centrul de transplant.
     – Ce schimbări vă doriți în sistemul de sănătate?
     – Ce este acum e clar că nu e funcțional. Nu știu să vă spun cu ce aș începe. În primul rând, medicina de familie nu e la locul la care ar trebui să fie. Pacienții, mă refer inclusiv la mine și la familia mea, apelează la medicul de familie mai mult ca la un funcționar. Eu cred că medicul de familie ar trebui să fie mult mai implicat în viața bolnavului, în viața familiei pacientului și relația cumva să nu fie doar dinspre pacient spre medicul de familie, ci și invers. Din 130 de pacienți pe care îi am, o singură dată m-a sunat un medic de familie să mă întrebe ceva despre pacientul lui și mi s-a părut foarte ciudat. Pe urmă mi-am dat seama că, de fapt, așa ar trebui să fie. Dar m-am speriat când a sunat. Nu știam dacă mă ia la rost sau e o problemă. Pur și simplu m-a întrebat cum ar fi mai bine să facem pentru un anumit pacient să ajungă la o anumită intervenție, lucru care nu ar trebui să fie o excepție. Ar trebui să fie un lucru normal. Dar ne-am obișnuit ca medicii de familie să se ocupe de hârtii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.