De la înființare, asociația fondată de Carmen Uscatu și de Oana Gheorghiu a modernizat mai multe secții de oncologie din țară și a demarat cel mai mai proiect de implicare socială din ultimii ani, și anume construcția primului spital de oncologie și radioterapie pediatrică din România (comunitatea NOI FACEM UN SPITAL).

Cele două femei au acceptat „provocarea” pe care le-am lansat-o înainte de 1 martie și ne-au vorbit despre provocările pe care le-au avut atât în plan profesional, cât și personal.

Ce diferență credeți că ar putea să facă femeile în domeniul în care lucrează?

Oana Gheorghiu: Cred că a face o diferență acolo unde lucrezi este strâns legat de competență și de devotament, indiferent dacă vorbim despre o femeie sau despre un bărbat. Atât timp cât ești pregătit pentru ceea ce faci, atât timp cât îți dorești să evoluezi, să faci lucrurile mai bine și atât timp cât îți asumi responsabilitatea acțiunilor tale și ale efectelor acestora, nu ai cum să nu creezi această diferență.

Carmen Uscatu: Femeile pot fi mai empatice și se pot pune mai ușor în pielea celuilalt – lucru care vine natural, din postura de mamă, de îngrijitor al celorlalți. Și atunci le poate fi mai ușor să creeze un mediu de lucru confortabil pentru fiecare și în care schimbul de opinii și oferirea de feedback să fie încurajate.

Cum credeți că ar putea echipele mixte să „profite” mai mult de prezența femeilor în respectivul domeniu?

Oana Gheorghiu: Uneori, femeile au o doză mai mare de nebunie, de curaj – depinde cum vreți să o numiți. Acel ceva pe care și-l pun în cap și nu se lasă până nu-l văd împlinit. Iar într-o echipă mixtă cred că au puterea să-i inspire și pe ceilalți să urmeze un anumit scop. 

Carmen Uscatu: răspunsul la prima întrebare - Femeile pot fi mai empatice și se pot pune mai ușor în pielea celuilalt.

Care a fost cea mai mare provocare profesională? Dar cea mai mare provocare personală? Care a fost cea mai mare reușită a dumneavoastră?

Oana Gheorghiu: A fost evenimentul care ne-a deschis cumva calea pentru ceea ce facem astăzi – ziua în care am mers la Primăria Capitalei pentru a obține o autorizație de protest pentru a salva viața unui tânăr de 17 ani. Dragoș suferea de leucemie și avea nevoie de un transplant de celule stem în afara țării, însă funcționarii Statului Român îi rătăciseră dosarul prin diferite sertare, iar Dragoș se stingea pe un pat de spital. Am mers pe la uși, am făcut gălăgie, ne-am cerut drepturile de cetățean, am cerut abolirea pedepsei cu moartea în fața unei comisii care ne-a ironizat la început, am fost amenințate că răspundem penal pentru orice se întâmplă (iar pe vremea aceea „penal” nu era un cuvânt atât de „la modă” ca acum), am scris pe genunchi o cerere și nu am plecat de acolo până nu am obținut autorizația de protest. Am organizat protestul și am reușit să deblocăm dosarul lui Dragoș pentru a pleca la tratament în Israel – din păcate, corpul lui foarte slăbit nu a mai rezistat. Dar atunci am realizat două lucruri: cât de multă putere pot avea cetățenii simpli atunci când își cer drepturile și că trebuie să punem umărul la o schimbare pentru că sute de oameni aveau soarta lui Dragoș. De atunci a început povestea Dăruiește Viață și a schimbării sistemului medical din România.

Carmen Uscatu: Momentul în care am realizat că facem într-adevăr un SPITAL. Când ne-am dat seama de încrederea enormă pe care am primit-o de la sute de mii de oameni și de la mii de companii, dar și de responsabilitatea pe care urma să o purtăm. Visul nostru devenise visul tuturor românilor. #NoiFacemUnSpital devenise speranța că în România lui „nu-se-poate”, iată că se poate. Iar acest lucru a rămas constant ani la rândul. Ce reușește acest proiect este să reclădească speranța într-o țară în care am fost dezamăgiți infinit de autorități. Și iată că astăzi am finalizat structura primei clădiri, lucrăm la instalații și la compartimentări. Mai mult, am extins proiectul – RECONSTRUIM întreg Spitalul Marie Curie, ca să le oferim tuturor copiilor aceleași condiții de îngrijire și să avem și în România un spital unde copiii să se poată trata ca în Vestul Europei, gratuit.

Ce lucruri ați schimba dacă ați fi consilierul ministrului Sănătății? Ce recomandări i-ați face?

Oana Gheorghiu: În primul rând, numirea în funcții publice pe baza competenței și nu a afilierii politice sau a parti-pris-urilor personale sau de partid. Așa am ajuns anterior ca, de exemplu, la conducerea ANMDM, agenția care se decide pentru soarta medicală a românilor, să avem persoane fără pregătire în domeniul farmaceutic sau medical, iar medicamente vitale pentru pacienții bolnavi de cancer să lipsească luni în șir. Întreg Ministerul și forurile superioare în medicină par a fi rămas în Epoca Feudală, când vasalitatea și supunerea în fața superiorilor erau literă de lege. Ori acest lucru trebuie să se schimbe și nu se poate schimba decât de la oamenii care îl formează.

Carmen Uscatu: I-aș provoca pe cei din Minister care iau decizii privind sănătatea noastră la un exercițiu de empatie – să se pună doar pentru 24 de ore în pielea unui bolnav de cancer sau, și mai bine, în pielea unui părinte care are copilul bolnav. Să vadă umilința și nepăsarea cu care este tratat în spitale, să vadă lipsa medicamentelor, să vadă cum instituțiile îi pun piedici, în loc să-l ajute să lupte, să vadă cum sistemul ucide. Și cred că altfel ar lua deciziile atunci. Punctual: motivarea medicilor pe criterii de performanță, acces neîntrerupt la medicamente vitale, puterea de decizie în mâna pacientului, focus pe pacient, condiții de evoluție pentru medici și lista poate continua.

Ce ați dori să transmiteți cititoarelor și cititorilor ziarului „Viața Medicală”?

Oana și Carmen: Vă așteptăm alături de noi, să puneți propria cărămidă la acest proiect. Împreună construim acest Spital. Cu o donație aveți șansa să fiți unul dintre fondatorii Spitalului. Puteți dona prin SMS cu mesajul SPITAL la 8864, o donație lunară de 4 euro sau direct pe site-ul nostru www.daruiesteviata.ro.