Din anul 2017, Marinela Stănculete este concierge doctor în clinica Intermedicas și se ocupă de tumor board-urile pe care le organizează pentru acei pacienți cu afecțiuni oncologice. Am vrut să aflăm chiar de la ea ce înseamnă, în România, să fii concierge doctor și mai ales ce înseamnă să fii un medic bun.

Explicați-ne ce înseamnă concierge doctor.

Denumirea de „concierge doctor” este un fel de struțocămilă, nu există un echivalent românesc pentru această noțiune. Este un mix franco-englez care încearcă să exprime succint esența acestui gen de activitate medicală. Înseamnă, de fapt, să faci management de caz. Termenul de „manager de caz” este destul de greu de înțeles pentru majoritatea oamenilor. „Concierge” înseamnă îngrădire, dar nu în sensul de limitare, ci mai degrabă de de îmbrățișare, de acoperire. Asta înseamnă, ca medic, să preiei o situație medicală – de fapt, să îl preiei pe pacient cu problemele sale medicale, în întregimea lor. Este o abordare holistică.

Citește și: Concierge doctor, medicul care îi arată pacientului partea plină a paharului

Ce calități sau abilități ar trebui să aibă concierge doctorul?

Nu orice specialitate medicală poate duce la concierge doctor, dar, desigur, asta ține în primul rând de bunăvoința și de deschiderea medicului respectiv, indiferent de specialitate. Vorbesc de specialiști de medicină de familie, medicii specialiști de boli interne, medicii generaliști care însă nu au nevoie doar de cunoștințe medicale relative în diferite zone legate de specialitate, ci de cunoștințe cât mai profunde în cât mai multe din aceste zone – ideal ar fi și cunoștințe pediatrice. Concierge doctorul ar trebui să aibă și dorința și abilitatea de a lucra cu aceste cunoștințe, atât la nivel teoretic, și de a colabora cu medici specialiști din specialitățile respective într-un timp rapid și foarte fluent, tocmai pentru a putea oferi gestionarea problemelor medicale complexe pentru fiecare pacient în parte.

Ce presupune activitatea unui tumor board?

Tumor board-urile înseamnă analiza multidisciplinară, cu specialitățile necesare analizei situației oncologice: chirurgie, radioterapie, oncologie, imagistică uneori, anatomo-patologie alteori. De aceste specialități este nevoie.

Cum traduceți sau explicați informațiile din cadrul unui tumor board pacientului?

După tumor board, se înmânează celui care solicită întrunirea acestor specialiști raportul medical. Se oferă explicațiile necesare, pentru că raportul conține noțiuni medicale. Noi încercăm să le formulăm în mod cât se poate de explicit pentru un pacient profan, dar nu au cum să fie într-un limbaj profan. Atunci are loc și o întâlnire, fie fizică, fie telefonică, pentru explicare. Deseori se revine cu informații către pacienți, pentru că apar întrebări pe parcurs. Însă toți pacienții sesizează două lucruri, în sensul bun:  abordarea multidisciplinară într-o singură „căciulă” și abordarea holistică care transcende cazul, care  transcende situația medicală.

Într-un interviu mai vechi pe care l-ați acordat, spuneați că „Un medic bun nu este un medic care face un milion de investigații unui pacient”. În viziunea dvs, ce înseamnă astăzi să fii un medic bun, fie că ești femeie, fie că ești bărbat?

Un medic bun este cel care îmbină mai multe lucruri, și pe toate le îmbină rapid. Și, în același timp, folosește mai multe resurse – dar nu cantitatea este esențială aici, ci diferite resurse necesare. Este un medic care ajunge la soluții repede, corect – adică la soluția cea mai bună. El nu pierde din vedere nici celelalte soluții posibile, pentru că este posibil ca acea soluție bună să nu fie accesibilă pacientului. Este un medic care reușește acest lucru cu costuri cât se poate de mici și care – ori de câte ori este nevoie să colaboreze cu altcineva – o face firesc. Este greu să faci o astfel de generalizare. Există partea preventivă a medicinei, și altfel te raportezi când spui aici „medic bun”. Există partea de patologie, unde iarăși diversitatea este mare. Dacă este vorba de boli în general, de partea de patologie, ideea este nu doar cum să obții un diagnostic, ci și soluțiile terapeutice adecvate, personalizate, cu costuri minime, cu implicații bune, dar mari, iar dacă vorbim de implicații negative, ele să fie mici. Acesta este un model ideal. Cum poți reuși? Să tinzi la acest lucru în fiecare zi, citind literatură medicală.

Restul interviului îl puteți citi în ziarul „Viața Medicală” din data de 6 martie 2020.

Câteva citate extrase din interviul cu dr. Marinela Stănculete:

„Când este vorba de persoane în vârstă, cei care ne caută nu sunt neapărat pacienții – acele persoane vârstnice – ci sunt copiii lor sau prieteni de vârste mai mici care se «învârt» în mijloacele media cu ușurință și care în felul acesta au aflat de noi.”

Și al doilea citat:

„Vă dau un exemplu rudimentar: dacă pentru un pacient, care este într-o situație dramatică de sănătate, simți că ți se rupe inima, trebuie să știi că nu folosește nimănui și nici pacientului să rămâi în stadiul «Mi se rupe inima!». Dacă acest «Mi se rupe inima!» nu te face să nu ai odihnă până nu găsești soluții pentru acel pacient, în limita medicinei actuale, la ce bun toată emoționalitatea? O emoționalitate care nu este însoțită și de găsirea unor soluții este până la urmă un lucru steril. E ca și cum persoana importantă din această ecuație ești tu, cel care suferi alături de pacient, și nu pacientul cu problema lui. Nu înseamnă că nu simți, dar înseamnă să nu te lași copleșit de ceea ce simți. Noi, femeile, suntem mai tentate să facem asta.”