Proiectul Don't Take Them For Granted a fost lansat luna aceasta în spațiul public din Capitală. Am discutat despre acest video-manifest cu artistul Cristian Movilă, unul dintre realizatorii lui.
De unde a pornit ideea manifestului „Don’t Take Them for Granted”? Ce v-a determinat să realizaţi acest proiect?
În momentul în care s-a declarat stare de urgenţă și s-a instalat lockdown, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost Nu pot să stau în casă! Am știut că lumea se va schimba profund și că vom avea nevoie de o bornă, de o mărturie a acestui moment dificil.
Așa că, de-a doua zi, am mers în secţiile ATI din trei spitale din București pentru a documenta, alături de Capucine, cum arată realitatea din spatele cifrelor din spaţiul public. Într-una din zile, am surprins un moment care ne-a marcat. Unul dintre pacienţi striga agresiv la o asistentă să-i aducă mai rapid pastilele și dacă nu e în stare să o facă, să trimită pe altcineva.
Striga ca și cum acea asistentă i se cuvenea. Știam ce efort e în spatele muncii tuturor cadrelor medicale, știam ce dificultăţi întâmpină în fiecare zi, știam la ce riscuri se expun și știam că puţină lume e conștientă de asta. După acel moment, am știu cum se va numi proiectul și ce vom face cu el.
Cine este Capucine și cum a început colaborarea cu ea și cu actorul Benedict Cumberbatch, voice-overul din videoclip?
Capucine Gros este partenera mea și a fost alături de mine încă de la început. În același timp, am început să-i trimit lui Benedict Cumberbatch fotografii din secţiile de terapie intensivă și să-i povestesc despre ce facem. Ne știm de multă vreme și voiam să fie și el parte din proiect, chiar dacă pe atunci nu știam exact cum. După ce Capucine a scris textul Don’t Take Them For Granted, am îndrăznit să i-l trimit lui Benedict și a fost de acord să ni se alăture.
Când și cum a intrat în scenă Alfredo Jaar, care a fost contribuţia lui efectivă la proiect?
Alfredo Jaar este ca un mentor pentru noi, iar prietenia cu el a început acum trei ani, când a venit în România pentru UNFINISHED. I-am povestit despre proiectul nostru și de planurile cu „Don’t Take Them For Granted” și s-a alăturat ideii pentru că și el a realizat două proiecte artistice despre faţa nevăzută a pandemiei:
„Manu”, un omagiu adus unui artist camerunez care a încetat din viaţă în martie, răpus de COVID-19, și „Between the Heavens and Me”, un scurtmetraj despre victimele COVID-19 rămase în anonimat și îngropate în mormintele comune din Insula Hart din New York, la doar 20 km de apartamentul unde Jaar era izolat. Acum, ambele videoclipuri se pot vedea în interiorul instalaţiei din Piaţa George Enescu.
Cum s-a desfășurat procesul de obţinere a aprobărilor necesare pentru a avea acces în secţiile ATI?
A fost un proces lung și greoi, dar de care cred că era nevoie. A trebuit să cer aprobări în plină stare de urgenţă de la foarte multă lume. De la miniștri la secretari de stat, manageri de spitale sau șefi de secţie până la fiecare medic în parte.
Aţi spus într-un interviu că cea mai grea parte a fost să convingeţi cadrele medicale că nu doriţi să prezentaţi latura negativă a activităţii din spitale. Cum aţi reușit să le câștigaţi încrederea?
La început au fost sceptici și i-am înţeles, dar am mers cu inima deschisă către ei și, odată ce au văzut că vrem să surprindem efortul supraomenesc pe care îl depun, s-au convins că nu avem alte intenţii. A fost un proces continuu pentru că mergeam pe ture diferite și o luam de fiecare dată de la capăt.
Le arătam imaginile făcute și acceptau, dar nu toţi. Au fost momente multe în care managerul de spital accepta, la fel și șeful de secţie ATI, dar un medic refuza pur și simplu. Îl înţelegeam și plecam acasă.
Care a fost cea mai grea parte din realizarea proiectului?
Nu știu dacă pot numi ceva greu în toată povestea asta. Ne-am dorit foarte mult să facem acest proiect și nu au mai contat dificultăţile apărute pe parcurs. Oricum, fiind alături de cadrele medicale atât de mult timp, orice greutate personală părea infimă în comparaţie cu ce se întâmpla în secţiile ATI.
Cu lupta pe care o duceau oamenii ăia în spatele cortinei pandemice, cu efortul lor și cu dificultăţile din sistemul medical. Cred totuși că procesul de convingere și încercarea de a le câștiga încrederea au fost partea cea mai grea.
Ce aţi simţit prima oară când aţi pășit într-o secţie ATI, la începutul proiectului?
Nu știu să răspund la întrebarea asta. Poate puţină frică, dar asta doar la început. Apoi am fost încrezător, și sunt în continuare. Atunci când intrăm în secţie suntem bine îmbrăcaţi și urmăm împreună cu personalul medical toate procedurile standard.
Consideraţi că v-a schimbat în vreun fel această experienţă?
Cred că orice astfel de experienţă te schimbă. După această experienţă, mi-am dat seama că avem oameni incredibili în prima linie, care riscă zilnic pentru a putea merge mai departe.
Și aici vorbesc despre fiecare om care lucrează în spitale, dar nu numai. Vorbesc și despre cei care lucrează în supermarket, la casă, de curieri, de transportatori. Pentru că și ei sunt la fel de expuși.
Ce v-a impresionat cel mai mult în perioada petrecută în ATI?
M-a impresionat siguranţa celor care lucrau acolo. Erau stăpâni pe situaţie, pentru că știau ce fac.
Care e cea mai frumoasă amintire pe care o aveţi din această perioadă?
Deși petrecea enorm de multe ore în costumele acelea, personalul medical găsea timp și să zâmbească, iar această imagine poate să fie o amintire frumoasă. Altfel, în ATI nu cred că poţi avea amintiri plăcute. De fiecare dată când lupta era pierdută și mureau pacienţi, ne afecta destul de tare.
Care au fost criteriile care au stat la baza selectării Pieţei George Enescu ca loc de montare a instalaţiei video?
Am ales să montăm instalaţia într-o piaţă publică pentru a aduce realitatea din spatele porţilor medicale în mijlocul societăţii. Am vrut să redăm cât mai mult din ceea ce se întâmplă într-o secţie de terapie intensivă chiar în mijlocul orașului, între oameni, pentru a crea un pod între cadrele medicale și societate, dar și pentru a-i încuraja să aibă această conversaţie și să conștientizeze că doar având grijă unul de celălalt putem trece peste asta.
Cum a fost primit videoclipul de protagoniștii pozelor și de reprezentanţii instituţiilor în care le-aţi făcut?
După ce am instalat totul în Piaţa George Enescu și am făcut public proiectul, multă lume ne-a sunat să ne mulţumească pentru că nu le-am trădat încrederea și asta a contat enorm pentru noi. Acum ne sună cadre medicale din alte spitale să ne întrebe când venim și la ei în vizită, primari care vor proiectul în orașul lor și așa mai departe.
Don’t Take Them For Granted cuprinde imagini și texte realizate de artiștii Cristian Movilă și Capucine Gros, în perioada martie-august 2020. Proiectul documentează peste 70 de ore din lupta împotriva virusului SARS-CoV-2 surprinse în secţiile de terapie intensivă ale Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balș”, Spitalului Universitar de Urgenţă București și Spitalului Militar ROL 2 din Otopeni.
Lansat în cadrul ediţiei de anul acesta a festivalului UNFINISHED, fondat chiar de Cristian Movilă, videoclipul-manifest a fost transformat ulterior într-o instalaţie de mari dimensiuni montată în Piaţa George Enescu din Capitală. Proiecţiile pot fi vizionate până pe 23 octombrie, în intervalul orar 11:00-00:00. Video-manifestul este accesibil și pe site-ul notforgranted.org
Dar de publicul larg?
Impactul și feedbackul sunt incredibile. Și tot ce sperăm este să creăm conversaţie în jurul acestui subiect, fără perdele.
Proiecţia dv. a devenit rapid virală. Credeţi că acest lucru ar putea contribui la o schimbare a mentalităţii mai ales în rândul „covidoscepticilor”?
Nu știu dacă a ieșit virală sau nu, noi ne dorim să-l vadă cât mai multă lume și să aibă un impact cât mai puternic. Prin actul artistic, noi putem începe o conversaţie, restul e treaba privitorului.
Plănuiţi să expuneţi proiecţia video și în spaţii publice din alte orașe ale ţării sau chiar din străinătate?
Sunt multe orașe din ţară și chiar din afara ei care au cerut instalaţia și sper să o putem duce prin mai multe locuri. Depinde de resursele pe care le putem antama, dar cred că acum, mai mult ca oricând, e nevoie ca acest proiect să ajungă la cât mai multă lume. E vital ca oamenii să înţeleagă că solidaritatea este poate singurul mod de a trece cu bine peste această perioadă.
Aţi ales să prezentaţi proiecţia în cadrul Festivalului UNFINISHED, al cărui fondator sunteţi. Povestiţi-ne puţin și despre proiect.
Festivalul UNFINISHED a pornit de la un vis și o întrebare personală: cum poţi să-i faci pe oameni să înţeleagă valoarea celorlalţi în viaţa lor? Mi-am dorit mult să pot construi o comunitate pentru care oamenii și poveștile lor să valoreze mai mult decât schimbul de cărţi de vizită și trei notiţe într-un carneţel.
Iar de cinci ani facem asta. Un festival multidisciplinar în care oameni din domenii total diferite se întâlnesc, creează conexiuni și își împărtășesc visele, ideile și poveștile. E un schimb de încredere de care ne bucurăm anual.
Cum aţi regândit festivalul în contextul epidemiologic actual?
În 2020, festivalul nu a mai putut avea loc ca în ceilalţi ani, așa că am privit momentul ca pe o oportunitate de a reinventa UNFINISHED. Alături de niște oameni cu ambiţii foarte mari, am reușit să oferim o experienţă digitală cum credem că nu a mai fost experimentată până acum.
Am creat o platformă de la zero, [FLOW] OS, care le-a oferit posibilitatea celor 3.500 de oameni acceptaţi în comunitatea noastră să interacţioneze la un cu totul alt nivel. A fost o ediţie care a deschis multe posibilităţi de transformare a festivalului și vom vedea în 2021 ce formă va lua, pentru că, așa cum îi spune numele, totul este UNFINISHED și în continuă evoluţie.
Plănuiţi să continuaţi proiectul „Don’t Take Them for Granted”?
Desigur. Continuăm! Proiectul nu s-a terminat. Am luat o pauză în timpul festivalului UNFINISHED, dar continuăm să mergem în spitale și să documentăm.
Care este principalul mesaj cu care aţi dori să rămână cei care vizionează clipul-manifest?
Nu le-aș transmite mai mult decât zice clipul video deja: Don’t Take Them For Granted. În schimb, aș vrea să facă acest exerciţiu de empatie pentru a deveni mai solidari unii cu ceilalţi.
Culorile distrag atenţia de la esenţa fotografiei, mai ales în acest proiect care este despre viaţă și moarte. (Cristian Movilă)
Pasionat de fotografie și de jurnalism, Cristian Movilă a făcut primele fotografii la vârsta de 13 ani, la înmormântarea bunicii sale. Tot pe atunci a descoperit și valoarea fotografierii în alb-negru, această tehnică fiind de altfel și cea pe care o utilizează în prezent.
La vârsta de 19 ani a început să își dorească să documenteze și să creeze o înregistrare vizuală a vremurilor în care trăiește. Astfel, a început să studieze domeniul fotografiei mult mai serios, experimentând în principal cu imagini alb-negru.
Pasul următor a venit firesc: s-a decis să creeze imagini, în loc să calce pe urmele tatălui său în lumea afacerilor, având o nouă misiune foarte clară: o viaţă dedicate fotoreportajului.
Și-a dorit să scoată la lumină ceea ce alţii și-ar fi dorit să ascundă, și astfel a început să documenteze conflictele armate și problemele sociale existente, prezentând dovezi ale nelegiuirii, durerii și nedreptăţilor din lumea întreagă. În lucrările sale evidenţiază locurile în care drepturile omului sunt încălcate și în care oamenii încă mor de foame și luptă pentru libertate, dreptate și demnitate.
Cu o vastă experienţă în domeniul fotografiei, artistul Cristian Movilă a documentat de-a lungul timpului mai multe conflicte armate și probleme sociale din Orientul Mijlociu, Europa de Est, Statele Unite și din fostul spaţiu sovietic. Și-a expus lucrările în mai multe expoziţii organizate atât în România, cât și în străinătate.
Viaţa Medicală continuă să-și arate sprijinul și recunoștinţa pentru efortul impresionant depus de personalul medical în această perioadă dificilă.
Indiferent că vorbim despre cei din prima linie sau despre cei din cabinetele de medicină de familie, despre farmaciști, medici civili sau militari, despre rezidenţi sau despre studenţii care fac voluntariat, ei au fost și continuă să fie eroii acestei perioade.
Prin campania #DinRecunoștinţă, întreaga echipă redacţională își exprimă recunoștinţa pentru cei aflaţi în lupta cu COVID-19, care își exercită profesia cu conștiinţă, demnitate, empatie și spirit de sacrificiu.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
.jpg)
