Dr. Alina Cristiana Șirjiţă:

• A absolvit UMF „Carol Davila” București
• Lucrează la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgoviște
• A făcut rezidenţiatul la Institutul Clinic Fundeni

De ce aţi ales specialitatea în care profesaţi?

Am ales Radiologia și Imagistica Medicală pentru că îmi plac provocările. M-au atras întotdeauna puzzle-urile și micile experimente de fizică, iar rezolvarea fiecărui caz și colaborarea cu ceilalţi colegi clinicieni îmi dau un sentiment de satisfacţie, pentru că simt că pot ajuta foarte mulţi pacienţi.

Care sunt patologiile pe care le întâlniţi cel mai frecvent în practica dv.?

La această întrebare cred aș putea să răspund mai bine peste patru-cinci ani, după ce voi avea deja ceva experienţă acumulată. Mă refer în special la experienţa de spital de urgenţă judeţean, în care pacienţii sunt văzuţi „la prima mână” și de unde răsar patologii neoplazice în contexte total neașteptate, în cazuri în care sunt, de regulă, suspicionate patologii inflamatorii.

Cât de importantă este echipa multidisciplinară în cazurile pe care le gestionaţi?

Până acum am acumulat cea mai multă experienţă în sfera afecţiunilor hepato-biliare, hematologice și urologice, întâlnind în majoritatea cazurilor patologii cronice și neoplazice, întrucât pregătirea în rezidenţiat am efectuat-o la Institutul Clinic Fundeni. Pot spune că echipa multidisciplinară este vitală. Nu doar părerea colegilor clinicieni este importantă pentru tratamentul și monitorizarea pacientului, noi, ca radiologi, ne pliem complet pe nevoile lor de a cunoaște elemente de anatomie și patologie specifică necesare pentru intervenţiile chirurgicale care sunt efectuate în cazul proceselor tumorale. De asemenea, alte aspecte imagistice sunt vitale pentru monitorizarea evoluţiei bolii (regresie, boală staţionară sau progresie). Ne ajută foarte mult și investigaţiile pacienţilor făcute în dinamică, după ghidurile oncologice.

Inovaţii în radiologie

Cât de mult au avansat tehnicile terapeutice?

Se spune că radiologilor nu prea le plac pacienţii, că se simt mai bine singuri în faţa consolei, cu PACS la îndemână, însă am și colegi bravi cărora le place partea aceasta terapeutică, de radiologie intervenţională. Un exemplu clasic din cadrul Institutului Clinic Fundeni este procedeul TACE - chemoembolizare transarterială; colegii mei reușesc prin tehnici minim invazive să livreze chimioterapic la nivel hepatic, găsind artera „feeder” a nodulului tumoral.

Unde ne aflăm în 2022 în ceea ce privește dotarea cu echipamente?

În privinţa inovaţiilor în Radiologie și Imagistică Medicală, cred că am luat un avânt bun, există multe centre, inclusiv în provincie, care deţin aparate CT și de imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) cu softuri specifice (pentru spectroscopie sau perfuzie), astfel încât să ne fie de folos pentru un diagnostic de etapă și pentru stabilirea diag­nosticului final. Mă bucur mult că numărul aparatelor de diagnostic CT, așa-zisul „cal de bătaie”, a crescut simţitor, fiecare spital judeţean având cel puţin unul, dacă nu două (folosite în această perioadă în special pentru pacienţii diagnosticaţi cu COVID-19), astfel încât să fie într-o oarecare măsură evitată aglomerarea centrelor mari.

Cum a afectat pandemia de COVID-19 activitatea dv. profesională?

Activitatea profesională a fost afectată din plin, timpii de așteptare între pacienţi au fost mult mai mari din cauza nebulizărilor din camera de achiziţie, plus că pacienţii au venit în valuri, gărzile au fost din ce în ce mai dificile. La începutul pandemiei, pacienţii erau speriaţi și nu mai veneau la controale, ulterior ajungând în condiţii mult mai grave, când deja era târziu pentru ei, mulţi având afecţiuni grave, avansate. A fost un flux turbulent de pacienţi, însă am continuat să lucrăm ca și înainte, cu grijă faţă de aceștia. Am încercat să comunic mai mult cu medicii curanţi ai pacienţilor și să le ofer un rezultat verbal la scurt timp după examinare, astfel încât să putem estima mai bine severitatea afecţiunilor.

Importanţa screeningului

Care au fost cele mai dificile cazuri pe care le-aţi întâlnit?

Partea dificilă este reprezentată de impactul raportului meu radiologic asupra pacientului. Din păcate, există multiple cazuri în care nici pacienţii, nici aparţinătorii nu își imaginează cât de necruţătoare este patologia de care suferă. Uneori îmi doresc să pun doar diagnostice blânde, fără un impact semnificativ asupra pacientului.

Cum credeţi că arată viitorul în speciali­tatea dv.?

Aglomerat. Cred că vor fi din ce în ce mai multe examinări efectuate și ce îmi doresc este să se realizeze și screeningul necesar pe partea de senologie. Îmi doresc să depistăm din timp cancerul mamar și mai multe femei să se poată bucura de viaţă. Mamografia și ecografia mamară trebuie să devină investigaţii uzuale și să se efectueze periodic, nu doar în ultimul moment. Viitorul pentru mine înseamnă, de fapt, depistarea cât mai precoce a patologiilor agresive, cu impact semnificativ, fără multe opţiuni terapeutice în stadii avansate și eliminarea acestor afecţiuni, pe scară largă. Mi-am pus aceasta dorinţă de acum patru ani, când am participat ca voluntar în proiectul „Caravana cu Medici” și sper să pun și eu o cărămidă în acest program de screening pentru cancerul mamar.

Care ar fi sfaturile dv. pentru cei care sunt acum studenţi sau rezidenţi?

Îi îndemn să experimenteze, să se implice cât mai mult în activităţile de voluntariat, să participe la diferite proiecte, să meargă în gărzi și să experimenteze singuri ce presupune fiecare specialitate, să poată alege mai ușor specialitatea dorită și care li se potrivește. Trebuie să iasă un pic din sfera teoretică, să vadă de ce sunt atrași cel mai mult și unde pot fi de folos.