Dr. Gheorghe Ștef a absolvit Facultatea de Medicină din cadrul fostului Institut de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca (actuala UMF „Iuliu Haţieganu”), promoţia 1976. În anul 1998 obţine titlul de doctor în știinţe medicale cu teza „Carcinomul hepatocelular pe ficatul cirotic”. În prezent lucrează la Spitalul Municipal din Sighetu Marmaţiei.

Cum e să fii medic într-un oraș de graniţă?

Poate o să vă surprindă răspunsul meu. Mi-am dorit să lucrez în orașul meu, nicăieri altundeva. Probabil, este un soi de patriotism local. Ca dovadă, amândouă fetele mele și ginerii s-au întors acasă și lucrează aici, la Sighetu Marmaţiei. Dacă ești implicat și dacă iubești ceea ce faci, dacă iubești oamenii, poţi avea satisfacţii profesionale și într-un oraș cum este Sighetu Marmaţiei.

Câţi pacienţi aţi reușit să vedeţi pe zi? Ce este mai greu în relaţia cu pacientul, problemele strict medicale sau cele colaterale?

Am condus secţia de interne a Spitalului Municipal timp de 35 de ani și pot să vă spun că se lucrează mult și într-un spital municipal, la capăt de ţară și de lume. Uneori este mai grea munca decât într-o unitate spitalicească superioară nouă.

N-aș putea să vă dau date, cifre și nici măcar o medie rezonabilă nu am făcut. În relaţie cu pacientul, m-am concentrat pe problemele medicale, dar nu am neglijat nici alte aspecte ale vieţii bolnavului. Ele trebuie avute în atenţie, pot fi cheia multor rezolvări, medicale chiar.

Medicina, afectată de lupte politice

Care sunt patologiile cu care vă confruntaţi cel mai des?

În zona noastră ne întâlnim des cu bolile cardiorespiratorii, cu cele digestive, oncologice, psihiatrice, de nutriţie. Practic însă, ne confruntăm cu o patologie vastă, cunoscută, nu intru în amănunte.

Cunosc sighetenii problemele reale cu care se confruntă medicii?

Nu le prea cunosc, nici nu sunt aduse la cunoștinţă de mijloacele de informare, locale sau naţionale chiar. Aproape totul este acoperit de luptele politice.

Dezinformarea, o problemă majoră

Ne confruntăm cu un nou val al pandemiei de COVID-19. Cât de pregătiţi sunt sighetenii pentru ce urmează?

Anul trecut s-au făcut eforturi considerabile. Se fac în continuare – încercăm să aducem liniște în casele oamenilor. Marea problemă a pacienţilor este dezinformarea livrată de unele canale media care prind la cei mai puţin educaţi. Acest lucru explică și numărul mic de vaccinaţi în România faţă de alte ţări.

Sunt posturi de televiziune cu acoperire naţională care aduc un mare deserviciu oamenilor noștri. Biserica ortodoxă, BOR în speţă, a reacţionat tardiv și timid în primele luni de după martie 2020. Mai sunt și neoprotestanţii cu același comportament. Cum să numim această atitudine, una care împiedică dreptul la viaţă?

Este pacientul sighetean obișnuit să apeleze la medicul specialist din timp?

În general, adresabilitatea la medicul specialist este mare, chiar prea mare. Mulţi pacienţi scurtcircuitează medicul de familie, care nu-i oferă, se pare, suficientă siguranţă, nu generalizez.

Consultul minuţios, neglijat

La nivel de dotare a Spitalului Municipal, cât de greu v-a fost să puneţi un diagnostic bun? Aţi fost nevoit să reveniţi asupra diagnosticului iniţial?

Până la apariţia radio-imagisticii moderne, ne bazam în elaborarea diagnosticului pe consult clinic, radiologie și laborator. Acum, Spitalul Municipal dispune de Roentgen digital, ecografe, CT, RMN, laborator de endoscopie digestivă, iar infrastructura este și ea bună. Astăzi, se ajunge mai ușor la un diagnostic bun, exact. Este nevoie de cunoștinţe la zi, de implicare, de responsabilitate.

Ceea ce am sesizat, și nu numai eu, este faptul că medicii tineri neglijează uneori consultul clinic minuţios, preferând să trimită pacientul la investigaţii sofisticate, care de multe ori s-au dovedit a fi inutile și costisitoare pentru pacient și sistem. De-a lungul carierei mele profesionale am fost nevoit de mai multe ori să îmi reconsider diagnosticul iniţial.

Consideraţi încă utilă formarea de medici interniști?

La această întrebare sunt mai îndreptăţiţi să răspundă profesorii universitari, formatorii de școală medicală. În ceea ce mă privește, medicina internă nu ar trebui să dispară ca specialitate în sine, în pofida subspecialităţilor apărute. Este nevoie de medici care să facă legăturile necesare, care privesc pacientul în întregul lui holistic.

Recunoașterea meritelor medicilor, insuficientă

Este aportul social al medicului recunoscut cum trebuie?

Nu, nu este recunoscut și nici nu se vrea în suficientă măsură acest lucru. Statutul social al medicului, din păcate, nu convine unora, altora, multora…

Ca medic, cât de mult vă afectează birocraţia? Ce ar trebui făcut pentru o ușurare a activităţii medicului la patul bolnavului și în cabinet?

Nu cred că sunt eu cel în măsură să dea soluţii, dar toată birocraţia existentă în sistemul nostru medical este în detrimentul bolnavului.

Citește și: Stomatologul alungă nopţile nedormite din cauza durerilor dentare