Newsflash
Interviuri

Dr. Jalali-Zadeh Babak: „Din uretră am extras tot felul de corpuri, unele de-a dreptul hilare”

de Demostene ŞOFRON - dec. 10 2021
Dr. Jalali-Zadeh Babak:  „Din uretră am extras tot felul de corpuri, unele de-a dreptul hilare”

După 34 de ani petrecuţi în România și doar 22 în ţara natală, Jalali-Zadeh Babak, originar din Iran, spune că se simte mai degrabă de-al locului, decât un străin stabilit în ţara noastră.

Medic primar urolog, consideră că una dintre cele mai mari provocări ale carierei sale a fost organizarea Compartimentului de Urologie în Spitalul Municipal Dej, unde, anterior, o astfel de secţie nu exista. O altă provocare a fost câștigarea încrederii pacienţilor care ajungeau la consultaţie în spitalul în care acesta activează.

DR JALALI ZADEH 2

Născut în Iran, dr. Jalali-Zadeh Babak a absolvit Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca. Este șeful Compartimentului Urologie, din cadrul Spitalului Municipal din Dej. Este membru al Asociaţiei Europene de Urologie, al Asociaţiei Române de Urologie, al Asociaţiei pentru Medicina Sexualităţii din România și membru în Colegiul Medicilor din România. Este autorul mai multor capitole în cărţi de specialitate cum sunt „Andrologie clinică”; „Patologia prostatei”; „Tratat de urologie”.

Cât de greu este să vă desfășuraţi activitatea în condiţii de pandemie?

Destul de greu, pentru că ar trebui să ne folosim de saloane de izolare, să selectăm bine pacienţii, să operăm doar urgenţele, să temporizăm orice intervenţie care se poate temporiza și să avem echipament potrivit când intrăm în aceste saloane. Toate acestea cer spaţiu, timp și mult consum de energie umană și resursă financiară. Reușim să ne adaptăm din punct de vedere fizic la toată această situaţie, dar ne consumă foarte mult.

În aceste condiţii pandemice, cum arată o zi la spital?

Pe lângă ceea ce eram obișnuiţi să facem înainte, se adaugă consultul pacienţilor care sunt în saloane de izolare, consultul pacienţilor din secţia de COVID-19 care au cerut consult interclinic urologic, precum și al pacienţilor internaţi în secţia ATI care necesită intervenţia urologică.

Prioritizarea tratamentelor

Sunt convins că aţi avut și pacienţi cu COVID-19, cum aţi interacţionat cu ei, cât de maleabili au fost?

În primul rând, orice pacient care se internează, dacă nu este vaccinat, este internat în saloane de izolare. Dacă rezultatul testului PCR este pozitiv și problema este urgentă, rezolvăm partea de urgenţă urologică și transferăm pacientul pe secţia de COVID. Dacă nu este urgenţă urologică, îl trimitem pe secţia de COVID-19, urmând ca problema urologică să fie rezolvată ulterior. Referitor la maleabilitatea lor, aceasta diferă în funcţie de cât de mult se așteptau să fie infectaţi. Mulţi acceptau cu greu acest diagnostic, la fel și aparţinătorii; dar după explicaţii liniștitoare cu ei, înţelegeau atitudinea pe care noi urma să o luăm.

Ca intervenţionist, ce aţi observat la pacientul urologic cu COVID-19?

La acești pacienţi, intervenţiile care necesită anestezie generală, prin intubaţie oro-traheală, impun un risc major.

Câștigarea încrederii,  o provocare

Care au fost cele mai mari provocări profesionale?

Cea mai mare provocare a fost când a trebuit să organizez Compartimentul de Urologie în Spitalul Municipal Dej, unde acesta nu exista. A induce încrederea pacienţilor pentru a se prezenta la Compartimentul de Urologie din Dej, având în vedere că orașul Cluj-Napoca era foarte aproape, a fost, de asemenea, o provocare ce a necesitat multă energie. Pregătirea personalului, asistentelor și instrumentarelor din sala de operaţie – nefamiliarizate cu acest tip de patologie și intervenţii, fiind și singurul urolog din spital – a fost la rândul ei o provocare, dar, în același timp, a adus și mari împliniri.

Care a fost cel mai surprinzător lucru extras dintr-o uretră?

Într-adevăr, din uretră am extras tot felul de corpuri, unele fiind de-a dreptul hilare. Multe corpuri am scos și din tunica penisului: biluţe din metal, inele etc.

Câte intervenţii de specialitate minim-invazive aţi efectuat până în prezent?

Aproximativ 4.200-4.500, în ultimii 17 ani.

Alţi pacienţi, o sursă de informare

Cât de informaţi sunt pacienţii care vin la dv.? De unde își iau informaţiile?

La început, cele mai multe informaţii erau obţinute de la ceilalţi pacienţi care ajunseseră la mine. Această „sursă” a rămas importantă și acum, dar la ea s-au adăugat și informaţiile primite de la medicii de familie din zonă. Prezenţa mea la radioul local și răspunsurile la întrebările pacienţilor au făcut ca aceștia să fie familiarizaţi cu o serie de semne și simptome urologice și cu mine, în general.

Dintre afecţiunile întâlnite, care sunt cele mai frecvente?

Cea mai frecventă afecţiune este hipertrofia benignă de prostată. În cazul acesteia s-a observat și o scădere a vârstei la care pacienţii se prezintă pentru această patologie. Este urmată de tumorile vezicale, adenocarcinomul de prostată, tumorile renale și litiazele aparatului urinar.

Primii ani în România, cei mai dificili

Cum aţi resimţit acomodarea în România?

Am început anul pregătitor în România în toamna anului 1987, iar Facultatea de Medicină, în anul 1988. Cu siguranţă primii anii au fost foarte dificili, atât ca stil de viaţă, cât și în ceea ce privește studiile. Cunoașterea limbii române era destul de precară, stilul de viaţă era diferit. România era în criza economică de dinainte de Revoluţie. Încet, încet, m-am adaptat. A urmat Revoluţia, partea economică s-a îmbunătăţit, m-am apropiat de colegii mei români, am cunoscut-o pe colega care ulterior avea să-mi devină soţie. După 34 de ani petrecuţi în România și doar 22 în Iran, vă daţi seama că am mai mulţi ani aici decât acolo și mă simt într-adevăr de-al locului.

Putem face o comparaţie a sistemului medical din România cu cel din Iran? 

Deosebirea principală între cele două sisteme este că în Iran sistemul de asigurări private de sănătate funcţionează în paralel cu sistemul de asigurări de stat de când mă știu eu, pe când în România, de-abia acum au început aceste idei și sunt destul de despărţite una de alta. În Iran, pacienţii care au și asigurări private pot apela la o unitate sanitară privată pentru o anumită intervenţie, dar sistemul de stat acoperă doar atât cât ar fi acoperit și într-o unitate de stat. Restul este acoperit de sistemul privat sau de pacient. În România, repartiţia geografică a spitalelor este mai amplă decât în Iran, în sensul existenţei spitalelor multidisciplinare și în localităţi mai mici.

 

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe